DECIZIE Nr.
704 din 17 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (1), precum si ale art. 60
alin. (1) lit. d) si f), alin. (2) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 526 din 11 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin
Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1), precum şi ale art. 60
alin. (1) lit. d) şi f), alin. (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Scholtz
Recycling" - SRL din Timişoara în Dosarul nr. 208.1/208/2007 al
Judecătoriei Caransebeş.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei ca neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 11 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 208.1/208/2007, Judecătoria Caransebeş a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41
alin. (1), precum şi ale art. 60 alin. (1) lit. d) şi f), alin. (2) şi (5) din
Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Scholtz Recycling" - SRL din Timişoara.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt
neconstituţionale, deoarece sancţionează cu amendă operatorul de transport,
astfel cum este menţionat în licenţa de transport, sau deţinătorul vehiculului,
astfel cum este menţionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului.
Sancţiunea ar trebui aplicată persoanei fizice, conducător al respectivului
vehicul, astfel cum este prevăzut şi pentru vehiculele înmatriculate în alte
state, când amenda contravenţională se aplică în toate cazurile conducătorului
auto. Se arată, totodată, că, în condiţiile în care aplicarea amenzii
contravenţionale vizează neplata autorizaţiei speciale de transport, nicio
raţiune juridică nu justifică şi plata autorizaţiei respective, precum şi
imobilizarea vehiculului, aceste sancţiuni excedând cadrului contravenţional
stabilit de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi fiind în contradicţie cu textele
constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi şi la garantarea
dreptului de proprietate. De asemenea, se arată că este împiedicat excesul la
justiţie al contravenientului „prin însăşi constrângerea de facto realizată prin imobilizarea pe
loc a vehiculului".
Judecătoria Caransebeş apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece normele
criticate „nu încalcă principiile constituţionale", sens în care Curtea
Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa. In plus, cu privire la
critica art. 60 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, apreciază că nu
poate fi reţinută, deoarece imobilizarea vehiculelor în spaţii amenajate până
la achitarea contravalorii autorizaţiei speciale de transport „nu echivalează cu o scoatere din patrimoniul
proprietarului a bunului respectiv".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului arată
că textele de lege criticate, care stabilesc amenzi contravenţionale pentru încălcarea
unor dispoziţii din ordonanţa respectivă, nu aduc atingere principiului
egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât acestea se aplică uniform
tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice,
fără a institui discriminări pe considerente arbitrare. Totodată, arată că nici
prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie nu sunt încălcate, întrucât
conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt
stabilite prin lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 41 alin. (1), precum şi ale art. 60 alin. (1) lit.
d) şi f), alin. (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul
drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din
29 iunie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul
cuprins:
- Art. 41 alin. (1): „Transporturile
efectuate cu vehicule a căror masă totală maximă admisă, masă maximă admisă pe
osie şi/sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depăşesc limitele
prevăzute în anexa nr. 2 se efectuează pe baza autorizaţiei speciale de
transport emise de administratorul drumului pe care se efectuează transportul,
în condiţiile stabilite prin reglementări specifice emise de Ministerul
Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.";
- Art. 60 alin. (1) lit, d) şi f),alin.(2) şi (5): „(1)
Constituie contravenţii si se sancţionează cu amendă următoarele fapte:
[...]
d) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin
efectuarea transporturilor cu depăşirea masei totale şi/sau a dimensiunilor
maxime admise, fără autorizaţie specială de transport eliberată de
administratorul drumului, se sancţionează cu amendă de la 50.000.000 lei la
60.000.000 lei, aplicată operatorului de transport, astfel cum este menţionat
în licenţa de transport, sau deţinătorului vehiculului, astfel cum este
menţionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului;[...]
f) încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) prin
efectuarea transporturilor cu depăşirea masei maxime pe axe ce poate fi
autorizată, fără autorizaţie specială de transport, se sancţionează cu amendă de la
60.000.000 lei la 80.000.000 lei, aplicată operatorului de transport, astfel
cum este menţionat în licenţa de transport, sau deţinătorului vehiculului,
astfel cum este menţionat în certificatul de înmatriculare a vehiculului;[...]
(2) Pentru încălcarea prevederilor art. 41 alin.
(1), precum şi a restricţiilor de circulaţie instituite potrivit art. 44 alin.
(2) contravenientul va plăti, pe lângă amenda contravenţională, şi
contravaloarea autorizaţiei speciale de transport. In aceste situaţii agentul
constatator înscrie în procesul-verbal de constatare a contravenţiei obligaţia
de plată a autorizaţiei speciale de transport, calculată şi eliberată potrivit
prevederilor legale. Procesul-verbal devine titlu executoriu fără învestire sau
altă formalitate şi cu privire la obligaţia de plată a autorizaţiei speciale de transport. [...]
(5) Pentru încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1)
şi a restricţiilor de circulaţie instituite potrivit art. 44 alin. (1) şi (2)
şi sancţionate potrivit alin. (1) lit. c), d), f) şi g), vehiculul va fi imobilizat
în spaţii amenajate pe reţeaua internă sau în punctele de trecere a frontierei
până la achitarea contravalorii autorizaţiei speciale de transport."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii şi fără discriminări, ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie şi ale art. 44 alin. (1) teza întâi, potrivit cărora dreptul de
proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Se invocă,
totodată, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, art. 1 din
Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţie privind interzicerea discriminării şi
art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, privind egalitatea în
faţa legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, prevederile legale criticate nu sunt de natură
a încălca principiul constituţional al egalităţii în drepturi, având în vedere
că acestea se aplică tuturor operatorilor de transport care încalcă prevederile
art. 41 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, fără privilegii şi fără
discriminări. Susţinerea autorului excepţiei în sensul că există o diferenţiere
de tratament juridic după cum vehiculele în cauză sunt înmatriculate în România
sau în străinătate nu poate fi reţinută, deoarece, potrivit jurisprudenţei
Curţii, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru situaţii
de fapt diferite se poate stabili un tratament juridic diferit, când acesta
este justificat în mod obiectiv si raţional.
Referitor la susţinerea autorului excepţiei în sensul
că normele legale criticate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) din
Constituţie, se constată că, prin Decizia din 2 decembrie 1985 a Comisiei
Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în cauza Svenska
Management Gruppen AB împotriva Suediei, cu
privire la dreptul statelor de a percepe impozite sau alte contribuţii, s-a
stabilit că natura taxelor şi a altor contribuţii nu trebuie să fie
discriminatorie, iar statele au o largă marjă de apreciere în stabilirea şi
colectarea lor. Totodată, Comisia a stabilit că statele trebuie „să realizeze
un «echilibru just» între cerinţele interesului general al comunităţii şi cele
ale protecţiei drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, precum şi un raport
rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit şi mijloacele
folosite". In consecinţă, obligarea unei persoane la plata unei taxe nu
este contrară dreptului la respectarea bunurilor sale decât dacă aceasta
constituie pentru persoana respectivă „o sarcină excesivă sau îi înrăutăţeşte
în mod radical situaţia financiară". In cauza dedusă judecăţii, obligarea
contravenientului, pe lângă amenda contravenţională, şi la plata contravalorii
autorizaţiei speciale de transport nu este excesivă, având în vedere raţiunea
instituirii acestei obligaţii, şi anume desfăşurarea traficului rutier în
deplină siguranţă.
In sfârşit, sancţiunile contravenţionale prevăzute de
textele de lege criticate nu aduc nicio atingere liberului acces la justiţie,
persoana contravenientă având deplina libertate să formuleze plângere, în
condiţiile legii, împotriva procesului-verbal de contravenţie, iar în faţa
instanţei de judecată, să beneficieze de toate garanţiile unui proces
echitabil.
De altfel, în acelaşi sens Curtea s-a mai pronunţat, de
exemplu, prin Decizia nr. 10 din 18 ianuarie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 28 februarie 2005, şi Decizia nr.
434 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 879 din 30 septembrie 2005, prin care a statuat, de principiu, că
instituirea condiţiilor de transport este „un atribut exclusiv al
legiuitorului, care a reglementat regimul de circulaţie pe drumurile publice
astfel încât desfăşurarea traficului să aibă loc în deplină siguranţă". De
asemenea, prin Decizia nr. 11 din 20 ianuarie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 2 februarie 2004, Curtea a statuat că
stabilirea unor contravenţii în sarcina participanţilor la trafic pe drumurile
publice „are ca scop prevenirea consecinţelor negative în cazul încălcării
reglementărilor privind regimul drumurilor".
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care au
fundamentat deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6)
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 41 alin. (1), precum şi ale art. 60 alin. (1) lit. d) şi f),
alin. (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul
drumurilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Scholtz Recycling"
- SRL din Timişoara în Dosarul nr. 208.1/208/2007 al Judecătoriei Caransebeş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta