DECIZIE Nr.
681 din 11 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 295 alin. 1 si art. 297 alin. 2 teza
a doua din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 712 din 22 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza
a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mariţa Popescu
(Coltur) în Dosarul nr. 35.335/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a
civilă.
La apelul nominal răspunde
partea Valentina Jalbă, reprezentată de avocatul Doina Hairum cu împuternicire
avocaţială depusă la dosar, lipsă fiind autorul excepţiei şi cealaltă parte,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, apărătorul părţii prezente solicită
respingerea excepţiei ca neîntemeiată, depunând note scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca fiind neîntemeiată, potrivit jurisprudenţei Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 12 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 35.335/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Mariţa Popescu (Coltur), în cadrul
soluţionării unui apel civil.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că, potrivit dispoziţiilor criticate,
instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, nu numai stabilirea
situaţiei de fapt, dar şi aplicarea legii de către prima instanţă, ceea ce
contravine principiului potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege. De
asemenea, prin judecarea cauzei pe fond, în condiţiile art. 297 alin. 2 teza a
doua din Codul de procedură civilă, hotărârea instanţei devine definitivă,
fiind dată în apel, singura cale de atac rămânând recursul, însă acesta
reprezintă numai controlul pe motive de legalitate, iar nu şi de temeinicie.
Rezultă că, în privinţa probelor administrate cu această ocazie, nu se mai
respectă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată. Astfel, împrejurarea că anumite acte de jurisdicţie sunt
supuse uneia, mai multor sau niciunei căi de atac ţine de administrarea justiţiei şi nu aduce
atingere dreptului la apărare şi nici dreptului la un proces echitabil.
Totodată, faptul că în evocarea fondului în apel se pot administra probe care
nu pot fi rediscutate în recurs nu semnifică vreo încălcare a drepturilor
părţilor, cu atât mai mult cu cât acestea au dreptul la calea de atac a recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât scopul
urmărit de legiuitor - singurul abilitat să reglementeze procedura de judecată
şi competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constituţie - este, pe de-o parte, înlăturarea consecinţelor unei hotărâri
lovite de nulitate, iar pe de altă parte, soluţionarea cu celeritate a cauzei
în care s-a pronunţat hotărârea respectivă.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de
ipoteza normei legale şi nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a
se adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile dreptului la un
proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din
Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:
- Art. 295 alin. 1: „Instanţa
de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt
şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi
invocate şi din oficiu.";
- Art. 297 alin. 2 teza a doua: „[...] In acest caz, precum şi atunci când există vreun alt motiv
de nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în
tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va reţine procesul
spre judecare."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate
sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (2) potrivit căror
nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber
la justiţie, ale art. 21 alin. (3) referitoare la
dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 alin.
(1) privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra dispoziţiilor criticate - raportate la aceleaşi prevederi constituţionale
ca şi cele invocate în cauza de faţă - Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr.
472/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 18 iunie 2007, statuând, în
esenţă, că aceste dispoziţii constituie o garanţie a aplicării principiului
potrivit căruia judecarea unei cauze se face în mod echitabil şi într-un termen
rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin
care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces.
Totodată, Curtea a reţinut că reglementările internaţionale în materie nu impun
accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac
prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din
Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs
efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un
grad de jurisdicţie.
Cu privire la dispoziţiile art. 295 alin. 1 din Codul
de procedură civilă, Curtea a constatat că acestea nu contravin prevederilor
art. 16 alin. (2) din Constituţie, întrucât faptul că instanţa de apel
verifică, în limitele cererii de apel, nu numai stabilirea situaţiei de fapt,
dar şi aplicarea legii de către prima instanţă, nu încalcă principiul potrivit
căruia nimeni nu este mai presus de lege.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât
soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 295 alin. 1 şi art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Mariţa Popescu (Coltur) în Dosarul nr.
35.335/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean