DECIZIE Nr. 691 din 20
decembrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin.
(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 105 din 3 februarie 2006
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Ion Tiuca - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, exceptie ridicata de Inspectoratul General pentru Comunicatii si
Tehnologia Informatiei in Dosarul nr. 1.782/2005 al Curtii de Apel Bucuresti -
Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
La apelul nominal raspunde Ministerul Transporturilor, Constructiilor si
Turismului, prin consilier juridic, lipsind celelalte parti, fata de care
procedura de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului
solicita admiterea exceptiei, sustinand ca dispozitiile legale criticate
incalca prevederile art. 21 si 54 din Constitutie. Se apreciaza ca autoritatea
publica emitenta a actului atacat nu are posibilitatea legala de a se adresa
justitiei pentru apararea drepturilor si a intereselor sale legitime desi, in
intervalul dintre data suspendarii executarii actului emis si cea a
solutionarii cererii cu privire la legalitatea actului, autoritatea nu poate
pune in executare acel act.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
exceptiei de neconstitutionalitate, considerand ca, potrivit jurisprudentei
sale, Curtea nu se poate pronunta asupra modificarii sau completarii
prevederilor legale supuse controlului de constitutionalitate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 6 iunie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 1.782/2005,
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, exceptie ridicata de Inspectoratul General pentru Comunicatii si
Tehnologia Informatiei in dosarul mentionat, avand ca obiect solutionarea unei
cereri de suspendare a executarii actului administrativ, in temeiul art. 14 din
Legea nr. 554/2004.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine,
in esenta, ca prevederile criticate care permit persoanei vatamate printr-un
act administrativ ca o data cu sesizarea autoritatii publice care a emis actul
sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului
respectiv contravin dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie. Spre deosebire
de reglementarea anterioara (art. 9 din Legea nr. 29/1990), arata autorul
exceptiei, actualul text "nu mai impune obligativitatea introducerii
actiunii in anularea actului administrativ a carui suspendare se cere
(asa-numita actiune de fond). Pe cale de consecinta, textul actual, desi [face
referire la] solutionarea actiunii de fond, nu impune introducerea acesteia si
lasa astfel nereglementata o situatie de fapt si de drept extrem de importanta:
ce se intampla cu un act administrativ suspendat dupa solutionarea favorabila a
unei cereri introduse in temeiul art. 14, daca petentul nu introduce si
actiunea in anularea actului administrativ. Exista, practic, posibilitatea ca
acest act sa ramana suspendat o perioada indefinita de timp, legea nefacand
vorbire si despre o modalitate de a deduce justitiei o astfel de cauza".
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios administrativ si
fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
apreciind ca nu sunt incalcate dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie.
In conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
nefiind incalcat, prin dispozitiile legale criticate, dreptul partii la un
proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile criticate sunt
constitutionale, fiind conforme cu prevederile art. 21 alin. (3) si ale art.
126 alin. (2) din Legea fundamentala. De asemenea, apreciaza ca in cadrul
controlului de constitutionalitate Curtea examineaza conformitatea legilor si
ordonantelor cu dispozitiile constitutionale, fara a putea modifica sau
completa prevederea legala supusa controlului.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii
prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 14 alin.
(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care are
urmatorul cuprins: "In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei
pagube iminente, o data cu sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii
publice care a emis actul, persoana vatamata poate sa ceara instantei
competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la
pronuntarea instantei de fond."
Dispozitiile art. 7 la care face trimitere textul criticat au urmatorul
cuprins:
"(1) Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ
competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau sau
intr-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie sa
solicite autoritatii publice emitente, in termen de 30 de zile de la data
comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia. Plangerea se
poate adresa in egala masura organului ierarhic superior, daca acesta exista.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si in ipoteza in care legea
speciala prevede o procedura administrativ-jurisdictionala, iar partea nu a
optat pentru aceasta.
(3) Este indreptatita sa introduca plangere prealabila si persoana
vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim, printr-un act
administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din
momentul in care a luat cunostinta, pe orice cale, de existenta acestuia, in
limitele termenului de 6 luni prevazut la alin. (7).
(4) Plangerea prealabila, formulata potrivit prevederilor alin. (1), se
solutioneaza in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. g).
(5) In cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului,
Ministerul Public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici sau al celor care
privesc cererile celor vatamati prin ordonante sau dispozitii din ordonante,
precum si in cazul prevazut la art. 4 alin. (2), nu este obligatorie procedura
prealabila.
(6) Plangerea prealabila in cazul actiunilor care au ca obiect contractele
administrative are semnificatia concilierii in cazul litigiilor comerciale,
dispozitiile din Codul de procedura civila fiind aplicabile in mod
corespunzator.
(7) Plangerea prealabila in cazul actelor administrative unilaterale se
poate introduce, pentru motive temeinice, si peste termenul prevazut la alin.
(1), dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6
luni este termen de prescriptie."
Critica de neconstitutionalitate are la baza, in esenta, sustinerea
potrivit careia prevederile legale criticate, care permit persoanei ce se
considera vatamata printr-un act administrativ ca o data cu sesizarea
autoritatii publice care a emis actul sa ceara instantei competente sa dispuna
suspendarea executarii actului respectiv, fara sa impuna si obligativitatea
introducerii actiunii in anulare a actului administrativ a carui suspendare se
cere, incalca dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie, referitoare la
dreptul partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un
termen rezonabil.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textul de
lege criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate in
sustinerea acesteia.
Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dispune cu privire la conditiile
suspendarii executarii actului administrativ, acestea fiind norme de procedura
care, in conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, se stabilesc de
legiuitor.
Posibilitatea conferita persoanelor vatamate prin acte administrative de a
cere suspendarea executarii actelor respective, reglementata de textul de lege
criticat, nu poate crea, astfel cum sustine autorul exceptiei, organului
emitent o situatie "mai rea decat a petentului presupus vatamat".
Instanta de judecata ce urmeaza sa solutioneze o astfel de cerere va tine seama
ca suspendarea executarii actului administrativ este conditionata de existenta
unor cazuri bine justificate si pentru prevenirea unor pagube iminente, fiind
asigurat in felul acesta cadrul unui proces echitabil.
Referitor la sustinerea autorului exceptiei ca "exista, practic,
posibilitatea ca acest act [administrativ] sa ramana suspendat o perioada
indefinita de timp", Curtea retine ca art. 7 din Legea nr. 554/2004, text
la care dispozitiile criticate fac trimitere, reglementand procedura
prealabila, dispune la alin. (4) ca "Plangerea prealabila, formulata
potrivit prevederilor alin. (1), se solutioneaza in termenul prevazut la art. 2
alin. (1) lit. g)", adica in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii,
dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului, asa cum se arata in
alin. (7) al art. 7 din lege. In consecinta, Curtea constata ca prin lege au
fost prevazute conditii pentru ca solutionarea unor astfel de cauze sa se faca
intr-un termen rezonabil.
Potrivit considerentelor expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art.
147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1)
lit. A. d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin.
(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, exceptie ridicata de
Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei in Dosarul nr.
1.782/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a contencios
administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 decembrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta