DECIZIE Nr.
703 din 11 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 5 si art. 328 alin. 1 din
Codul de procedura civila, precum si ale art. 79 si art. 80 din Legea nr.
168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 720 din 24 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 şi art. 328 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 79 şi art. 80 din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de
Aureliana Elena Şerban în Dosarul nr. 9.796/2/2006 (nr. vechi 2.649/2006) al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind
conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la
art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, considerând că autorul excepţiei
solicită, de fapt, o completare a textului de lege. De asemenea, pune concluzii
de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate privind
celelalte texte de lege criticate, acestea nefiind contrare dispoziţiilor
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 9.796/2/2006 (nr. vechi 2.649/2006), Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări
sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 322 pct. 5 şi ale art. 328 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, precum şi ale art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă. Excepţia a fost ridicată de Aureliana
Elena Şerban cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei
civile nr. 1.106 din 15 septembrie 2006, pronunţată de
Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 1.973/2006.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că art. 322 pct. 5 din Codul de procedură
civilă este neconstituţional „în măsura în care se interpretează că nu se
aplică şi altor înscrisuri, necontestate de părţi şi care ar putea conduce la o
altă soluţie decât cea pronunţată de instanţă". In această interpretare
consideră că acest articol restrânge accesul liber la justiţie şi dreptul la un
proces echitabil. în ceea ce priveşte art. 328 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999, susţine că acestea, prin
coroborare, creează o inegalitate între cetăţeni prin faptul că, în cadrul
litigiilor de muncă, dau dreptul la o singură cale de atac împotriva hotărârii
asupra revizuirii, în timp ce, în alte cauze, părţile beneficiază de două căi
de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, contravenindu-se astfel art. 16 alin. (1), art. 21
alin. (1), (2) şi (3) şi art. 129 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti
- Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări
sociale apreciază că excepţia nu este întemeiată,
având în vedere că autorul acesteia critică, în realitate, o omisiune
legislativă, solicitând modificarea şi completarea textelor de lege, ceea ce
nici instanţa judecătorească şi nici Curtea Constituţională nu pot face.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, referindu-se la
art. 322 din Codul de procedură civilă, arată că stabilirea unor motive expres
şi limitativ prevăzute de lege în care o cale de atac extraordinară se poate
exercita, precum şi limitarea admisibilităţii ei numai la anumite hotărâri
judecătoreşti nu îngrădesc liberul acces la justiţie, prevederile criticate
fiind în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie,
referitoare la stabilirea prin lege a competenţelor instanţelor judecătoreşti,
si cu cele ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. In ceea ce
priveşte celelalte dispoziţii de lege criticate de autorul excepţiei, Guvernul,
invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, arată că acestea nu
contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât acestea nu
încalcă dreptul de acces liber la justiţie, se aplică în mod egal tuturor
situaţiilor şi persoanelor prevăzute de ipoteza acestor norme juridice şi nu
pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
fundamentale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 322 pct. 5 şi art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
precum şi art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999.
Textele de lege criticate au următoarea redactare:
Art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă: „Revizuirea
unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum
si a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se
poate cere în următoarele cazuri: [...]
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit
înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi
înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a
desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat
hotărârea a cărei revizuire se cere."
Art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă: „Hotărârea
asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea
revizuită."
Art. 79 din Legea nr. 168/1999: „(1) Hotărârile instanţei de fond sunt definitive.
(2) Hotărârile motivate ale instanţei de fond se
redactează şi se comunică părţilor în termen de cel mult 15 zile de la
pronunţare."
Art. 80 din Legea nr. 168/1999: „Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării
hotărârii pronunţate de instanţa de fond."
In opinia autorului excepţiei,
dispoziţiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituţionale:
art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi; art. 21 alin. (1), (2) şi (3)
referitoare ia dreptul de acces liber la justiţie şi la dreptul părţilor la un
proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil; art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi; şi art. 129
privind exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile art. 322 pct. 5 şi ale art. 328 alin. 1 din Codul de
procedură civilă reprezintă reguli de procedură ce reglementează revizuirea ca
o cale extraordinară de atac pentru reformarea hotărârilor judecătoreşti. In
opinia autorului excepţiei, aceste texte de lege restrâng accesul liber la
justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât limitează posibilitatea
părţilor de a folosi această cale extraordinară de atac, atât sub aspectul
cazurilor când poate fi formulată, cât şi sub aspectul căilor de atac ce pot fi
exercitate împotriva hotărârii asupra revizuirii, creându-se, în acest din urmă
caz, discriminări între cetăţeni.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 79 şi art. 80 din
Legea nr. 168/1999, Curtea constată că şi acestea constituie norme de
procedură, prin care se reglementează calea de atac ce poate fi exercitată
împotriva hotărârilor judecătoreşti cu prilejul soluţionării conflictelor de
muncă şi pe care autorul excepţiei le critică prin raportare la dispoziţiile
art. 328 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât, prin coroborare,
limitează posibilitatea de a formula calea de atac împotriva hotărârii asupra
revizuirii.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea reţine că,
potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de
judecată se stabilesc numai prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să
stabilească regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele
reguli speciale, derogatorii, în considerarea unor situaţii deosebite, cu condiţia, însă, ca aceste
norme să se aplice în mod egal în toate cazurile şi pentru toate persoanele
care se încadrează în situaţii identice.
In ceea ce priveşte dispoziţiile de lege criticate,
Curtea constată că interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătoreşti
definitive şi irevocabile, precum şi a raporturilor juridice la care au dat
naştere, impune ca legea să stabilească riguros şi limitativ cazurile şi
motivele pentru care se poate exercita această cale de atac. Aşa cum dispune
art. 129 din Constituţie, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se
exercită în condiţiile legii.
In acelaşi timp, Curtea observă că prevederea art. 328
alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căreia „Hotărârea asupra
revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea
revizuită", nu creează nicio discriminare, ea aplicându-se deopotrivă
tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale.
Ceea ce ar crea o discriminare, potrivit celor
susţinute de autorul excepţiei, ar fi faptul că, în situaţia conflictelor de
muncă, legiuitorul a prevăzut pentru soluţionarea acestora doar două grade de
jurisdicţie, fapt ce ar determina ca şi împotriva hotărârii de revizuire să
poată fi exercitată doar o singură cale de atac.
Curtea apreciază, însă, că şi
aceste dispoziţii se subordonează art. 126 alin. (2) şi art. 129 din
Constituţie, fără a aduce nicio restrângere dreptului la un proces echitabil.
Astfel, conflictele de muncă, având în vedere
specificul şi implicaţiile lor sociale, se judecă după o procedură
caracterizată prin celeritate. De aceea, legiuitorul a prevăzut pentru
soluţionarea acestora două grade de jurisdicţie, respectiv o singură cale de
atac.
Nicio dispoziţie constituţională sau reglementare
internaţională nu stabileşte gradele de jurisdicţie şi numărul căilor de atac
care trebuie prevăzute pentru judecarea diferitelor litigii, reglementarea
acestor probleme intrând în atribuţiile exclusive ale legiuitorului naţional.
Stabilirea unor reguli diferenţiate în această materie, ţinând seama de
specificul unor litigii sau chiar de situaţia deosebită, specifică în care se
află persoanele implicate, nu are semnificaţia instituirii unor privilegii ori
discriminări.
De altfel, asupra acestor din urmă aspecte, Curtea s-a
mai pronunţat şi prin Decizia nr. 175 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 24 iulie 2002, când, analizând constituţionalitatea
art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 în raport cu dispoziţiile art. 16
alin. (1)şi ale art. 21 alin. (1) din Constituţie, a respins criticile de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 322 pct. 5 şi ale art. 328 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, precum şi ale art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Aureliana Elena Şerban
în Dosarul nr. 9.796/2/2006 (nr. vechi 2.649/2006) al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a VN-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea