DECIZIE Nr.
697 din 17 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 570 din 29 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea
Agricolă „Inoteşti" din comuna Colceag, judeţul Prahova, în Dosarul nr.
1.335/42/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori şi de familie, de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 3.809/2/2007
(nr. în format vechi 1.351/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, de Marin Duţă şi Societatea
Agricolă „Inoteşti" din comuna Colceag, judeţul Prahova, în Dosarul nr.
1.387/259/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Constantin Virgil
Manea în Dosarul nr. 10.365/1/2007, de Marin Duţă în dosarele nr. 6.793/1/2007
şi nr. 6.795/1/2007, de Ion Mladin în Dosarul nr. 2.359/54/2007, de Societatea
Comercială „Cătălina Impex" - S.R.L. din Vaslui, judeţul Vaslui, în
Dosarul nr. 1.476/44/2007, toate aceste din urmă dosare fiind ale Inaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei Marin Duţă
personal şi în calitate de reprezentant legal al Societăţii Agricole
„Inoteşti" din comuna Colceag, Judeţul Prahova. Lipsesc celelalte părţi,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei
Ion Mladin a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală.
Curtea, având în vedere că
excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 12D/2008,
nr.'79D/2008, nr. 101D/2008, nr. 281 D/2008, nr. 540D/2008, nr. 1.026D/2008,
nr. 1.050D/2008 şi nr. 1.201 D/2008 au obiect identic, pune în discuţie, din
oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorul excepţiei prezent arată că nu este de acord cu
conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea dosarelor nr. 79D/2008, nr. 101 D/2008, nr. 281 D/2008, nr.
540D/2008, nr. 1.026D/2008, nr. 1.050D/2008 şi nr. 1.201D/2008 la Dosarul nr.
12D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de
judecată.
Marin Duţă solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată şi depune la dosar concluzii
scrise în acest sens. Arată că textul de lege criticat „reprezintă un cumul de
escrocherii ale breslei juridice, care favorizează infractorii, iar dosarele
judecătoreşti şi de cercetare penală se falsifică, se vând şi se cumpără".
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.335/42/2007, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură
penală. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Agricolă „Inoteşti" din comuna Colceag, judeţul Prahova, cu ocazia
soluţionării plângerii împotriva unor rezoluţii de neîncepere a urmăririi
penale.
Prin Incheierea din 29 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.809/2/2007 (nr. în format vechi 1.351/2007), Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură
penală. Excepţia a fost ridicată de Constantin
Virgil Manea cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii de
neîncepere a urmăririi penale.
Prin Incheierea din 16 ianuarie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.387/259/2007, Tribunalul Prahova - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală. Excepţia
a fost ridicată de Marin Duţă şi Societatea Agricolă „Inoteşti" din comuna
Colceag, judeţul Prahova, cu ocazia soluţionării recursului privind o sentinţă
penală referitoare la plângerea împotriva unor rezoluţii de neîncepere a
urmăririi penale.
Prin încheierile din 23 ianuarie 2008, 14 februarie 2008, 26 şi 27 martie 2008, pronunţate în dosarele nr.
6.793/1/2007, nr. 6.795/1/2007, nr. 10'.365/1/2007, nr. 1.476/44/2007 şi nr.
2.359/54/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2781 din Codul de procedură penală. Excepţia
a fost ridicată de Marin Duţă, de Constantin Virgil Manea, de Societatea
Comercială „Cătălina Impex" - S.R.L. din Vaslui, judeţul Vaslui, şi de Ion
Mladin, cu ocazia soluţionării plângerilor împotriva unor acte de netrimitere în
judecată ale procurorului, respectiv cu ocazia soluţionării recursurilor
privind sentinţe penale referitoare la plângeri împotriva unor rezoluţii de
neîncepere a urmăririi penale.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în
esenţă, că vinovăţia celor acuzaţi trebuie să fie stabilită de instanţa de
judecată, iar nu de procuror. Consideră că textul de lege atacat „reprezintă un
cumul de escrocherii ale breslei juridice, prin care se lasă portiţe ca bandele
de infractori care dau cote mari să fie favorizaţi, exoneraţi de răspundere
penală. Procurorii nu apără drepturile celor vătămaţi, ci ale bandelor de
infractori, [...] dau soluţii false, vând-cumpără dosarele de cercetare
penală". Art. 2781 din Codul de procedură penală mai este criticat şi pe motiv că nu
prevede răspunderea penală a poliţistului anchetator, a procurorului şi a judecătorului care se
ocupă de un caz, respectiv a foştilor securişti.
Curtea de Apel Ploieşti
- Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate, ci, dimpotrivă, sunt de natură să garanteze dreptul
oricărei persoane nemulţumite de soluţiile adoptate de procuror de a se adresa
instanţei de judecată pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii
dispuse. Cu toate acestea, consideră că prevederile „art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură
penală ar putea contraveni dispoziţiilor art. 16 din Constituţie în măsura în
care se condiţionează dreptul persoanei vătămate de a formula plângere de
promovarea acesteia în termenul prevăzut în teza finală a acestui text de lege,
deşi procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea şi prin urmare nu
se justifică o asemenea procedură". Apreciază că termenul la care face
referire art. 2781
alin. 2 din Codul de procedură penală nu poate fi socotit decât în favoarea
persoanei vătămate care are dreptul la rezolvarea cauzei sale într-un termen
rezonabil, iar nu în defavoarea sa, căci, altfel, dreptul recunoscut prin art.
2781 din Codul de
procedură penală ar fi doar formal, iluzoriu, ceea ce nu poate fi acceptat.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
fiind formulată în condiţiile necunoaşterii adecvate a materiei, precum şi în
scop şicanator la adresa celeilalte părţi.
Tribunalul Prahova - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 2781
din Codul de procedură penală nu contravin dispoziţiilor constituţionale
invocate.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate
de autorii excepţiei, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale
în materie. Mai arată că legiuitorul nu poate restrânge sfera persoanelor care
pot fi trase la răspundere penală în raport de calitatea acestora. Consideră
că, de altfel, critica vizează extinderea dispoziţiilor art. 2781 din Codul de procedură penală şi la
alte situaţii neprevăzute de textul de lege, în sensul de a se reglementa
posibilitatea formulării plângerii nu doar împotriva actelor procurorului de
netrimitere în judecată, ci şi împotriva actelor sau măsurilor unei anumite
categorii de persoane.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând trimitere la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Mai arată că nu pot face
obiectul controlului de constituţionalitate criticile care nu vizează încălcări
ale dispoziţiilor Constituţiei, ci aspecte legate de activitatea Ministerului
Public.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Arată că
textul de lege criticat este menit să asigure accesul la justiţie în acele
cauze în care procurorul a emis un act de netrimitere în judecată. Totodată,
limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii
împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată
este justificată având în vedere faptul că în procedura plângerii reglementate
de art. 2781 din
Codul de procedură penală nu se judecă fondul cauzei, ci doar temeinicia şi legalitatea
soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul
urmăririi penale şi a eventualelor probe scrise înfăţişate de părţi. Astfel,
persoana vătămată are posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale,
cât şi aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat soluţia emisă de
procuror. In plus, nicio dispoziţie legală nu împiedică persoana vătămată ca,
atunci când apreciază că este posibilă administrarea altor probe pentru
stabilirea adevărului, să solicite procurorului care a emis actul de
netrimitere în judecată sau procurorului ierarhic superior să dispună, în
condiţiile prevăzute de lege, începerea sau redeschiderea urmăririi penale.
Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală nu
aduc atingere nici celorlalte dispoziţii constituţionale invocate de autorii
excepţiei. In sensul celor arătate, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr.
849/2007, nr. 120/2008 şi nr. 355/2008.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prezent,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru
modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins:
„După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere
a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de
scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de
procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese
legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data
comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278,
la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să
judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva
dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.
In cazul în care prim-procurorul parchetului sau,
după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel,
procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul
prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării
termenului iniţial de 20 de zile.
Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în
termen de 5 zile de la primirea adresei prin
care se cere dosarul.
Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi
penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum
şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane,
legal citate, nu împiedică soluţionarea cauzei. Când judecătorul consideră că
este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru
prezentarea acesteia.
La judecarea plângerii, prezenţa procurorului este
obligatorie.
La termenul fixat
pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea,
persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de
sub urmărire
penală sau încetarea urmăririi penale şi apoi procurorului.
Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică
rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din
dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată,
menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea
începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este
obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând
totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume
mijloace de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele
existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet
legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de
atac aplicându-se în mod corespunzător.
In cazul prevăzut în
alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei
la care se referă alin. 1.
Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8
lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut
plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale,
scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de
orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.
In situaţia prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana
în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este
cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi
urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau
împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a
intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.
Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în
termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia.
Plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
legale, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 1 alin. (3) şi (5) cu privire la statul român, ale art. 16 alin. (1) şi
(2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la
justiţie, ale art. 40 cu privire la dreptul de asociere, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale art.
124 privind înfăptuirea justiţiei, ale art. 131 referitoare la rolul
Ministerului Public şi ale art. 132 alin. (1) cu privire la statutul
procurorilor, precum şi a prevederilor art. 1 privind obligaţia de a respecta
drepturile omului şi ale art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 2781 din Codul de procedură penală au fost supuse în numeroase rânduri
controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la
dispoziţii din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi cu
motivări similare. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 66 din 3
februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142
din 17 februarie 2005, Decizia nr. 64 din 2 februarie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 22 februarie 2006, Decizia
nr. 849 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 774 din 15 noiembrie 2007, Decizia nr. 1.132 din 27 noiembrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7
ianuarie 2008, Decizia nr. 1.159 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 8 ianuarie 2008, Decizia nr. 120 din
19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
169 din 5 martie 2008, precum şi Decizia nr. 355 din 20 martie 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 7 aprilie 2008. Cu
aceste prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate, statuând, în mod constant, că dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală nu
încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la justiţie şi dreptul la un
proces echitabil, ci dau expresie acestor garanţii constituţionale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
ducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi
considerentele de principiu cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
In ceea ce priveşte criticile referitoare la omisiuni
legislative, precum şi cele care vizează activitatea Ministerului Public şi a
instanţelor de judecată, aceste aspecte nu intră sub incidenţa controiului de
constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt, după caz, de competenţa
legiuitorului, respectiv a instanţelor de judecată, în cadrul căilor de atac
prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum
şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de SocietateaAgricolă„lnoteşti"din
comuna Colceag, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 1.335/42/2007 al Curţii de Apel
Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Constantin
Virgil Manea în Dosarul nr. 3.809/2/2007 (nr. în format vechi 1.351/2007) al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, de Marin Duţă şi de Societatea
Agricolă „Inoteşti" din comuna Colceag, judeţul Prahova, în Dosarul nr.
1.387/259/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, de Constantin Virgil
Manea în Dosarul nr. 10.365/1/2007, de Marin Duţă în dosarele nr. 6.793/1/2007
şi nr. 6.795/1/2007, de Ion Mladin în Dosarul nr. 2.359/54/2007 şi de
Societatea Comercială „Cătălina Impex" - S.R.L. din Vaslui, judeţul
Vaslui, în Dosarul nr. 1.476/44/2007, toate aceste din urmă dosare fiind ale Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică