DECIZIE Nr.
684 din 5 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990
privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 376 din 3 iunie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu -
procuror
Irina Loredana Gulie -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, excepţie invocată de Zenovia Mileşan, Mihaela
Popescu şi Gabriela Burdujan în Dosarul nr. 6.137/62/2008 al Tribunalului
Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu contravine
principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece se aplică în
mod egal tuturor creditorilor care iau parte la fuziunea sau la divizarea
societăţii comerciale debitoare şi a căror creanţă este anterioară datei
publicării proiectului de fuziune sau de divizare. Nu se poate reţine nici
încălcarea dreptului la un proces echitabil, având în vedere că legiuitorul a
prevăzut calea de atac a opoziţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 6.137/62/2008, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare. Excepţia a fost invocată de Zenovia Mileşan, Mihaela Popescu şi
Gabriela Burdujan într-o cauză având ca obiect o opoziţie la un proiect de
divizare a unei societăţi comerciale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, republicată, contravin dispoziţiilor art. 16
alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice,
art. 21 alin. (1)şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie şi ale art.
135 alin. (1) referitoare la economia României, precum şi dispoziţiilor art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Astfel,
se arată că principiul egalităţii presupune egalitatea de tratament juridic a
tuturor persoanelor care deţin aceeaşi calitate, în speţă aceea de creditor,
întrucât scopul legii este acordarea unei protecţii adecvate tuturor
creditorilor sociali. Textul de lege criticat instituie însă tratamente
diferite, pe criteriul scadenţei creanţei, în sensul că pot face opoziţie numai
creditorii a căror creanţă este anterioară datei publicării proiectului de fuziune
sau de divizare. In acelaşi sens, prin menţiunea referitoare la exigibilitatea
creanţei este îngrădit liberul acces la justiţie al creditorilor care pot face
opoziţie la proiectul de fuziune sau de divizare. Se mai invocă şi încălcarea
dispoziţiilor constituţionale referitoare la caracterul de economie de piaţă al
economiei României, prin faptul că statul nu îşi respectă rolul de a asigura
tuturor operatorilor economici mijloace legale de intervenţie în organizarea şi
funcţionarea internă a debitorilor lor, atunci când le este ameninţată
posibilitatea satisfacerii creanţelor deţinute împotriva acestora.
Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că legea oferă mijloace
procedurale în vederea realizării creanţelor şi acelor creditori ale căror
creanţe nu au îndeplinit condiţia exigibilităţii la data publicării proiectului
de fuziune sau de divizare.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066
din 17 noiembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 164 din
Legea nr. 441/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
955 din 28 noiembrie 2006, care au următorul cuprins: „Creditorii
societăţilor care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o
protecţie adecvată a intereselor lor. Orice astfel de creditor, a cărui creanţă
este anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare şi care
nu este scadentă la data publicării, poate face opoziţie, în condiţiile art.
62."
In opinia autorilor excepţiei, prevederile criticate
contravin dispoziţiilor constituţionale ale 16 alin. (1) referitoare la
egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (1) şi (2)
referitoare la liberul acces la justiţie şi ale art. 135 alin. (1) referitoare
la economia României, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 10
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele:
Prevederile art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se referă la posibilitatea
creditorilor unei societăţi comerciale care îşi încetează existenţa, prin
fuziune sau divizare, de a face opoziţie, în scopul protejării intereselor lor.
Dreptul la opoziţie aparţine numai creditorilor ale căror creanţe sunt
anterioare şi nescadente la data publicării proiectului de fuziune sau de
divizare în Monitorul Oficial al României. Această ultimă condiţie a
exigibilităţii creanţei este criticată de către autorul excepţiei,
susţinându-se o inegalitate de tratament juridic între creditorii unei
societăţi comerciale supuse fuziunii sau divizării, în sensul că aceştia pot
face sau nu opoziţie în funcţie de data scadenţei creanţei.
Curtea constată însă că dispoziţiile legale criticate
sunt în deplin acord cu principiul constituţional al egalităţii în faţa legii,
în măsura în care acesta nu presupune decât instituirea unui tratament egal
pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. In speţă
însă nu se poate susţine o egalitate de situaţii între creditorii ale căror creanţe
nu sunt scadente la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare a
societăţii comerciale debitoare, faţă de acei creditori care deţin creanţe
scadente la această dată. Prin urmare, aşa cum s-a statuat în mod constant în
jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul egalităţii nu exclude, ci,
dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.
In acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. E cuprins în
partea a V-a din anexa la Carta socială europeană revizuită, adoptată la
Strasbourg la 3 mai 1996 şi ratificată de Parlamentul României prin Legea nr.
74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4
mai 1999, prevederi conform cărora: „O diferenţă de tratament pe un motiv
obiectiv şi rezonabil nu este considerată ca discriminatorie."
In cauză autorul excepţiei susţine şi încălcarea
dispoziţiilor art. 21 alin. (1)şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie,
arătând că menţiunea referitoare la exigibilitatea scadenţei încalcă liberul
acces la justiţie al creditorilor îndreptăţiţi să facă opoziţie la fuziunea sau
divizarea societăţii debitoare.
Curtea constată, dimpotrivă, că legiuitorul a conferit
acestora mijlocul procedural de a-şi valorifica creanţele în situaţia
imposibilităţii recurgerii la opoziţie, în condiţiile art. 62 din Legea nr.
31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel,
potrivit art. 243 alin. (3) din acelaşi act normativ, în cazul divizării, toate
societăţile beneficiare sunt răspunzătoare pentru o obligaţie transferată în
conformitate cu proiectul de divizare şi nerealizată, în limita activelor nete
care le-au fost transferate prin divizare, cu excepţia societăţii căreia i-a
fost transferată obligaţia respectivă, care răspunde nelimitat. Prin urmare,
susţinerile autorului excepţiei referitoare la imposibilitatea valorificării în
justiţie a drepturilor sale sunt nefondate.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea
constată că nu sunt întemeiate nici susţinerile autorului excepţiei referitoare
la încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 135 alin. (1)
referitoare la caracterul de economie de piaţă al economiei României, prin
faptul că statul nu îşi respectă rolul de a asigura tuturor operatorilor
economici mijloace legale de intervenţie în organizarea şi funcţionarea internă
a debitorilor lor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, excepţie invocată de Zenovia Mileşan, Mihaela Popescu şi Gabriela
Burdujan în Dosarul nr. 6.137/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie