Decizia Nr.702 din 28.06.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Antoneta Valori Dumitrescu în Dosarul nr. 11.819/299/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.008D/2012.La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Daniel Ene din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei, afirmând că prin dispoziţiile legale criticate se realizează o adevărată expropriere, fără dreaptă şi prealabilă despăgubire. Se mai arată că onorariul, care a fost primit în mod real, nu putea fi diminuat de către instanţa de judecată, mai ales că acesta reprezenta o plată globală, pentru toată activitatea depusă în numele clientei sale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că nu există elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, care este, de altfel, în concordanţă, cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Decizia civilă nr. 927R din 6 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 11.819/299/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Antoneta Valori Dumitrescu într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri de constatare a nulităţii unui act juridic.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea arată, în esenţă, că sumele avansate cu titlu de onorariu avocatului constituie cheltuieli de judecată, dovedite prin acte fiscale emise părţii cu ocazia efectuării plăţii, cuantumul rezonabil neputând fi lăsat la simpla apreciere a judecătorului cât timp onorariul este parte integrantă a contractului de asistenţă juridică şi reprezintă una dintre clauzele esenţiale ale acestuia. Neacordarea integrală a cheltuielilor de judecată echivalează, în opinia autoarei, cu lipsirea sa de unele bunuri care îi aparţineau. Mai mult, este vorba de o adevărată expropriere, care nu este făcută pentru o cauză de utilitate publică, ci pentru salvgardarea unui interes privat, şi care nu este făcută cu o justă şi prealabilă despăgubire.Prin urmare, se impune ca instanţa de judecată să îşi însuşească contractul de asistenţă juridică care prin forţa hotărârii judecătoreşti conferă onorariului caracterul de creanţă certă, lichidă şi exigibilă.Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere consemnat în deciziile Curţii Constituţionale nr. 493 din 29 mai 2007, nr. 27 din 15 ianuarie 2008, nr. 1.384 din 16 decembrie 2008, nr. 313 din 3 martie 2009, nr. 452 din 31 martie 2009, nr. 728 din 7 mai 2009, nr. 1.409 din 3 noiembrie 2009, nr. 1.552 din 17 noiembrie 2009 şi nr. 393 din 26 aprilie 2012.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.“În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) şi (3) privind dreptul de proprietate privată, precum şi art. 1 privind dreptul de proprietate din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora.Astfel, prin Decizia nr. 1.018 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 28 septembrie 2011, prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Decizia nr. 492 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 iulie 2006, sau Decizia nr. 728 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 12 iunie 2009, Curtea Constituţională a reţinut că prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.Totodată, Curtea a mai reţinut că avocatul, prin exercitarea profesiei sale, îndeplineşte o activitate economică, activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piaţă liberă (Hotărârea din 19 februarie 2002, pronunţată în Cauza Wouters şi alţii de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, paragraful 49), însă orice activitate economică se desfăşoară „în condiţiile legii“; în consecinţă, legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporţională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestaţia avocaţială şi onorariul solicitat.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Antoneta Valori Dumitrescu în Dosarul nr. 11.819/299/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae