DECIZIE Nr. 69
din 5 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 168 alin. 1 si 2 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 169 din 5 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Teodor Traian Maghiar în Dosarul nr.
18.661/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de avocatul autorului excepţiei, prin care se solicită acordarea unui nou
termen de judecată, având în vedere imposibilitatea prezentării, motivate prin
certificat medical.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea
cererii şi acordarea unui nou termen de judecată.
Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui
nou termen.
Preşedintele dispune să se facă apelul în Dosarul nr.
1.274D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 168 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală ridicată de Teodor Maghiar
în Dosarul nr. 18.658/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă, de
asemenea, asupra cererii depuse la dosar de avocatul autorului excepţiei, prin
care se solicită acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere
imposibilitatea prezentării, motivate prin certificat medical.
Având în vedere soluţia Curţii pronunţată în dosarul
precedent, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de
acordare a unui nou termen.
Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui
nou termen şi, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.273D/2007 şi 1.274D/2007, pune
în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.274D/2007 la Dosarul nr.
1.273D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca inadmisibilă, considerând că în cauză nu este vorba
despre o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci se solicită
interpretarea textelor de lege criticate, interpretare pe care, de altfel,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a clarificat-o prin Decizia nr. 71 din 15 octombrie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 22 august 2007, pronunţate în
dosarele nr. 18.661/3/2007 şi nr. 18.658/3/2007, Tribunalul Bucureşti -
Secţia I penală
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 168 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Teodor Traian Maghiar şi Teodor Maghiar
cu prilejul soluţionării plângerilor formulate împotriva măsurii asigurătorii
dispuse prin ordonanţă de către procuror.
In motivarea excepţiei autorii
acesteia susţin, în esenţă, că textele de lege criticate restrâng accesul liber
la justiţie, întrucât, prin inserarea conjuncţiei „sau"
la finalul primului alineat al art. 168 din Codul de procedură penală, conduc la concluzia că învinuitul,
inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum şi orice altă persoană
interesată pot face plângere la instanţa de judecată numai cu condiţia să nu fi
făcut o plângere similară în faţa procurorului. De asemenea, consideră că alin.
(2) al art. 168 din Codul de procedură penală confirmă această interpretare,
arătând că doar împotriva hotărârii instanţei de judecată se poate face recurs
şi, per a contrario, împotriva
soluţiei date de procuror nu se poate exercita nicio
cale de atac.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată,
sens în care arată că din interpretarea textelor de lege criticate rezultă că,
împotriva ordonanţei prin care se dispune această măsură, plângerea poate fi
făcută la procuror sau la instanţa de judecată, în orice fază a procesului,
deci şi la urmărirea penală.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Astfel, arată că din interpretarea textelor de lege
criticate rezultă că inculpatul poate face plângere la instanţă împotriva
măsurilor asigurătorii dispuse de procuror în timpul urmăririi penale.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, nefiind contrare
prevederilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 168 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală,
dispoziţii potrivit cărora „In contra măsurii asigurătorii luate şi a
modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea
responsabilă civilmente, precum şi orice altă persoană interesată se pot plânge
procurorului sau instanţei de judecată, în orice fază a procesului penal.
Hotărârea instanţei de judecată poate fi atacată
separat cu recurs. Recursul nu suspendă executarea."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
aceste texte de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 21
alin.(1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil, art. 53 privind restrângerea unor drepturi sau al unor libertăţi şi
art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că art. 168 alin. (1) din Codul de procedură penală consacră dreptul
persoanelor interesate de a formula plângere împotriva măsurilor asigurătorii, adresându-se fie procurorului,
fie direct instanţei de judecată pe tot parcursul procesului penal. Alin. (2)
din acelaşi articol prevede posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii
instanţei de judecată.
Autorii excepţiei consideră că din aceste texte de lege
se poate desprinde interpretarea potrivit căreia exercitarea dreptului de a
formula plângere la procuror ar exclude posibilitatea de a mai sesiza ulterior
instanţa de judecată.
Analizând aceste aspecte, Curtea constată că textele de
lege ce constituie obiectul controlului de constituţionalitate au în vedere
etape procesual penale distincte, având fiecare titulari diferiţi, respectiv
procurorul şi judecătorul. Actele acestora sunt supuse căilor de atac
specifice, alin. (2) al art. 168 din Codul de procedură penală referindu-se
doar la calea de atac ce poate fi formulată împotriva soluţiei dispuse de
instanţă.
Prin urmare, Curtea consideră că aspectele invocate de
autorii excepţiei se referă, în realitate, la probleme de aplicare a textelor
de lege criticate, ce revin competenţei instanţei de judecată, iar nu la
veritabile probleme de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Teodor Traian Maghiar şi Teodor Maghiar
în dosarele nr. 18.661/3/2007 şi nr. 18.658/3/2007 ale Tribunalului Bucureşti -
Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea