Decizia Nr.701 din 27.11.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 64 din 26 ianuarie 2015

Petre Lăzăroiu	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Fabian Niculae	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 271 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie invocată de Societatea Comercială C.C.C. Construzioni Civili Cerasi S.P.A. din Roma, Italia, în Dosarul nr. 272/42/2014 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 699D/2014.2. La apelul nominal se prezintă, pentru Societatea Comercială C.C.C. Costruzioni Civili Cerasi S.P.A., domnul avocat Daniel-Alexandru Urdoi din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Societatea Comercială Construcţii Erbaşu - S.A. din Bucureşti a depus o cerere prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită admiterea excepţiei. Acesta arată că obligaţia instituită în sarcina contestatorului este excesivă şi indică în sprijinul afirmaţiilor jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 569 din 15 mai 2008.5. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că sancţiunea prevăzută este disproporţionată în raport cu scopul urmărit. Se mai menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 737 din 24 iunie 2008 şi nr. 303 din 3 martie 2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:6. Prin Încheierea din 4 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 272/42/2014, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 271 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, excepţie invocată de Societatea Comercială C.C.C. Construzioni Civili Cerasi S.P.A. din Roma, Italia, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unei decizii administrative emise de Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât cerinţa depunerii contestaţiei atât la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, organul administrativ competent în soluţionarea acesteia, cât şi la autoritatea contractantă, reprezintă elemente care restrâng într-un mod nepermis şi abuziv dreptul la un proces echitabil, limitând, în acest fel, accesul liber la justiţie. Pe lângă faptul că tardivitatea este o sancţiune aplicabilă în cazul în care contestaţia a fost depusă cu întârziere la autoritatea care va decide asupra acesteia, fiind lipsită de logică juridică aplicarea unei asemenea sancţiuni în cazul omisiunii de comunicare a acesteia şi uneia dintre părţi. Această sancţiune nu se justifică în condiţiile în care părţile pot lua cunoştinţă de toate actele înaintate Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor printr-o simplă cerere înaintată acestuia.8. Se menţionează şi decizia Curţii Europene de Justiţie care, în Hotărârea din 27 februarie 2003, pronunţată în Cauza Santex, C-327/00, a statuat asupra atitudinii contrare reglementărilor europene în materie a statelor semnatare ale convenţiilor europene, respectiv fixarea unor termene de decădere de natură să facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor pe care persoana interesată le deţine în temeiul dreptului Uniunii Europene. Or, în cazul de faţă, prevederile legale criticate creează tocmai o procedură anevoioasă, determinată de introducerea unei proceduri suplimentare în cadrul procedurii de contestaţie, procedură ce implică, alături de îngreunarea sa, şi un dezechilibru al drepturilor de care beneficiază părţile. Astfel, dacă în cadrul unui proces în faţa instanţelor de judecată, fără a se deosebi între litigiile ce se soluţionează cu celeritate şi celelalte litigii, cererea reclamantului se transmite instanţei de judecată în exemplare suficiente pentru a fi comunicate tuturor părţilor, iar comunicarea către părţi a acesteia se face de către instanţă din oficiu, nu se justifică trasarea unei alte proceduri în faţa unui organ administrativ, care duce la crearea unui dezechilibru şi a unui tratament inegal între participanţii la această procedură.9. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În opinia instanţei, instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu îngrădeşte accesul liber la justiţie. O caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut. Astfel, acest drept poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.10. Instanţa consideră că aceste dispoziţii legale urmăresc asigurarea respectării principiilor care guvernează procedura de soluţionare a contestaţiilor, reglementate de dispoziţiile art. 269 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 - principiile celerităţii, contradictorialităţii şi al dreptului la apărare. Astfel, conform alin. (2) al art. 271, în termen de o zi lucrătoare de la primirea contestaţiei, autoritatea contractantă are obligaţia să îi înştiinţeze despre aceasta şi pe ceilalţi participanţi încă implicaţi în procedura de atribuire. Înştiinţarea trebuie să conţină inclusiv o copie a contestaţiei respective.11. Totodată, conform dispoziţiilor art. 274 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă invocată, în vederea soluţionării contestaţiei/contestaţiilor, autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite Consiliului, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data expirării termenului prevăzut la art. 205 alin. (1), punctul său de vedere asupra acesteia/acestora, însoţit de orice alte documente considerate edificatoare, precum şi, sub sancţiunea amenzii prevăzute la art. 275 alin. (3), o copie a dosarului achiziţiei publice, cu excepţia anunţurilor publicate în Sistemul electronic de achiziţii publice - SEAP şi a documentaţiei de atribuire, atunci când aceasta este disponibilă şi poate fi descărcată direct din acelaşi sistem.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 271 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, dispoziţii care au următorul cuprins: „Sub sancţiunea respingerii contestaţiei ca tardivă, aceasta se înaintează atât Consiliului, cât şi autorităţii contractante, nu mai târziu de expirarea termenelor prevăzute la art. 256². Contestatorul va ataşa la contestaţie şi copia actului atacat, în cazul în care acesta a fost emis, precum şi copii ale înscrisurilor prevăzute la art. 270 alin. (1), dacă acestea sunt disponibile.“16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că nu s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, dar s-a pronunţat asupra altor dispoziţii legale în strânsă legătură cu acestea.18. Astfel, prin Decizia nr. 507 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 10 august 2012, Curtea a constatat că, în cuprinsul art. 255 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, legiuitorul nu a stabilit obligaţia persoanelor de a urma numai calea administrativ-jurisdicţională în faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Dimpotrivă, sintagma „poate solicita“ are semnificaţia de recunoaştere în persoana contestatorului a facultăţii de a apela la o cale de atac administrativ-jurisdicţională, iar nicidecum a obligaţiei de a urma această cale. Concluzia se desprinde şi din dispoziţiile art. 256 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care dispun expressis verbis că, în vederea soluţionării contestaţiilor pe cale administrativ-jurisdicţională, partea care se consideră vătămată are dreptul, iar nu obligaţia să se adreseze Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.19. Textele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu fixează imperativ urmarea căii de atac administrativ- jurisdicţionale, ci o prevăd ca facultate de care poate beneficia persoana care se consideră vătămată. Raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut această cale o constituie specificul şi implicaţiile sociale, o modalitate eficientă de prevenire şi limitare a abuzului de drept, având în vedere faptul că soluţionarea contestaţiilor în materia achiziţiilor publice este necesar să se desfăşoare şi să se judece după o procedură caracterizată prin celeritate, or, este cunoscut faptul că judecarea proceselor în această materie s-ar putea întinde pe o perioadă foarte lungă.20. Existenţa acestei căi nu împiedică respectiva persoană să apeleze la calea de atac judiciară, la instanţele de judecată, în măsura în care apreciază că aceasta îi serveşte mai bine interesele.21. Neexistând stabilită o interdicţie în privinţa sesizării directe a instanţelor de judecată, persoanele pot recurge la această sesizare. În sprijinul acestei concluzii vin şi trebuie reţinute prevederile art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora „Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ [...]“.22. Faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 nu reia ceea ce este deja consacrat de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu aduce atingere caracterului său constituţional. Chiar dacă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, în redactarea actuală, nu aminteşte de calea de atac în justiţie nu înseamnă că respectiva cale nu ar mai exista sau că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 ar intra în conflict cu art. 21 alin. (4) din Constituţie. Cum s-a precizat, ea există în continuare, fiind reglementată de Legea nr. 554/2004 în vigoare, şi poate fi urmată de persoanele care se consideră vătămate.23. Totodată, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate satisfac pe deplin cerinţa constituţională consacrată de art. 21 alin. (4), potrivit căreia „Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite“, persoana vătămată având posibilitatea de a opta între contestarea actului administrativ pe calea administrativ-jurisdicţională şi formularea unei acţiuni direct în faţa instanţei judecătoreşti, în temeiul dreptului comun în materia contenciosului administrativ.24. În final, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor referitoare la căile de atac împotriva deciziilor Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, reglementate de art. 281 coroborat cu art. 283 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, deciziile Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor pot fi atacate cu plângere la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal atât pentru motive de nelegalitate, cât şi pentru motive de netemeinicie, conform procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 304¹ din Codul de procedură civilă.25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii sunt valabile şi în cauza de faţă.26. Aşadar, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, o parte nu este obligată să apeleze la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, dar, din moment ce a ales această cale, trebuie să se conformeze dispoziţiilor legale edictate în scopul asigurării celerităţii procedurilor. Ordonanţa de urgenţă analizată se referă la atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.27. Astfel, prevederile art. 6 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt edificatoare în acest sens: „(1) Jurisdicţiile administrative speciale sunt facultative şi gratuite.
(2) Actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicţii speciale administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înţelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicţională.(3) Actul administrativ-jurisdicţional pentru care, prin lege organică specială, se prevede o cale de atac în faţa unei alte jurisdicţii administrative speciale poate fi atacat direct la instanţa de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea înţelege să renunţe la calea administrativ-jurisdicţională de atac.(4) Dacă partea care a optat pentru jurisdicţia administrativă specială sau pentru calea de atac la un alt organ administrativ-jurisdicţional înţelege să renunţe la aceasta în timpul soluţionării litigiului, este obligată să notifice decizia de renunţare organului administrativ-jurisdicţional în cauză. Partea sesizează instanţa de contencios administrativ în termen de 15 zile de la notificare, în această situaţie, procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 nu se mai efectuează.“28. De asemenea, în această etapă, autoritatea contractantă are tot interesul să cunoască cu maximă celeritate dacă se contestă rezultatele procedurii de atribuire a contractelor vizate de această ordonanţă de urgenţă, pentru a putea adopta o conduită care să asigure garanţia respectării legii. De multe ori, interesul public cere ca aceste proceduri să se desfăşoare într-un interval foarte scurt de timp. Pe de altă parte, aceste proceduri trebuie să respecte exigenţele care decurg din textele constituţionale. 29. Însă, ţinând cont de argumentele expuse mai sus, respingerea ca tardivă a contestaţiei formulate fără respectarea condiţiilor legale, având în vedere că persoana care contestă trebuie să manifeste o minimă diligenţă, nu apare ca fiind disproporţionată faţă de scopul urmărit, respectiv urmărirea interesului public. Aşadar, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială C.C.C. Construzioni Civili Cerasi S.P.A. din Roma, Italia, în Dosarul nr. 272/42/2014 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi constată că dispoziţiile art. 271 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 noiembrie 2014. PREŞEDINTE, PETRE LĂZĂROIU Magistrat-asistent, Fabian Niculae