DECIZIE   Nr. 70 din  8 februarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 242 din 23 martie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Dana Titian           - procuror
    Maria Bratu           - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 190 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, exceptie ridicata de Gabriele Pietromaria Zanocchio in Dosarul nr. 3.480/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca textul legal criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate. Precizeaza ca autorul exceptiei este nemultumit de faptul ca prevederile criticate nu se aplica in circumstante asemanatoare cu cele prevazute pentru societatile comerciale pe actiuni. Or, a accepta aceasta critica ar insemna transformarea instantei de contencios constitutional in legislator pozitiv, ceea ce contravine art. 61 din Constitutie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 17 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 3.480/2004, Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 190 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, exceptie ridicata de Gabriele Pietromaria Zanocchio intr-un proces avand ca obiect o actiune in constatare a inexistentei dreptului de convocare de catre parat a adunarii generale a unei societati comerciale cu raspundere limitata.
    In motivarea exceptiei se sustine, in esenta, ca dispozitiile art. 190 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 sunt neconstitutionale in raport cu art. 16 alin. (1) si art. 44 alin. (2) din Constitutie, in masura "in care opreste asociatii neadministratori, care detin un procent semnificativ din capitalul social, sa obtina convocarea adunarii generale a asociatilor". In opinia autorului exceptiei, in acest fel se creeaza o discriminare in ceea ce priveste ocrotirea aceluiasi drept. De aceea, el considera ca si in cazul societatilor comerciale cu raspundere limitata ar trebui sa existe posibilitatea convocarii adunarii generale in conditii similare cu cele prevazute de art. 119 din aceeasi lege, text care reglementeaza conditiile in care poate fi convocata adunarea generala a actionarilor in cazul societatilor comerciale pe actiuni.
    Instanta de judecata considera ca exceptia este intemeiata. In acest sens arata ca norma criticata nu permite asociatilor neadministratori care detin un procent semnificativ din capitalul social al unei societati cu raspundere limitata sa obtina convocarea adunarii generale a asociatilor in cazul in care asociatul administrator nu solicita convocarea acesteia. O asemenea posibilitate este prevazuta de art. 119 din Legea nr. 31/1990 in cazul societatilor comerciale pe actiuni. In acest fel, sustine instanta, se creeaza o discriminare rezultata din reglementarea juridica diferita, in functie de tipul de societate comerciala.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza exceptia ca neintemeiata. Se arata ca dispozitiile art. 190 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 cuprind o reglementare similara in continut celei cuprinse in art. 119 alin. (1) din aceeasi lege. Prin urmare, "nu se poate accepta ca acordarea unei facultati reprezinta o incalcare a drepturilor constitutionale, ci, dimpotriva, o masura prin care se asigura exercitarea atributelor aferente acestor drepturi". In ceea ce priveste lipsa unei dispozitii exprese care sa permita asociatilor din societatile cu raspundere limitata "exercitarea facultatii de a sesiza instanta judecatoreasca in vederea convocarii adunarii generale a asociatilor", arata ca textul nu restrictioneaza extinderea aplicarii art. 119 alin. (1) si la societatile cu raspundere limitata, potrivit principiului ubi eadem ratio, ibi eadem solutio. O asemenea solutie este posibila avand in vedere faptul ca ceea ce urmareste legea in acest caz este protejarea intereselor asociatilor. De asemenea, sustine "ca acordarea unei facultati neinsotita de posibilitatea exercitarii sale" ar conduce la ineficacitatea prevederilor legale respective. Or, o asemenea interpretare este contrara principiului actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat. Prin urmare, pe cale de interpretare, si in cazul societatilor cu raspundere limitata, asociatii care detin o patrime din capitalul social sunt indreptatiti sa solicite instantei de judecata competente convocarea adunarii generale a asociatilor in ipoteza in care administratorii nu pun in practica o asemenea solicitare.
    Avocatul Poporului considera dispozitiile legale criticate ca fiind constitutionale. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate in raport cu art. 16 alin. (1), arata ca dispozitiile criticate se aplica tuturor persoanelor aflate in ipoteza prevazuta de dispozitia legala criticata. Cu privire la critica de neconstitutionalitate in raport cu art. 44 alin. (2) din Constitutie, sustine ca acest text constitutional nu este relevant in cauza.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca Legea nr. 31/1990 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Dupa republicare, art. 190 alin. (2) a devenit art. 195 alin. (2), avand redactarea identica.
    Asadar, Curtea va exercita controlul de constitutionalitate cu privire la prevederile art. 195 alin. (2), care au urmatorul continut: "Un asociat sau un numar de asociati, ce reprezinta cel putin o patrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunarii generale, aratand scopul acestei convocari."
    Textele constitutionale invocate sunt cele ale art. 16 alin. (1) si ale art. 44 alin. (2) din Constitutie, a caror redactare este urmatoarea:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala."
    Examinand criticile de neconstitutionalitate, Curtea constata ca in realitate autorul exceptiei este nemultumit de faptul ca textul atacat nu cuprinde o dispozitie legala expresa care sa permita asociatilor unei societati comerciale cu raspundere limitata, titulari ai unei ponderi mai mici de o patrime din capitalul social, sa convoace adunarea generala a asociatilor in circumstante similare cu cele prevazute de art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 pentru societatile comerciale pe actiuni.
    Acceptarea acestor sustineri ar echivala cu transformarea instantei de contencios constitutional intr-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constitutie, potrivit caruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a tarii." Acest lucru ar avea semnificatia unei ingerinte a Curtii Constitutionale in sfera de competenta a autoritatii legiuitoare, care ar aduce atingere principiului separatiei si echilibrului puterilor consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutie.
    De asemenea, este de observat ca, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Sub acest aspect, jurisprudenta Curtii Constitutionale este constanta, statornicind limite ale competentei sale, cum ar fi: "Curtea nu se poate substitui legiuitorului pentru adaugarea unor noi prevederi celor instituite" (Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995), "Ea nu isi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o norma juridica", spre a indeplini rolul de "legislator pozitiv" (Decizia nr. 27 din 12 martie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). Astfel, dupa cum rezulta din insasi jurisprudenta sa, definirea domeniului de aplicare a unei legi si crearea unui statut juridic special, in functie de anumite situatii obiective avute in vedere, reprezinta atributul exclusiv al legiuitorului, pe care Curtea nu il poate controla.
    Curtea retine ca statutul juridic al societatii comerciale cu raspundere limitata este diferit de cel al societatii comerciale pe actiuni. De aceea si Legea nr. 31/1990 cuprinde, dupa ce in capitolul I si II stabileste cadrul general de constituire si functionare al societatilor comerciale, prevederi speciale privitoare la diverse tipuri de societati, cu statute juridice diferite.
    Si, in fine, Curtea, in jurisprudenta sa, de exemplu, Decizia nr. 154 din 19 septembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 516 din 20 octombrie 2000, a statuat ca examinarea unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale, iar nu compararea mai multor prevederi legale intre ele.

    Pentru motivele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, exceptie ridicata de Gabriele Pietromaria Zanocchio in Dosarul nr. 3.480/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 februarie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu