Decizia Nr.700 din 27.10.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XV alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 905 din 07 decembrie 2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XV alin. (4) raportat la alin. (7) al aceluiaşi articol din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Ioan Dinu în Dosarul nr. 1.590/306/2014 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 156D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 676 din 13 noiembrie 2014, nr. 705 din 27 noiembrie 2014 şi nr. 489 din 23 iunie 2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 8 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.590/306/2014, Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XV alin. (4) raportat la alin. (7) al aceluiaşi articol din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare. Excepţia a fost ridicată de Ioan Dinu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă contestaţia la executare.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. XV alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 sunt în contradicţie cu alineatul 7 al aceluiaşi articol, potrivit căruia plăţile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6). Per a contrario, cele pentru care a fost demarată executarea silită până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu sunt supuse eşalonării. Deşi din economia articolului XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 rezultă că a fost dispusă eşalonarea plăţilor sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti pentru care nu a fost iniţiată executarea silită până la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă, alineatul 4 prevede că, pe durata eşalonării, orice executare silită se suspendă. Or, în condiţiile în care, în acest context, nicio executare silită nu poate începe, cu atât mai mult aceasta nu poate fi suspendată. Prin urmare, alineatul 4 permite suspendarea executării silite iniţiate anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, în contradicţie cu alin. (7) al aceluiaşi articol. Astfel, norma criticată nu îndeplineşte criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate, exigenţe reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 29 martie 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunţată în Cauza Petra împotriva României, sau Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit. În acelaşi sens invocă prevederile art. 8 alin. (4) şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Viciul de redactare a prevederilor legale criticate determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenţa sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii.6. Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece se încalcă, prin prisma lipsei de claritate, precizie şi previzibilitate a normei criticate, principiul liberului acces la justiţie şi al securităţii raporturilor juridice în ce priveşte procedurile de executare silită, demarate anterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, precum şi principiul neretroactivităţii legii civile.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. XV alin. (4) raportat la alin. (7) al aceluiaşi articol din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare. Însă, Curtea observă că în realitate prevederile art. XV alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 sunt invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. XV alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, iar nu ca obiect al acesteia. Prin urmare, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. XV alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, care au următorul cuprins: „În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept." Prevederile art. XV alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 la care prevederile legale criticate fac trimitere au următorul cuprins: „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora."11. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind principiul universalităţii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, este invocat art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate, prin prisma art. 11 şi art. 20 din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, iar prinDecizia nr. 676 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 4 februarie 2015, şi Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate.13. Prin deciziile sus-menţionate, Curtea a reţinut, în esenţă, că art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 instituie eşalonarea plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti, având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015. Astfel, plata acestora se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. De asemenea se prevede că pe această perioadă orice procedură de executare silită se suspendă de drept.14. În ceea ce priveşte constituţionalitatea instituirii eşalonării plăţii unor sume prevăzute în titluri executorii, precum şi a suspendării de drept a oricărei proceduri de executare silită, Curtea s-a mai pronunţat în numeroase cauze. Astfel, în materia eşalonării plăţii sumelor aferente titlurilor executorii, este de menţionat Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate. Prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, Curtea a reţinut că procesul civil parcurge două faze: judecata şi executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau al altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că executarea unei hotărâri, indiferent de instanţa care a pronunţat-o, trebuie considerată ca parte integrantă a procesului, în sensul art. 6 din Convenţie, iar în ipoteza în care autorităţile sunt obligate să acţioneze în vederea executării unei hotărâri judecătoreşti şi manifestă abstenţiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, în condiţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţie, obligaţia statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat. În acest sens este şi Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 24 ianuarie 2014. Prin Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunţată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 65, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenţie, protejează în egală măsură şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii, care, într-un stat ce respectă preeminenţa dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părţi. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp.15. În ceea ce priveşte modalitatea de executare, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa că executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica posibilă modalitate de executare care poate fi aplicată ( Decizia nr. 353 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 27 iulie 2011). În acest context Curtea observă că prin Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, a reţinut că mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătoreşti, poate fi considerat în concordanţă cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Or, dispoziţiile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, stabilind tranşele, reactualizează cu indicele preţului de consum executarea pe 5 ani, îndeplinind astfel cerinţele stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Totodată, pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanţa de urgenţă criticată prevede că acestea se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică, ceea ce garantează o executare în totalitate a creanţei. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume.16. Cu privire la critica referitoare la lipsa de claritate a textului de lege criticat, Curtea a reţinut, spre exemplu prin Decizia nr. 251 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 352 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 17 iulie 2015, sau Decizia nr. 489 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 29 iulie 2015, că normele supuse controlului de constituţionalitate îndeplinesc criteriile de claritate şi previzibilitate ale normelor juridice, stabilind cu precizie regulile aplicabile pentru plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, cât şi în cazul plăţilor restante la sumele aferente titlurilor executorii emise, până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită.17. Cât priveşte invocarea unei pretinse contradicţii între prevederile art. XV alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 şi art. XV alin. (7) din acelaşi act normativ referitoare la efectuarea plăţilor restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 352 din 7 mai 2015, precitată, paragraful 28, că această susţinere pune, în realitate, în discuţie, probleme de interpretare şi aplicare a legii, aspect care excedează controlului de constituţionalitate. De asemenea, prin Decizia nr. 251 din 7 aprilie 2015, precitată, paragraful 20, Curtea a reţinut că ipoteza cuprinsă în art. XV alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 se adaugă la ipotezele normative ale alin. (1)-(6) ale aceluiaşi articol, acestea aplicându-se în mod corespunzător şi în privinţa sumelor aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită.18. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 15 din Constituţie privind universalitatea, Curtea a reţinut că acestea nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.19. Întrucât nu există elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Dinu în Dosarul nr. 1.590/306/2014 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. XV alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 27 octombrie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean