Decizia Nr.709 din 31.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Liliana Veronica Nagy în Dosarul nr. 1.610/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 3.741D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 3.874D/2010, nr. 3.879D/2010 şi nr. 4.138D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Vasilica Bumbar în Dosarul nr. 2.647/101/2010 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilă, de Nicolae Zârnă în Dosarul nr. 26.889/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi de Maria Popescu în Dosarul nr. 4.277/101/2010 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.741D/2010, nr. 3.874D/2010, nr. 3.879D/2010 şi nr. 4.138D/2010, având în vedere că acestea au un obiect identic.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.874D/2010, nr. 3.879D/2010 şi nr. 4.138D/2010 la Dosarul nr. 3.741D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010, textele de lege criticate au fost declarate neconstituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 august 2010, pronunţată de Tribunalul Arad - Secţia civilă în Dosarul nr. 1.610/108/2010, prin încheierile din 20 septembrie 2010 şi 1 octombrie 2010, pronunţate de Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilă în dosarele nr. 2.647/101/2010 şi nr. 4.277/101/2010, ca şi prin Încheierea din 10 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă în Dosarul nr. 26.889/3/2010, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Liliana Veronica Nagy, Vasilica Bumbar, Maria Popescu şi Nicolae Zârnă în cauze civile având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele legale criticate încalcă principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, deoarece ordonanţa de urgenţă menţionată se aplică şi situaţiilor în care există o hotărâre pronunţată de prima instanţă, care, deşi nu este definitivă, este legală şi temeinică în raport cu legislaţia aflată în vigoare la momentul pronunţării acesteia. Pentru a fi respectat principiul neretroactivităţii legii este necesar ca legea civilă aplicabilă cauzei să fie legea în vigoare la momentul introducerii cererii pentru obţinerea de despăgubiri. Sunt invocate în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008 şi Decizia nr. 52/2007 pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii de către Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.Autorii consideră că prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 s-au creat premisele apariţiei mai multor categorii de beneficiari, în raport cu criteriul exclusiv al momentului sesizării instanţei judecătoreşti prin cererea pentru obţinerea de despăgubiri. Se creează astfel o vădită discriminare între persoane condamnate pe nedrept, în funcţie de existenţa sau inexistenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi în funcţie de celeritatea cu care au fost soluţionate cererile de către instanţele de judecată. Astfel, există persoane care au obţinut despăgubiri juste, apreciate de instanţele judecătoreşti, în temeiul Legii nr. 221/2009, nemodificată, iar persoanele care au obţinut în primă instanţă despăgubiri sau vor introduce în viitor acţiuni similare vor obţine despăgubiri plafonate, derizorii, simbolice, faţă de cele deja acordate până la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. În această din urmă situaţie nu este respectată nici regula reparării integrale a prejudiciului, judecătorul cauzei fiind constrâns, în aprecierea cuantumului despăgubirilor, de limitele impuse de ordonanţa de urgenţă.Principiul egalităţii în drepturi este înfrânt şi prin crearea unor situaţii juridice discriminatorii pentru foştii deţinuţi politici în raport cu persoanele arestate în prezent, conform dreptului comun, care, în condiţiile Codului de procedură penală, pot solicita despăgubiri fără ca procedura judiciară să fie îngrădită de existenţa unor plafoane prestabilite în mod administrativ.Invocând aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil, interzicerea discriminării, protecţia proprietăţii, autorii susţin că, prin plafonarea cuantumului despăgubirilor acordate pentru prejudiciile morale suferite, se încalcă art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În opinia autorilor excepţiei, ordonanţa menţionată afectează drepturi şi libertăţi fundamentale şi a fost adoptată fără a exista acea situaţie extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată şi fără ca urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei.În fine, apreciază că actul normativ criticat este folosit „ca mijloc de intervenţie în procese în care statul este parte“, fiind contrar principiului separaţiei puterilor în stat, prin interferenţa puterii executive în atribuţiile ce aparţin puterii legislative şi celei judecătoreşti.Tribunalul Arad - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. Dispoziţiile legale criticate ca neconstituţionale stabilesc criterii de determinare a cuantumului prejudiciului moral încercat, un plafon maxim de acordare a unor asemenea despăgubiri în acord cu posibilităţile bugetare ale economiei naţionale, cu respectarea autorităţii de lucru judecat dobândite de hotărârile definitive, fără a fi discriminatorii şi fără a încălca dreptul la un proces echitabil.Tribunalul Mehedinţi - Secţia civilă consideră că dispoziţiile art. I pct. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 vin în conflict cu art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, iar dispoziţiile art. II din acest act normativ încalcă art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie.Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Prin Adresa înregistrată cu nr. 2.863 din 10 mai 2011, Curtea Constituţională a solicitat instanţei judecătoreşti exprimarea opiniei cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, având următorul conţinut:– Art. I pct. 1: „Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: a)acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I; 3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».“; – Art. II: „Art. II. - Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.“În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă şi limitele acestora şi ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi interzicerea discriminării şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la convenţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale. În aceste condiţii, Curtea observă că în prezenta cauză sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Liliana Veronica Nagy în Dosarul nr. 1.610/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilă, Vasilica Bumbar în Dosarul nr. 2.647/101/2010 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilă, Nicolae Zârnă în Dosarul nr. 26.889/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi de Maria Popescu în Dosarul nr. 4.277/101/2010 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Gagu