DECIZIE Nr. 7
din 20 septembrie 2010
Dosar nr. 6/2010
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 126 din 18 februarie 2011
Dosar nr. 6/2010
Sub preşedinţia doamnei judecător dr. Rodica Aida Popa,
vicepreşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul
legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin.
(3)-(5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările
şi completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (2)
din acelaşi act normativ şi la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002
privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul
comunităţii, aprobată prin Legea nr. 641/2002, cu modificările şi completările
ulterioare, asupra posibilităţii de a se dispune înlocuirea sancţiunii amenzii
contravenţionale cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul
comunităţii, atunci cand această din urmă sancţiune nu este prevăzută, prin
lege, alternativ cu amenda.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, fiind prezenţi 82 de judecători din 103 aflaţi în
funcţie.
Procurorul general al Parchetului
de pe langă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror
Antoaneta Florea - procuror şef al Biroului de reprezentare din cadrul Secţiei
judiciare - Serviciul judiciar civil.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut
recursul în interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia în
sensul de a se stabili că instanţa de judecată sesizată printr-o cerere de
înlocuire a sancţiunii amenzii contravenţionale cu obligarea contravenientului
la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii poate admite o astfel de
cerere doar atunci cand cea din urmă sancţiune este prevăzută de lege sau
ordonanţă a guvernului, alternativ cu amenda.
SECŢIILE UNITE,
deliberand asupra recursului în
interesul legii, constată următoarele:
In practica instanţelor de judecată nu există un punct
de vedere unitar în legătură cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 9
alin. (3)-(5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare,
raportate la dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ şi
la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, aprobată prin Legea nr.
641/2002, cu modificările şi completările ulterioare, asupra posibilităţii de a
se dispune înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale, cu sancţiunea
prestării unei activităţi în folosul comunităţii, atunci cand această din urmă
sancţiune nu este prevăzută, prin lege, alternativ cu
amenda.
Astfel, unele instanţe au respins cererile de înlocuire
a sancţiunii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea
unei activităţi în folosul comunităţii, fie atunci cand contravenţiile
săvarşite nu erau prevăzute şi sancţionate prin legi sau ordonanţe ale
Guvernului, fie atunci cand, deşi contravenţiile erau prevăzute prin acte
normative elaborate de Parlament ori Guvern, prin delegare legislativă, totuşi
acestea nu erau sancţionate în modalitatea prevăzută la art. 9 alin. (1) şi (2)
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv la
art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, aprobată prin Legea nr. 641/2002,
cu modificările şi completările ulterioare.
S-a arătat că dispoziţiile cuprinse în art. 9 alin. (1)
şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare,
şi în art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, aprobată prin Legea nr.
641/2002, cu modificările şi completările ulterioare, care consacră principiul nulla poena sine lege, sunt aplicabile
şi în procesul de înlocuire a sancţiunii amenzii cu sancţiunea obligării
contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, iar o
soluţie contrară echivalează
cu încălcarea principiului legalităţii care operează în materie
contravenţională.
Alte instanţe, dimpotrivă, au dispus înlocuirea
sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea prestării unei activităţi în
folosul comunităţii, fie în condiţiile în care contravenţia pentru care a fost
aplicată această din urmă sancţiune nu era prevăzută de lege, ci prin hotărari
ale Guvernului sau hotărari ale autorităţilor administraţiei publice locale ori
judeţene, fie în situaţiile în care legile speciale sau ordonanţele Guvernului
prin care se stabileau contravenţiile pentru care s-a aplicat amenda nu
prevedeau, alternativ, şi sancţiunea prestării unei activităţi în folosul
comunităţii.
In motivarea acestei soluţii s-a reţinut, în esenţă, că
nu are loc aplicarea unei sancţiuni, pentru a fi necesar ca aceasta să fie
expres prevăzută prin lege sau ordonanţă a Guvernului ca sancţiune alternativă
cu cea a amenzii, ci se dispune cu privire la o altă modalitate de executare
prevăzută de lege.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Intr-adevăr, prin dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (2)
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi prin
cele ale art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, aprobată prin Legea nr.
641/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte, cu
caracter de principiu, că sancţiunea prestării unei activităţi în folosul
comunităţii poate fi stabilită numai prin lege alternativ cu amenda şi poate fi
aplicată numai de instanţa de judecată.
In acelaşi timp însă, prin dispoziţiile conţinute de
alin. (3)-(5) ale art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi
completările ulterioare, legiuitorul a înţeles să instituie cu caracter de
principiu posibilitatea legală de înlocuire a sancţiunii amenzii
contravenţionale, atunci cand nu a fost achitată şi nici nu poate fi executată
silit, cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii.
Astfel, potrivit art. 9 alin. (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi
completările ulterioare, „în cazul în care contravenientul nu a achitat amenda
în termen de 30 de zile de la rămanerea definitivă a sancţiunii şi nu există
posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul
constatator va sesiza instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială s-a
săvarşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sancţiunea obligării
contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii,
ţinandu-se seama de partea din amendă care a fost achitată".
Prin alineatul următor al aceluiaşi articol se prevede
că instanţa poate acorda, la cererea contravenientului, un termen de 30 de
zile, în vederea achitării integrale a amenzii, iar prin alin. (5) al aceluiaşi
articol se stabileşte că, în cazul neachitării amenzii în termenul acordat,
instanţa procedează la înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării la prestarea
unei activităţi în folosul comunităţii.
Totodată, prin art. 391 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu
modificările şi completările ulterioare, se prevede că înlocuirea sancţiunii în
sensul arătat poate fi dispusă de instanţă şi ca urmare a sesizării făcute de
contravenientul insolvabil, situaţie în care, aşa cum se menţionează în alin.
(2) al aceluiaşi articol, sancţiunea înlocuitoare poate fi dispusă pe o durată
maximă de 50 de ore.
Stabilind că instanţa poate să înlocuiască, în faza de
executare, sancţiunea amenzii cu cea de obligare la prestarea unei activităţi
în folosul comunităţii, legiuitorul a reglementat o modalitate alternativă de executare
a unei sancţiuni contravenţionale şi care, desigur, nu poate fi dispusă decat
în condiţiile prevăzute de textele ce au fost
prezentate.
Imprejurarea că prin acelaşi text, respectiv prin art.
9 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, a fost
instituită o nouă sancţiune contravenţională, indicandu-se limitativ şi actele
normative prin care aceasta poate fi prevăzută, şi totodată s-a instituit o modalitate
alternativă de executare în cadrul căreia sancţiunea nou-înfiinţată poate
înlocui sancţiunea amenzii ce a fost aplicată nu este de natură să conducă la
concluzia că legiuitorul a stabilit vreo altă condiţie pentru a se putea
dispune înlocuirea sancţiunii în afara celor pe care Ie-a prevăzut expres.
Astfel, din examinarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1)
şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare,
potrivit cărora sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii
poate fi prevăzută numai prin lege, doar alternativ cu sancţiunea amenzii şi
numai pe o durată ce nu poate depăşi 300 de ore, se constată că prin aceste
dispoziţii, imperative, legiuitorul a stabilit un regim juridic general al
sancţiunii contravenţionale nou-introduse.
Corespunzător acestor dispoziţii a fost adoptată
ulterior Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, aprobată prin Legea nr. 641/2002, cu
modificările şi completările ulterioare, act normativ prin al cărui prim
articol se precizează că această sancţiune poate fi prevăzută în legi sau
ordonanţe ale Guvernului şi că stabilirea sa se face întotdeauna alternativ cu
amenda, precum şi că sancţiunea poate fi aplicată numai de instanţa de
judecată.
Indicand actele normative prin care poate fi prevăzută
sancţiunea şi obligativitatea de a figura ca o sancţiune alternativă la aceea a
amenzii, legiuitorul a stabilit o condiţie de reglementare care nu se adresează
altcuiva decat autorităţilor care au competenţa de a adopta norme juridice în
materie contravenţională.
Prin art. 9 alin. (3)-(5) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu
modificările şi completările ulterioare, legiuitorul a înţeles să reglementeze o altă ipoteză juridică, şi
anume aceea a contravenientului care a fost sancţionat cu amendă, pe care însă
nu a achitat-o şi nici nu poate fi executat silit.
Pentru o astfel de situaţie,
considerand că starea de insolvabilitate a contravenientului nu trebuie să
conducă la lipsirea de eficienţă a sancţiunii aplicate, legiuitorul a instituit
modalitatea alternativă de executare a sancţiunii amenzii, prin posibilitatea
înlocuirii acesteia cu obligaţia de prestare a unei activităţi în folosul
comunităţii.
Operaţiunea juridică de înlocuire a sancţiunii are loc
în faza de executare şi vizează exclusiv stabilirea altei modalităţi de
executare a sancţiunii cu amenda deja aplicată, schimbarea modalităţii de
executare fiind determinată de faptul că amenda nu a fost achitată în termen de
30 de zile de la rămanerea definitivă şi nici nu există posibilitatea
executării silite.
Deci nu se poate considera, sub acest aspect, că ar fi
nesocotit principiul de drept al legalităţii incriminării şi sancţiunii („nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege") înscris şi în prevederile art. 7 din Convenţia europeană a
drepturilor omului.
Aceasta întrucat, în litigiul avand ca obiect cererea de
înlocuire a sancţiunii amenzii cu sancţiunea prestării
unei activităţi în folosul comunităţii, instanţa nu este învestită cu aplicarea
unei sancţiuni care nu ar fi prevăzută de actul prin care este reglementată
contravenţia, ci, în ipoteza unui contravenient debitor insolvabil, este
chemată să se pronunţe cu privire la modalitatea de executare a sancţiunii
amenzii prevăzute de lege şi deja aplicate contravenientului.
Condiţiile stabilite de legiuitor pentru a se putea
dispune înlocuirea sancţiunii sunt înscrise la art. 9 alin. (3) şi art. 391 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu
modificările şi completările ulterioare, şi vizează numai depăşirea termenului
de 30 de zile de la rămanerea definitivă a sancţiunii amenzii şi starea de
insolvabilitate a contravenientului, iar îndeplinirea lor se verifică în urma
sesizării adresate instanţei de către organul din care face parte agentul
constatator sau de către contravenient.
In atare situaţie, a aprecia că operaţiunea de
înlocuire a sancţiunii nu poate avea loc decat în baza unui text conţinut de o
lege sau o ordonanţă, prin care sunt prevăzute ca sancţiuni alternative amenda
şi prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ar însemna să se
nesocotească voinţa legiuitorului prin adăugarea unor condiţii pe care acesta
nu a înţeles să le stabilească.
In acelaşi timp, printr-o astfel de interpretare, se
ajunge la lipsirea de eficienţă juridică a reglementării conţinute de art. 9
alin. (3)-(5) şi de'art. 391 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare,
iar numeroase norme juridice în temeiul cărora a fost aplicată sancţiunea
amenzii contravenţionale răman fără finalitate, deoarece sancţiunea nu poate fi
executată pe nicio cale.
Altfel spus, deşi se face vinovat de săvarşirea unei
contravenţii, pentru care a şi fost sancţionat, contravenientul insolvabil nu
suportă în mod real nicio consecinţă a faptei sale.
In materie contravenţională, Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările
şi completările ulterioare, reprezintă legea generală, astfel că dispoziţiile
sale sunt aplicabile tuturor contravenţiilor indiferent dacă acestea sunt
reglementate prin legi, prin ordonanţe sau hotărari ale Guvernului ori prin
acte ale autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene, conform
competenţelor stabilite prin art. 2 al acestui act normativ.
Aşa cum s-a arătat, nici dispoziţiile art. 9 alin.
(3)-(5) şi nici cele ale art. 391 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, nu fac nicio distincţie,
în vederea aplicării lor, în funcţie de categoria actului prin care este
stabilită contravenţia şi nu cer ca norma juridică în temeiul căreia a fost
aplicată amenda să prevadă şi sancţiunea alternativă a prestării unei
activităţi în folosul comunităţii.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul
de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se
stabili că dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (2) din aceeaşi ordonanţă şi ale
art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, aprobată prin Legea nr. 641/2002, cu modificările şi
completările ulterioare, se interpretează în sensul admisibilităţii cererilor
de înlocuire a sancţiunii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la
prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, indiferent dacă
contravenţiile săvarşite sunt prevăzute şi sancţionate prin legi, ordonanţe ale
Guvernului sau alte acte cu caracter normativ şi chiar dacă actul care
stabileşte şi sancţionează contravenţiile nu prevede, alternativ cu sancţiunea
amenzii, sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul
general al Parchetului de pe langă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile art. 9 alin. (3)-(5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin
raportare la dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi (2) din aceeaşi ordonanţă şi la
dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 55/2002, se interpretează în
sensul admisibilităţii cererilor de înlocuire a sancţiunii amenzii cu
sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul
comunităţii indiferent dacă contravenţiile săvarşite sunt prevăzute şi
sancţionate prin legi, ordonanţe ale Guvernului sau alte acte cu caracter
normativ şi chiar dacă actul care stabileşte şi sancţionează contravenţiile nu
prevede, alternativ cu sancţiunea amenzii, sancţiunea prestării unei activităţi
în folosul comunităţii.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de
procedură civilă. Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 20 septembrie 2010.
VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
RODICA AIDA POPA
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White