DECIZIE Nr.
685 din 5 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 392 din 10 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal,
excepţie ridicată de Gheorghe Drăgănescu în Dosarul nr. 429/103/2006 al Curţii
de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate, făcând trimitere, în acest
sens, la jurisprudenţa Curţii în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 429/103/2006, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal. Excepţia
a fost ridicată de Gheorghe Drăgănescu în dosarul cu numărul de mai sus, având
ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe penale
pronunţate de Tribunalul Neamţ.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 215 alin. 3 şi 4 din
Codul penal nesocotesc dispoziţiile constituţionale referitoare la libertatea
economică şi la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producţie, precum şi prevederile art. 1 din Protocolul
nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, potrivit căruia nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru
singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală. Arată
că dispoziţiile de lege criticate statuează o sancţiune penală în condiţiile în
care eroarea contractuală sau neîndeplinirea unei obligaţii contractuale nu
poate fi sancţionată decât prin aplicarea de sancţiuni civile.
Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze
cu minori şi de familie apreciază că excepţia de
neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 215 alin. 3
şi 4 din Codul penal nu încalcă dispoziţiile din Legea fundamentală invocate de
autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal sunt constituţionale,
invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1276/2008.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, având următorul
cuprins: „Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul
încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără
această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în
condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele
precedente, după distincţiile acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit
sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau
acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în
totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea
termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o
pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin.
2."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 45 referitoare la libertatea economică şi ale art. 135 alin. (2) lit. a)
privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie, precum şi ale art. 11 cu privire la dreptul
internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 1 din
Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, potrivit cărora nimeni nu poate fi privat de libertatea
sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie
contractuală.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii
din Legea fundamentală şi din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta
cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 215 din 14 aprilie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie
2005, şi prin Decizia nr. 1.276 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 decembrie 2008, Curtea
Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal ca neîntemeiată, pentru motivele acolo
arătate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea si în
cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de
Gheorghe Drăgănescu în Dosarul nr. 429/103/2006 al Curţii de Apel Bacău -
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică