DECIZIE Nr. 71 din 15 decembrie 1993
cu privire la constitutionalitatea art. 2 alin. (2) lit. e) si art. 8 din Legea
privind acordarea unor ajutoare banesti pentru incalzirea locuintelor in
perioada 1 noiembrie 1993 - 30 aprilie 1994
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 305 din 23 decembrie 1993
Curtea Constitutionala a fost sesizata, la data de 8 decembrie 1993, de
catre 34 senatori, respectiv de domnii: Constantin Moiceanu, Gabor Menyhert
Hajdu, Tanase Tavala, Matei Boila, Florin Buruiana, Valentin Corneliu
Gabrielescu, Serban Sandulescu, Vasile Vetisanu, Ioan Paul Popescu, Emilian
Buzica, Ion Manea, Nistor Badiceanu, Adrian Sirbu, Mihai Buracu, Gheorghe
Catuneanu, Andrei Potcoava, Nicolae Manolescu Apolzan, Stefan Radof, Alexandru
Paleologu, Sabin Ivan, Emil Tocaci, Adrian Dumitru Popescu Necsesti, Voicu
Valentin Glodean, Mircea Boulescu, Gheorghe Frunda, Petre Constantin Buchwald,
Tiberiu Stefan Incze, Zoltan Hosszu, Denes Seres, Ion Aurel Stoica, Eugen
Dijmarescu, Sorin Adrian Vornicu Nichifor, Alexandru Popovici si Karoly Ferenc
Szabo, asupra neconstitutionalitatii prevederilor art. 8 din Legea privind
acordarea unor ajutoare banesti pentru incalzirea locuintelor in perioada 1
noiembrie 1993 - 30 aprilie 1994, sesizare ce a format obiectul dosarului nr.
99 A/1993.
De asemenea, Curtea Constitutionala a fost sesizata, la aceeasi data, de
catre 56 deputati, respectiv de domnii: Cristian Radulescu, Corneliu Dorin Gavaliugov,
Traian Basescu, Bogdan Marinescu, Viorel Lixandroiu, Adrian Severin, Constantin
Berechet, Vasile Nistor, Alexandru Ota, Emil Cojocaru, Victor Babiuc, Dragos
Enache, Dumitru Calance, Mihai Chiriac, Gheorghe Tarna, Adriean Videanu, Emil
Boros, Radu Mircea Berceanu, Alexandru Brezniceanu, Ion Gurau, Petru Burca,
Alexandru Athanasiu, Ioan Victor Pica, Ion Hristu, Vasile Mindroviceanu,
Niculae Cerveni, Horia Radu Pascu, Dan-Florin Trepcea, Teodor Vintilescu, Ioan
Ghise, George Crin Laurentiu Antonescu, Varujan Vosganian, Stefan Tcaciuc,
Horia Mircea Rusu, doamna Teodora Bertzi, domnii Dinu Patriciu, Gheorghe Todut,
Mihnea-Tudor Ionita, Alexandru Sassu, Emil-Teodor Popescu, Valentin Iuliano,
Petru Suhov, Karoly Kerekes, Ioan Nemeth, Arpad-Francisc Marton, Mihail Nica,
Stefan Sinko, doamna Smaranda Dobrescu, domnii Zsolt Szilagyi, Emeric Dumitru
Borbely, Ervin Zoltan Szekely, Benedek Nagy, Ferenc Asztalos, Istvan Antal,
Eugen Matis si Imre Andras, asupra neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 2
alin. (2) lit. e) si art. 8 din aceeasi lege, sesizare ce a format obiectul
dosarului nr. 100 A/1993.
Curtea Constitutionala, in temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
constata ca este competenta sa solutioneze cele doua sesizari, care s-au facut
cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constitutie si ale art. 17
alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Avand in vedere ca sesizarile de neconstitutionalitate sus-mentionate
privesc aceeasi lege, s-a dispus conexarea celor doua dosare.
In sesizare, grupul de senatori sustine ca instituirea prin art. 8 din lege
a unei taxe care urmeaza a fi platita de catre cetatenii romani ce se
deplaseaza in strainatate in interes personal sau turistic este
neconstitutionala, contravenind art. 25 alin. (1) din Constitutie, potrivit
caruia dreptul la libera circulatie, in tara si in strainatate, este garantat,
precum si art. 20, coroborat cu prevederile Declaratiei Universale a
Drepturilor Omului si ale altor pacte si tratate privitoare la drepturile
fundamentale ale omului.
In sesizarea grupului de deputati se apreciaza ca aceeasi dispozitie a art.
8 referitoare la instituirea taxei de iesire din tara este contrara nu doar
art. 25 alin. (1) si art. 20 sus-mentionate, dar si art. 49 alin. (1) din
Constitutie, potrivit caruia exercitiul unor drepturi sau al unor libertati
poate fi restrans numai prin lege si numai in cazurile limitativ prevazute de
acest articol.
Totodata, considera ca este neconstitutionala prevederea cuprinsa in art. 2
alin. (2) lit. e) din aceeasi lege, intrucat incalca dispozitiile art. 16 alin.
(1) din Constitutie, prin aceea ca, acordand ajutorul banesc pentru incalzirea
locuintelor numai pentru familiile sau persoanele singure cu domiciliul in
mediul urban, exclude aceleasi categorii de persoane cu domiciliul in mediul
rural.
Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-a solicitat
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului,
punctul lor de vedere in legatura cu sesizarile primite.
In punctul de vedere al presedintelui Camerei Deputatilor cu privire la
neconstitutionalitatea art. 2 alin. (2) lit. e) din lege se arata, in esenta,
ca sustinerea din sesizarea grupului de deputati este neintemeiata, deoarece se
asaza semnul egalitatii intre ajutoare banesti si drepturi fundamentale. Daca,
in legatura cu drepturile fundamentale, nu se admite nici un fel de
diferentiere intre cetateni, cu privire la ajutoarele banesti, ele sunt
admisibile, tinand seama ca in cadrul aceleiasi categorii de persoane pot exista
unele mai in nevoie decat altele.
In legatura cu sustinerea din cele doua sesizari ca dispozitiile art. 8 din
lege ar fi neconstitutionale, se apreciaza, de asemenea, ca ea este
neintemeiata, deoarece reglementarea adoptata nu contravine nici dispozitiilor
Constitutiei si nici reglementarilor internationale. Art. 25 din Constitutie,
dupa ce prevede si garanteaza dreptul la libera circulatie in tara si in
strainatate, stipuleaza ca legea stabileste conditiile exercitarii acestui
drept. Or, prin textul contestat se instituie obligatia de achitare a unei
taxe, ceea ce reprezinta o conditie de exercitare a dreptului, in stricta
concordanta cu dispozitiile art. 25 alin. (1) din Constitutie.
In punctul de vedere al Guvernului, in legatura cu neconstitutionalitatea
art. 2 alin. (2) lit. e), se apreciaza ca sustinerea din sesizarea grupului de
deputati nu contravine prevederilor constitutionale, prin aceasta reglementare
legiuitorul, pornind de la conditiile economice diferite in care traiesc
persoanele din mediul rural fata de cele din mediul urban, le-a acordat
acestora din urma ajutorul pentru incalzirea locuintelor. Dispozitiile cuprinse
in articolul respectiv nu acorda avantaje persoanelor din mediul urban, ci
urmareste echilibrarea ajutoarelor acordate de stat unor categorii defavorizate
atat din mediul urban, cat si din mediul rural, tinand seama de unele avantaje
ale celor care locuiesc in mediul rural si de prevederile din legea ce face
obiectul sesizarii care se refera la pensionari, indiferent de locul unde
domiciliaza, concretizind astfel prevederea art. 43 alin. (1) din Constitutie.
De asemenea, se considera ca instituirea unei taxe pentru cetatenii romani
care se deplaseaza in strainatate in interes personal sau turistic, prin art. 8
alin. (1), este constitutionala. Se sustine, in esenta, ca prin aceasta
reglementare s-a dat expresie art. 137 alin. (5) din Constitutie, potrivit
caruia nici o cheltuiala bugetara nu poate fi aprobata fara stabilirea sursei
de finantare, iar taxa respectiva, prin modicitatea ei in raport cu
cheltuielile de transport, nu constituie o ingradire a dreptului de circulatie
al cetatenilor romani. Prin introducerea acestei taxe nu se incalca prevederile
din reglementarile internationale care recomanda o reducere progresiva a
taxelor pentru cereri, vize si pasapoarte deoarece, in conditiile actuale ale
economiei tarii noastre, o asemenea masura nu ar fi oportuna. De altfel,
potrivit art. 53 alin. (1) din Constitutie, cetatenii au obligatia sa
contribuie prin impozite si taxe la cheltuielile publice. Or, este
incontestabil ca ajutoarele banesti pentru incalzirea locuintelor constituie o
cheltuiala publica. Cu privire la caracterul permanent sau nepermanent al taxei
instituie, acesta nu constituie un element de constitutionalitate, ci unul de
oportunitate, asupra caruia Parlamentul s-a pronuntat.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind cele doua sesizari, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si ale Guvernului, precum si concordanta dintre textele legale a
caror constitutionalitate a fost contestata si dispozitiile constitutionale,
retine urmatoarele:
Potrivit art. 2 alin. (2) lit. e) din Legea privind acordarea unor ajutoare
banesti pentru incalzirea locuintelor in perioada 1 noiembrie 1993 - 30 aprilie
1994, ajutorul banesc de 5.000 lei lunar se acorda in conditiile prevazute de
aceasta dispozitie legala familiilor sau persoanelor singure, cu domiciliul in
mediul urban, care nu se incadreaza in prevederile de la lit. a) - d) ale
aceluiasi alineat.
In sesizare se sustine ca limitarea acestui ajutor numai persoanelor din
mediul urban este neconstitutionala, intrucat incalca principiul egalitatii
cetatenilor in fata legii. Este de observat insa ca ajutorul prevazut de lege
reprezinta un mijloc de protectie a unei anumite categorii sociale. Or,
aprecierea categoriilor sociale pentru care se impune acordarea acestui ajutor
constituie o prerogativa exclusiva a legiuitorului. De principiu, o masura de
protectiei sociala nu poate fi considerata ca un privilegiu sau o discriminare,
contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, cat timp, prin natura
ei, ea se justifica tocmai in considerarea situatiei unei anumite categorii
sociale care reclama o astfel de protectie.
In ce priveste dispozitiile art. 8 din legea sus-mentionata, prin care se
instituie o taxa pentru fiecare iesire din tara, ce urmeaza a fi platita de
persoanele care se deplaseaza in strainatate in interes personal sau turistic,
Curtea constata ca aceasta taxa a fost stabilita in vederea alimentarii
fondurilor bugetare pentru plata ajutorului prevazut in art. 2 alin. (2) lit.
e).
In sesizare se sustine, in esenta, ca taxa constituie un mijloc de
restrangere a dreptului la libera circulatie, prevazut de art. 25 din
Constitutie.
Tinand seama de finalitatea textului de lege, rezulta insa ca instituirea
taxei respective nu urmareste stanjenirea financiara a exercitarii dreptului la
libera circulatie, ci alimentarea surselor bugetare pentru plata ajutorului
prevazut de art. 2 alin. (2) lit. e). Evident ca o asemenea modalitate nu poate
avea un caracter de principiu. Ea se justifica, in prezent, prin situatia
exceptionala rezultata din lipsa fondurilor bugetare necesare instituirii unei
masuri de protectie in temeiul art. 43 alin. (1) din Constitutie.
Ca urmare, taxa astfel instituita este constitutionala, insa numai in
limitele destinatiei pentru care a fost stabilita, si anume, plata ajutoarelor
prevazute la art. 2 alin. (2) lit. e). Pe cale de consecinta, rezulta ca, dupa
implinirea termenului de acordare a acestor ajutoare, care este 30 aprilie
1994, taxa nu mai are caracter constitutional si, deci, nu mai poate fi
perceputa. Dupa aceasta data, plata unei asemenea taxe ar constitui exclusiv un
impediment de ordin financiar care greveaza dreptul la libera circulatie, care
nu se incadreaza in nici una din ipotezele prevazute de art. 49 al
Constitutiei. Daca, pana la acea data, legitimitatea constitutionala a taxei
rezulta din prevederile art. 53 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora
cetatenii au obligatia sa contribuie prin impozite si taxe la cheltuielile
publice, intrucat fondurile astfel realizate sunt destinate asigurarii unei
anumite masuri de protectie sociala, dupa incetarea acestei masuri de protectie
ratiunea constitutionalitatii disparind, taxa nu mai poate fi retinuta.
Faptul ca, potrivit art. 8 alin. (4) din lege, sumele necheltuite din
incasarea taxei se varsa la bugetul asigurarilor sociale de stat nu poate duce
la o alta concluzie, deoarece textul se refera la perioada de legitimitate
constitutionala a taxei si nu dupa expirarea acestei perioade. Altminteri, ar
insemna ca o resursa bugetara sa supravietuiasca incetarii scopului pentru care
a fost instituita, iar taxa respectiva sa devina astfel, cum s-a aratat,
exclusiv un impediment de ordin financiar care greveaza dreptul la libera
circulatie. De altfel, intreaga reglementare are caracter temporar, pana la 30
aprilie 1994, asa cum rezulta din titlul legii si din prevederile art. 1.
Avand in vedere considerentele expuse,
vazand si dispozitiile art. 144 lit. a) si ale art. 145 alin. (2) din
Constitutia Romaniei, precum si prevederile art. 20 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Constata ca dispozitiile art. 2 alin. (2) lit. e) din Legea privind
acordarea unor ajutoare banesti pentru incalzirea locuintelor in perioada 1
noiembrie 1993 - 30 aprilie 1994 sunt constitutionale.
2. Constata ca dispozitiile art. 8 din legea sus-mentionata sunt
constitutionale, in sensul aplicarii taxei pe care o instituie pana la data de
30 aprilie 1994.
3. Prezenta decizie se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 15 decembrie 1993 si la ea au participat
Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Antonie
Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu si Victor Dan Zlatescu,
judecatori.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat asistent,
Constantin Burada