DECIZIE   Nr. 68 din 27 ianuarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 49 si art. 52 alin. 6 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 108 din 10 februarie 2011

Ion Predescu                           - preşedinte

Aspazia Cojocaru                   -judecător

Acsinte Gaspar                       -judecător

Mircea Ştefan Minea             -judecător

Iulia Antoanella Motoc          -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                       -judecător

Marieta Safta                          - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 şi art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Robert Orzan în Dosarul nr. 63/307/2008 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă în ceea ce priveşte art. 49 din Codul de procedură penală şi ca neîntemeiată în ceea ce priveşte art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 11 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 63/307/2008, Tribunalul Maramureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 şi art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Robert Orzan.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 49 din Codul de procedură penală, că acestea sunt neconstituţionale, întrucât legiuitorul a omis să indice, în cadrul lor, ca şi caz de incompatibilitate, situaţia procurorului care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce poate fi dată în cauză. Cu privire la art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, se susţine că încalcă liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare, întrucât încheierea prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacată odată cu fondul, însă în recurs ea rămâne fără nicio cale de atac. Prin urmare, recurentul nu poate ataca încheierea prin care i s-a respins cererea de recuzare, iar procesul nu este echitabil.

Tribunalul Maramureş - Secţia penală apreciază că dispoziţiile art. 49 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la apărare. Cât priveşte art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, se apreciază că este neconstituţional. Se arată că încheierea de respingere a cererii de recuzare poate fi atacată cu recurs doar odată cu fondul cauzei, însă în cazul în care încheierea e pronunţată de instanţa de recurs, neputând fi atacat fondul, nici această încheiere nu mai poate fi recurată. In aceste condiţii, cel care a formulat cererea de recuzare este lipsit de un al doilea grad de jurisdicţie, fiind astfel îngrădit accesul său la justiţie.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră, în ceea ce priveşte art. 49 din Codul de procedură penală, că ceea ce se critică este omisiunea legiuitorului de a reglementa şi alte motive de incompatibilitate a procurorului decât cele expres prevăzute de lege. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, aceasta nu poate fi reţinută, întrucât încheierea prin care se soluţionează cererea de abţinere sau de recuzare nu soluţionează fondul cauzei şi, de aceea, lipsa unei căi de atac separate împotriva acestei încheieri nu este contrară dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală.

Preşedinţii Camerelor Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 49 şi art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

-  art. 49: „Dispoziţiile art. 46 se aplică procurorului şi magistratului-asistent sau, după caz, grefierului de şedinţă, când cauza de incompatibilitate există între ei sau între vreunul dintre ei şi unul dintre membrii completului de judecată.

Dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 alin. 1 lit. b)-i) şi alin. 2 se aplică procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penală, magistratului-asistent şi grefierului de şedinţă.

Procurorul care a participat ca judecător la soluţionarea cauzei în prima instanţă nu poate pune concluzii la judecarea ei în căile de atac.

Persoana care a efectuat urmărirea penală este incompatibilă să procedeze la refacerea acesteia, când refacerea este dispusă de instanţă.";

- art. 52 alin. 6: „Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei căi de atac."

In motivarea excepţiei se invocă dispoziţiile art. 21 şi art. 24 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie şi dreptul la apărare, raportate, în temeiul art. 20 din Constituţie, la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:

1. In ceea ce priveşte critica art. 49 din Codul de procedură penală, aceasta este formulată din perspectiva unei omisiuni de reglementare, autorul excepţiei susţinând că acest text este neconstituţional, deoarece legiuitorul a omis să indice, în cadrul acestuia, ca şi caz de incompatibilitate, situaţia procurorului care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce poate fi dată în cauză. O asemenea critică nu intră însă în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

2. Cât priveşte dispoziţiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, acestea au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 302 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 30 august 2005, şi prin Decizia nr. 300 din 7 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 2 decembrie 2002, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte încheierea prin care se soluţionează cererea de recuzare, aceasta nu soluţionează fondul cauzei şi de aceea lipsa unei căi de atac separate împotriva acestei încheieri nu este contrară dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Faptul că o asemenea încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs se explică, pe de o parte, prin necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului, iar pe de altă parte, prin faptul că respectiva încheiere poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Robert Orzan în Dosarul nr. 63/307/2008 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală.

2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2011.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta