DECIZIE Nr. 70 din 8 februarie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 195 alin.
(2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 242 din 23 martie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Dana Titian - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 190 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile
comerciale, exceptie ridicata de Gabriele Pietromaria Zanocchio in Dosarul nr.
3.480/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, aratand ca textul legal criticat nu contravine
dispozitiilor constitutionale invocate. Precizeaza ca autorul exceptiei este
nemultumit de faptul ca prevederile criticate nu se aplica in circumstante
asemanatoare cu cele prevazute pentru societatile comerciale pe actiuni. Or, a
accepta aceasta critica ar insemna transformarea instantei de contencios
constitutional in legislator pozitiv, ceea ce contravine art. 61 din
Constitutie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 17 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 3.480/2004,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 190
alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, exceptie ridicata
de Gabriele Pietromaria Zanocchio intr-un proces avand ca obiect o actiune in
constatare a inexistentei dreptului de convocare de catre parat a adunarii
generale a unei societati comerciale cu raspundere limitata.
In motivarea exceptiei se sustine, in esenta, ca dispozitiile art. 190
alin. (2) din Legea nr. 31/1990 sunt neconstitutionale in raport cu art. 16
alin. (1) si art. 44 alin. (2) din Constitutie, in masura "in care opreste
asociatii neadministratori, care detin un procent semnificativ din capitalul
social, sa obtina convocarea adunarii generale a asociatilor". In opinia
autorului exceptiei, in acest fel se creeaza o discriminare in ceea ce priveste
ocrotirea aceluiasi drept. De aceea, el considera ca si in cazul societatilor
comerciale cu raspundere limitata ar trebui sa existe posibilitatea convocarii
adunarii generale in conditii similare cu cele prevazute de art. 119 din
aceeasi lege, text care reglementeaza conditiile in care poate fi convocata
adunarea generala a actionarilor in cazul societatilor comerciale pe actiuni.
Instanta de judecata considera ca exceptia este intemeiata. In acest sens
arata ca norma criticata nu permite asociatilor neadministratori care detin un
procent semnificativ din capitalul social al unei societati cu raspundere
limitata sa obtina convocarea adunarii generale a asociatilor in cazul in care
asociatul administrator nu solicita convocarea acesteia. O asemenea
posibilitate este prevazuta de art. 119 din Legea nr. 31/1990 in cazul
societatilor comerciale pe actiuni. In acest fel, sustine instanta, se creeaza
o discriminare rezultata din reglementarea juridica diferita, in functie de
tipul de societate comerciala.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului
si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza exceptia ca neintemeiata. Se arata ca dispozitiile art.
190 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 cuprind o reglementare similara in continut
celei cuprinse in art. 119 alin. (1) din aceeasi lege. Prin urmare, "nu se
poate accepta ca acordarea unei facultati reprezinta o incalcare a drepturilor
constitutionale, ci, dimpotriva, o masura prin care se asigura exercitarea
atributelor aferente acestor drepturi". In ceea ce priveste lipsa unei
dispozitii exprese care sa permita asociatilor din societatile cu raspundere
limitata "exercitarea facultatii de a sesiza instanta judecatoreasca in
vederea convocarii adunarii generale a asociatilor", arata ca textul nu
restrictioneaza extinderea aplicarii art. 119 alin. (1) si la societatile cu
raspundere limitata, potrivit principiului ubi eadem ratio, ibi eadem solutio.
O asemenea solutie este posibila avand in vedere faptul ca ceea ce urmareste
legea in acest caz este protejarea intereselor asociatilor. De asemenea,
sustine "ca acordarea unei facultati neinsotita de posibilitatea
exercitarii sale" ar conduce la ineficacitatea prevederilor legale
respective. Or, o asemenea interpretare este contrara principiului actus
interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat. Prin urmare, pe cale de
interpretare, si in cazul societatilor cu raspundere limitata, asociatii care
detin o patrime din capitalul social sunt indreptatiti sa solicite instantei de
judecata competente convocarea adunarii generale a asociatilor in ipoteza in
care administratorii nu pun in practica o asemenea solicitare.
Avocatul Poporului considera dispozitiile legale criticate ca fiind
constitutionale. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate in raport
cu art. 16 alin. (1), arata ca dispozitiile criticate se aplica tuturor
persoanelor aflate in ipoteza prevazuta de dispozitia legala criticata. Cu privire
la critica de neconstitutionalitate in raport cu art. 44 alin. (2) din
Constitutie, sustine ca acest text constitutional nu este relevant in cauza.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca Legea nr.
31/1990 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
1.066 din 17 noiembrie 2004. Dupa republicare, art. 190 alin. (2) a devenit
art. 195 alin. (2), avand redactarea identica.
Asadar, Curtea va exercita controlul de constitutionalitate cu privire la
prevederile art. 195 alin. (2), care au urmatorul continut: "Un asociat sau
un numar de asociati, ce reprezinta cel putin o patrime din capitalul social,
va putea cere convocarea adunarii generale, aratand scopul acestei
convocari."
Textele constitutionale invocate sunt cele ale art. 16 alin. (1) si ale
art. 44 alin. (2) din Constitutie, a caror redactare este urmatoarea:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privata este garantata si ocrotita
in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot
dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile
rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate
internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in
conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala."
Examinand criticile de neconstitutionalitate, Curtea constata ca in
realitate autorul exceptiei este nemultumit de faptul ca textul atacat nu
cuprinde o dispozitie legala expresa care sa permita asociatilor unei societati
comerciale cu raspundere limitata, titulari ai unei ponderi mai mici de o
patrime din capitalul social, sa convoace adunarea generala a asociatilor in
circumstante similare cu cele prevazute de art. 119 alin. (1) din Legea nr.
31/1990 pentru societatile comerciale pe actiuni.
Acceptarea acestor sustineri ar echivala cu transformarea instantei de
contencios constitutional intr-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni
art. 61 din Constitutie, potrivit caruia "Parlamentul este [...] unica
autoritate legiuitoare a tarii." Acest lucru ar avea semnificatia unei
ingerinte a Curtii Constitutionale in sfera de competenta a autoritatii
legiuitoare, care ar aduce atingere principiului separatiei si echilibrului
puterilor consacrat de art. 1 alin. (4) din Constitutie.
De asemenea, este de observat ca, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3)
din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra
constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului". Sub acest aspect,
jurisprudenta Curtii Constitutionale este constanta, statornicind limite ale
competentei sale, cum ar fi: "Curtea nu se poate substitui legiuitorului
pentru adaugarea unor noi prevederi celor instituite" (Decizia nr. 45 din
2 mai 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 12
mai 1995), "Ea nu isi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a
modifica o norma juridica", spre a indeplini rolul de "legislator
pozitiv" (Decizia nr. 27 din 12 martie 1996, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996). Astfel, dupa cum
rezulta din insasi jurisprudenta sa, definirea domeniului de aplicare a unei
legi si crearea unui statut juridic special, in functie de anumite situatii
obiective avute in vedere, reprezinta atributul exclusiv al legiuitorului, pe
care Curtea nu il poate controla.
Curtea retine ca statutul juridic al societatii comerciale cu raspundere
limitata este diferit de cel al societatii comerciale pe actiuni. De aceea si
Legea nr. 31/1990 cuprinde, dupa ce in capitolul I si II stabileste cadrul
general de constituire si functionare al societatilor comerciale, prevederi
speciale privitoare la diverse tipuri de societati, cu statute juridice
diferite.
Si, in fine, Curtea, in jurisprudenta sa, de exemplu, Decizia nr. 154 din
19 septembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 516
din 20 octombrie 2000, a statuat ca examinarea unui text de lege are in vedere
compatibilitatea acestui text cu dispozitiile constitutionale, iar nu
compararea mai multor prevederi legale intre ele.
Pentru motivele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 195 alin.
(2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, exceptie ridicata de
Gabriele Pietromaria Zanocchio in Dosarul nr. 3.480/2004 al Tribunalului
Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 8 februarie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Maria Bratu