DECIZIE Nr.
686 din 5 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 381 din 4 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 318 din Codul de procedură civilă,
excepţie invocată de Ghiţă Dohotaru în Dosarul nr. 531/32/2008 al Curţii de
Apel Bacău - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent arată că autorul excepţiei a depus
la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 531/32/2008, Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de
procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Ghiţă Dohotaru, într-o cauză
civilă având ca obiect o contestaţie în anulare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 318 alin. 1 teza a doua din Codul de
procedură civilă interzic intimatului dreptul de a formula contestaţie în
anulare specială atunci când instanţa de recurs nu se pronunţă asupra
excepţiilor şi apărărilor invocate de acesta, fiind încălcate în acest mod
dispoziţiile art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a
autorităţilor publice, art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la
justiţie şi la neîngrădirea prin lege a acestuia şi ale art. 53 din Constituţie
referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Se mai invocă şi încălcarea art. 6 paragraful 1 şi a art. 13 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat
opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. A
arătat în acest sens că accesul liber la justiţie nu înseamnă, în toate
cazurile, accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac,
iar în cauză, dacă recursul este declarat de partea potrivnică, intimatul are
dreptul de a-şi formula apărările prin întâmpinare, aşa cum a procedat în cauză
autorul excepţiei, prin invocarea unor excepţii procesuale analizate de
instanţă.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit motivării excepţiei, Curtea constată că
obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 318 alin. 1 teza a doua din
Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: „Hotărârile instanţelor
de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie (...) sau când instanţa, respingând
recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze
vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în
faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare
la accesul liber la justiţie şi la neîngrădirea prin lege a acestuia şi ale
art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi.
De asemenea, se mai invocă şi încălcarea art. 6
paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constată că a mai examinat
constituţionalitatea prevederilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale. Astfel, prin
Decizia nr. 122 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, s-a reţinut că atât accesul la
justiţie, cât şi folosirea căilor de atac se exercită în formele şi condiţiile
procedurale instituite prin lege. Astfel, chiar dacă recursul este declarat de
partea potrivnică, autorul excepţiei are dreptul de a-şi formula apărările pe
care le consideră necesare şi de a combate probele adversarului în faţa
instanţei care judecă această cale de atac.
Totodată, Curtea Constituţională a stabilit prin
Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că accesul liber la justiţie nu
înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la
toate căile de atac. In acest sens sunt şi prevederile art. 13 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care
consacră dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe
naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.
Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând vreun motiv care să determine
reconsiderarea jurisprudenţei.
In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor
art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în faţa legii şi a
autorităţilor publice, Curtea constată că prevederile legale criticate
instituie un mijloc procedural de acces la o instanţă superioară, la care pot
apela toate persoanele aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale,
fără nicio discriminare, şi anume părţile care au participat la soluţionarea
recursului a cărui soluţionare este rezultatul unei greşeli materiale sau al
omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de
casare.
Pentru considerentele expuse mai sus, nu se poate
reţine nicio contradicţie între textul de lege criticat şi dispoziţiile
constituţionale cuprinse în art. 53 „Restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi".
Prin urmare, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa
Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10
noiembrie 2004, departe de a îngrădi drepturi consacrate constituţional,
reglementarea prevăzută de art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă
constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen
rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin
care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de
Ghiţă Dohotaru în Dosarul nr. 531/32/2008 al Curţii de Apel Bacău - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie