DECIZIE Nr.
712 din 25 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
71/2009 privind plata unor sume prevazute în titluri executorii avand ca obiect
acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum
au fost modificate prin art. I din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
45/2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
71/2009 privind plata unor sume prevazute în titluri executorii avand ca obiect
acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 416 din 22 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect
acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie
ridicată de Marian Rolf Sîntion în Dosarul nr. 7.745/302/2009 al Judecătoriei
Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 4 mai
2010, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie
de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art. 14 şi ale art.
58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 6, respectiv 20 mai 2010,
dată la care, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului
de judecată, în temeiul art. 260 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi a
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru data
de 25 mai 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 iulie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 7.745/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a
II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect
acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepţia
ridicată de Marian Rolf Sîntion într-o cauză civilă având ca obiect
soluţionarea unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
71/2009 încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, întrucât limitează aria de aplicare a acestui mod de
executare doar la creditorii unor drepturi de natură salarială din sistemul
bugetar, toţi ceilalţi creditori (inclusiv statul, care conform Legii
fundamentale nu poate avea o situaţie privilegiată) fiind excluşi de la
aplicarea acestui act normativ. Mai mult chiar, datorită Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 71/2009, statul îşi stabileşte o situaţie mai favorabilă,
întrucât se creează o inegalitate între stat, prin instituţiile sale, şi
particularii din sistemul bugetar, în ceea ce priveşte modul de executare
silită a creanţelor, încălcându-se astfel şi art. 44 din Constituţie. In opinia
autorului excepţiei, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 încalcă şi
art. 53 din Constituţie, cu atât mai mult cu cât alin. (2) al acestui articol
prevede că restrângerea dreptului trebuie să fie aplicată în mod
nediscriminatoriu, ori reglementarea criticată stabileşte un alt mod de
executare decât cel prevăzut de dreptul comun doar pentru o categorie de
creditori, şi anume titularii unor drepturi de natură salarială din sistemul
bugetar. In acest context, precizează că Guvernul, profitând de dreptul său de
monopol în a emite ordonanţe de urgenţă, a urmărit numai protecţia drepturilor
sale, întrucât această măsură nu a fost justificată de nicio situaţie de
urgenţă, fapt ce reiese şi din faptul că Guvernul nu a intervenit prin măsuri
de politică socială, ce s-ar fi impus îndeosebi în domeniul bancar.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a
civilă nu şi-a exprimat opinia în legătură cu
excepţia de neconstituţionalitate formulată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
notele scrise depuse la dosar, prevederile legale criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind
plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de
drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009.
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, a fost
adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2010 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 12 martie 2010, act
normativ ce introduce un nou alineat, alineatul (11), şi modifică
alineatele (2) şi (3) ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
71/2009.
După două luni, prin prevederile art. I din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri
executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din
sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337
din 20 mai 2010, au fost modificate din nou prevederile art. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, fiind abrogat şi alineatul (11) al
art. 1 ce reglementa plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având
ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială devenite executorii în
perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2010. Totodată, prin art. II din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010, s-a reglementat plata sumelor prevăzute
prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură
salarială devenite executorii după 1 ianuarie 2010 şi până la data intrării în
vigoare a acestei ordonanţe, şi anume 20 mai 2010.
Prin urmare, Curtea urmează să se pronunţe asupra
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, astfel cum au fost
modificate prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010,
prevederi care, în prezent, au următorul cuprins:
„Art. 1. - (1) Plata
sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor
drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul
bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza
după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plăteşte 34% din valoarea
titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plăteşte 33% din valoarea
titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plăteşte 33% din valoarea
titlului executoriu.
(2)în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice
procedură de executare silită se suspendă de drept.
(3) Sumele prevăzute la alin. (1) plătite în
temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă se actualizează cu indicele preţurilor
de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.
(4) In înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin
sectorul bugetar se înţelege autorităţile şi
instituţiile publice a căror finanţare se asigură astfel:
a) integral din bugetul de stat, bugetele locale,
bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;
b) din venituri proprii şi subvenţii acordate de la
bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetele fondurilor speciale, după caz;
c) integral din venituri proprii.
Art. 2. - Prin ordin
al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a
plăţii titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 1.
Art. 3. - Plăţile
restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidenţa
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea
de măsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 76/2009, şi a prevederilor Ordinului
ministrului justiţiei, al ministrului economiei şi finanţelor, al preşedintelui
Consiliului Superior al Magistraturii, al preşedintelui Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 1.859/C/2.484/26.650/131/3.774/C/2008
privind modalitatea de eşalonare a plăţii sumelor prevăzute în titlurile
executorii emise până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluţionarea unor
aspecte financiare în sistemul justiţiei se execută cu respectarea prevederilor
art. 1 şi 2."
Autorul excepţiei susţine că reglementarea criticată
contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (2) referitoare la proprietatea privată,
art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi şi art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 - în
forma anterioară modificării aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
45/2010 -, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect
acordarea unor drepturi salariale stabilite în favoarea personalului bugetar
urmau să fie plătite eşalonat începând cu anul 2010, pentru hotărârile devenite
executorii până la sfârşitul anului 2009, şi începând cu 2011 - pentru cele
devenite executorii până la finalul acestui an.
Prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
45/2010, s-a amânat plata acestor drepturi salariale câştigate în instanţă, ca
urmare a constrângerilor bugetare impuse de situaţie economică actuală, astfel
încât, ca urmare a modificărilor aduse prin acest act normativ, plata sumelor
prevăzute prin hotărâri judecătoreşti, devenite executorii până la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se va face astfel: 34%
din valoarea titlului executoriu - în anul 2012, şi 33% din valoarea titlului
executoriu - în anul 2013, respectiv în anul 2014.
Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 71/2009, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 45/2010, reglementează eşalonarea plăţii unor sume prevăzute în
titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului
din sectorul bugetar. Instituirea acestei măsuri a fost determinată de
existenţa unui număr substanţial de cauze având ca obiect acordarea de drepturi
salariale, care a condus la o imposibilitate a autorităţii statale de a executa
hotărârile judecătoreşti pronunţate deja în această materie, în special în
actualul context de criză economică. Adoptarea actului normativ supus
controlului de constituţionalitate a fost determinată de circumstanţele
excepţionale care au impus instituirea unor măsuri prin care să fie limitată
temporar exercitarea drepturilor decurgând din hotărârile judecătoreşti
irevocabile pronunţate în materia respectivă, fără ca prin aceasta să se aducă
atingere înseşi substanţei a acestor drepturi.
Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul
titlurilor executorii, ordonanţa de urgenţă prevede că acestea se actualizează
cu indicele preţurilor de consum, ceea ce garantează o executare în totalitate
a creanţei. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată
statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării
acestor sume.
Aşa fiind, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
71/2009 are în vedere rezolvarea unei situaţii extraordinare, prin
reglementarea unor măsuri cu caracter temporar şi derogatorii de la dreptul
comun în materia executării hotărârilor judecătoreşti. Măsurile instituite
urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi
păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi
obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în
cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că
Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la
plata eşalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de
situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de
semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului, şi, pe de altă
parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză
economică naţională şi internaţională.
Asupra constituţionalităţii prevederilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, în formă anterioară modificărilor intervenite
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010, Curtea s-a pronunţat prin
Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, şi Decizia nr. 190 din 2 martie 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie
2010, statuând că acest act normativ nu încalcă dispoziţiile art. 16, art. 44
alin. (2), art. 53 şi art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală.
Astfel, Curtea a constatat că nu se poate reţine
existenţa niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor
şi-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea
ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti. Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie
atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând
că nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de
proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere (în
acest sens, a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele „Aspecte privind
regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Marckx
împotriva Belgiei, 1979, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, Abdulaziz,
Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, Gaygusuz împotriva
Austriei, 1996, Larkos împotriva Cipru, 1999, Bocancea şi alţii împotriva
Moldovei, 2004). Totodată, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene
a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a
decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare
justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în
funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (în acest sens, a se
vedea hotărârile pronunţate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic
în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei,
1986, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004).
Or, în cauza de faţă, măsura contestată urmăreşte un
scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un
raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul
avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză.
Astfel, situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii
extraordinare este una care reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic.
Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană
a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie
definitivă şi executorie constituie un bun în sensul articolului 1 din
Protocolul nr. 1; neexecutarea plăţii într-un termen rezonabil constituie,
deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca şi
faptul că lipsa de lichidităţi nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi
împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002). Guvernul, prin
adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, nu neagă existenţa şi întinderea
despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu refuză punerea în
aplicare a acestora. Măsura criticată este una de garantare a dreptului de
proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind, deci, o
aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei crize
financiare accentuate.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea a apreciat că
nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor
sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi
salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum au fost modificate prin
art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2010 pentru modificarea
art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor
sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi
salariale personalului din sectorul bugetar, excepţie ridicată de Marian Rolf
Sîntion în Dosarul nr. 7.745/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti -
Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu