DECIZIE Nr.
697 din 25 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 425 din 24 iunie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de
Ioan Bujor în Dosarul nr. 7.036/110/2007 al Tribunalului Bacău - Secţia
comercială şi contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume deciziile nr. 26/2004
şi nr. 409/2005, prin care s-a constatat că prevederile de lege criticate nu
contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi ucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 7.036/110/2007, Tribunalul Bacău - Secţia comercială şi
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991
privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată
de Ioan Bujor într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de
contravenţie.
In susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 37 alin. (5) cuprind
norme generale care vizează aspecte privind publicitatea şi intabularea
construcţiilor, alte aspecte decât cele supuse judecăţii, apreciind că în speţa
sa au aplicabilitate prevederile art. 31 din actul normativ mai sus amintit.
Chiar în ipoteza în care art. 37 alin. (5) şi-ar găsi aplicabilitatea, autorul
excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că art. 31 are prioritate,
întrucât cuprinde prevederi mai favorabile cetăţeanului (posibilul
contravenient), principiu consacrat atât de art. 15 alin. (2) din Constituţie,
cât şi de legea specială.
Tribunalul Bacău - Secţia comercială şi contencios
administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest context, arată că textul de
lege criticat nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv şi nu
face precizări în legătură cu aplicarea în timp a reglementărilor pe care le
cuprinde.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 431/2005
şi Decizia nr. 26/2004.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, cu modificările
şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: „(5) Construcţiile
executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor
acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor,
potrivit legii, nu se consideră finalizate şi nu pot fi intabulate în cartea
funciară. In această situaţie se aplică în continuare sancţiunile prevăzute de
lege."
Autorul excepţiei susţine că reglementarea criticată
contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind
neretroactivitatea legii şi art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de
proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor art. 37 alin. (5) din Legea
nr. 50/1991 prin Decizia nr. 26 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 25 februarie 2004, şi Decizia nr.
431 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 925 din 17 octombrie 2005, reţinând că textul „nu conţine în sine nicio
dispoziţie cu caracter retroactiv şi nu face precizări în legătură cu aplicarea
în timp a reglementărilor pe care le cuprinde. In consecinţă, nu se poate
reţine că textul de lege criticat ar încălca dispoziţiile art. 15 alin. (2) din
Constituţie. [...] De altfel, conform prevederilor art. 13 alin. (2) teza a
doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, «Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea
obligaţiei legale durează în timp»". Or, executarea/menţinerea unei
construcţii în stare de ilegalitate, respectiv nerespectarea obligaţiei legale
a obţinerii autorizaţiei de construcţie, al cărei scop este prevenirea
consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzătoare, atrage
sancţiunile aferente, prevăzute de lege.
Cu privire la susţinerea potrivit căreia s-ar aduce
atingere şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, prin Decizia nr.
115 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 138 din 5 martie 2009, Curtea a reţinut, în esenţă, că „activitatea de
edificare sau desfiinţare a construcţiilor de orice natură trebuie să se supună
rigorilor legii", iar „regimul legal al construcţiilor nu are legătură cu
ocrotirea dreptului de proprietate. In măsura în care, însă, (...) exercitarea
dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative,
titularul dreptului de proprietate va suporta sancţiunile stabilite de lege,
fără a se putea apăra invocând principiul constituţional al ocrotirii
proprietăţii".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă
la schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia
din deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
In ceea ce priveşte nemulţumirea autorului excepţiei
faţă de stabilirea priorităţii textului de lege care are aplicabilitate în
speţa dedusă judecăţii, aceasta nu reprezintă o veritabilă critică de
neconstituţionalitate, ci reprezintă aspecte ce ţin de interpretarea şi
aplicarea legii, ceea ce intră în competenţa de soluţionare a instanţelor
judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 37 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Ioan Bujor în Dosarul nr.
7.036/110/2007 al Tribunalului Bacău - Secţia comercială şi contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu