DECIZIE Nr.
688 din 20 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor în
insolventa si art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 431 din 28 iunie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în
insolvenţă şi art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Ion Pană, reprezentantul acţionarilor Băncii
Internaţionale a Religiilor - S.A., în Dosarul nr. 133.01/3/2000 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.
La apelul nominal răspund autorul excepţiei, prin
avocatul Vasilica Coroiu, cu împuternicire la dosar, RVA Insolvency Specialists
S.P.R.L., prin avocatul Simona Maria Milos, cu împuternicire la dosar, şi
Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar, prin consilierul juridic Carmen
Lazăr, cu împuternicire la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că
autorul excepţiei, prin împuternicit, a depus la dosarul cauzei materiale
documentare pentru susţinerea excepţiei. De asemenea, Fondul de Garantare a
Depozitelor în Sistem Bancar a depus la dosar note scrise prin care solicită
respingerea excepţiei, iar Consiliul de administraţie al Băncii Internaţionale
a Religiilor - S.A. a depus note scrise pentru admiterea excepţiei.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care susţine excepţia de
neconstituţionalitate astfel cum aceasta a fost formulată în faţa instanţei de
judecată.
Având cuvântul, reprezentantul RVA Insolvency
Specialists S.P.R.L. arată că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură
cu obiectul cauzei. Solicită respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată şi
depune note scrise în acest sens.
Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar
solicită respingerea excepţiei, pentru motivele depuse la dosarul Curţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 23 iunie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 133.01/3/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercială
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă şi art. 8
alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Ion Pană, reprezentantul acţionarilor Băncii Internaţionale a Religiilor -
S.A., într-o cauză comercială ce are ca obiect procedura falimentului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că instanţa de judecată nu s-a supus
prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, făcând posibilă
situaţia ca o societate profesională nedesemnată legal să efectueze acte şi
proceduri de lichidare a patrimoniului Băncii Internaţionale a Religiilor, fără
ca aceasta să aibă competenţa legală de a efectua astfel de operaţiuni.
Consideră că dispoziţiile art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 86/2006 contravin prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie,
întrucât portofoliul de dosare ce se transmite de drept persoanelor fizice sau
societăţii civile profesionale cu răspundere limitată nou-înfiinţate (SPRL) ori
întreprinderii profesionale unipersonale cu răspundere limitată (IPURL) are la
bază emiterea unor hotărâri judecătoreşti de numire a lichidatorului de către
judecătorul-sindic, anumite persoane, fizice sau juridice, substituindu-se
judecătorului şi hotărârii acestuia. Apreciază că „legiuitorul nu avea
competenţa de a avea vreo imixtiune în ceea ce priveşte activitatea
judecătorească". Arată că transferul dosarelor echivalează cu un transfer
al hotărârilor judecătoreşti, fapt ce contravine prevederilor art. 126 din
Constituţie, deoarece nu poate exista o ingerinţă a unei puteri sau a unei
persoane în actul de justiţie. Consideră că, în cazul în care societatea
instituită iniţial ca lichidator în cauză s-ar fi transformat, conform legii,
în societate profesională, ar fi avut calitatea de succesoare în drepturi şi
obligaţii şi nu s-ar fi impus numirea unui alt lichidator. Prin hotărâre, în
conformitate cu dispoziţiile legale, judecătorul-sindic trebuie să numească în
cauză un alt lichidator. Arată că efectuarea procedurii de lichidare de către o
persoană necompetentă atrage nulitatea tuturor actelor întocmite de către
aceasta, având drept consecinţă prejudicierea gravă a intereselor creditorilor
şi acţionarilor, astfel încât textul de lege criticat încalcă dreptul la un
proces echitabil, prevăzut în cuprinsul art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
In ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, autorul arată că acestea
sunt discriminatorii, întrucât toţi cetăţenii ar trebui să se bucure de acelaşi
tratament, în sensul suspendării cauzei, până la soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate, cu atât mai mult cu cât jurisprudenţa Curţii se poate
schimba. Consideră că legiuitorul a impus anumite pârghii de cenzură la
dispoziţia judecătorului, în locul Curţii Constituţionale. Arată că textul de
lege criticat contravine prevederilor art. 124 alin. (2) din Constituţie,
deoarece dreptul judecătorului-sindic de a respinge cererea de suspendare este
conferit în mod discriminatoriu faţă de ceilalţi magistraţi ce nu au acest
drept.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a
comercială apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând în acest sens că dispoziţiile
art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 sunt
justificate de evitarea unor blocaje la instanţele de judecată în ceea ce
priveşte dosarele aflate pe rol. In ceea ce priveşte prevederile art. 8 alin.
(7) din Legea nr. 85/2006, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 22 noiembrie
2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 254/2007 pentru aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii
practicienilor în insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 507 din 30 iulie 2007, rectificată prin Rectificarea din 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 13 septembrie
2007, şi ale art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din
21 aprilie 2006, având următorul conţinut:
- Art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 86/2006: „(3) Societăţile comerciale de practicieni în
reorganizare şi lichidare îşi pot transmite întreg patrimoniul SPRL sau IPURL
înfiinţate conform prevederilor legale, fără lichidare. Portofoliul de dosare
se transmite de drept cabinetelor individuale, în cazul practicienilor în
insolvenţă persoane fizice, sau SPRL ori IPURL nou-înfiinţate de către
asociaţii acestora membri UNPIR, indiferent dacă societăţile comerciale de
practicieni în insolvenţă care îl deţineau sunt radiate sau îşi continuă
activitatea, fără însă a mai avea în obiectul de activitate reorganizarea şi
lichidarea";
-Art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006: „(7) Prin
derogare de la prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată,
judecătorul-sindic va putea să nu dispună suspendarea cauzei, în situaţia în
care dispoziţiile a căror constituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel
puţin al unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională. Suspendarea va
privi doar cererile care au legătură directă cu reglementarea atacată."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1
alin. (4) referitor la principiul separaţiei puterilor în stat, art. 16 alin.
(1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la
tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 124 alin. (2)
referitor la înfăptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (1) privind instanţele
judecătoreşti. De asemenea, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor
art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 referitor la dreptul
la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, în ceea ce priveşte critica
autorului potrivit căreia instanţa de judecată nu s-a supus prevederilor Legii
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi societatea instituită iniţial ca
lichidator în cauză nu s-a transformat, conform legii, în societate
profesională, Curtea constată că aceste aspecte nu constituie probleme de
constituţionalitate, ci de aplicare a legii de către instanţa de judecată, ceea
ce excedează controlului de constituţionalitate.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
86/2006, Curtea apreciază că textul criticat corespunde scopului şi
caracterului special al procedurii insolvenţei, asigurând celeritatea acesteia,
fără a leza în vreun fel rolul constituţional al instanţelor de judecată, în
speţă tribunalele, prin judecătorul-sindic, în soluţionarea dosarelor având ca
obiect procedura insolvenţei instituţiilor de credit, astfel încât dispoziţiile
de lege criticate nu contravin prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituţie.
De asemenea, textul nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi
dreptului la un recurs efectiv, prevăzute în Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel încât nu poate fi
reţinută nici critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 74 alin. (3)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 prin raportare la art. 20 din
Constituţie. Prin transmiterea portofoliului de dosare, prevăzută în cuprinsul
textului criticat, nu se instituie o procedură inechitabilă, ci doar o
diferenţă de regim impusă în vederea împlinirii cu celeritate a procedurii
insolvenţei, existând posibilitatea efectivă pentru părţi de a supune judecăţii
unei instanţe naţionale cazul violării unui drept consacrat de Convenţie. In
considerarea angajamentelor asumate de autorităţile române în procesul de
aderare a României la Uniunea Europeană, care au implicat identificarea şi
eliminarea cât mai rapidă, în mod necesar, anterior aderării, a tuturor
aspectelor ce constituie obstacole în calea liberei circulaţii în spaţiul
comunitar a bunurilor, capitalurilor, serviciilor şi persoanelor, s-a impus, cu
stringenţă, adoptarea unui act normativ, în regim de urgenţă, pentru
modificarea reglementării profesiei de practician de insolvenţă. Astfel,
transmiterea portofoliului de dosare, ce face obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, a fost justificată de necesitatea evitării creării unor
blocaje în ceea ce priveşte dosarele aflate pe rolul instanţele de judecată. De
altfel, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, ca şi
modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, fapt ce nu constituie o
ingerinţă a puterii legiuitoare în activitatea judecătorească, astfel încât
textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 126 alin. (1) din
Constituţie. Pentru aceste motive, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
86/2006 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că prin
Decizia nr. 1.051 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007, s-a mai pronunţat, respingând
critica cu un atare obiect. Cu acel prilej, a reţinut că, prin derogare de la
dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, reglementarea criticată
corespunde scopului şi caracterului special al procedurii insolvenţei, asigurând
celeritatea necesară procedurii, fără a leza în vreun fel rolul Curţii
Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei şi de unică autoritate de
jurisdicţie constituţională în România. Astfel, prevederile de lege criticate
nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi art. 124 alin. (2) din
Constituţie. Prin aceeaşi decizie s-a mai reţinut că dispoziţiile art. 8 din
Legea nr. 85/2006 constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit
prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţiile exclusive
ale legiuitorului. In virtutea acestor prerogative constituţionale,
legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească şi
reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. Pentru
aceste considerente, nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate a
textului de lege criticat prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din
Constituţie. Totodată, s-a constatat că procedura insolvenţei este
o procedură specială, caracterizată de celeritate şi care are drept scop
protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în
care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în acelaşi timp
valorificarea cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea
satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor. Soluţia şi
considerentele pronunţate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea jurisprudenţei
Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 74 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă şi art. 8
alin. (7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de Ion Pană, reprezentantul acţionarilor Băncii Internaţionale a
Religiilor - S.A., în Dosarul nr. 133.01/3/2000 al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a VII-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Cristina Toma