Decizia Nr.678 din 02.11.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, excepţie ridicată de British American Tobacco (România) Trading - S.R.L. în Dosarul nr. 654/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.428D/2016.2. La apelul nominal răspunde avocatul Sorin Strătulă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.3. Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, deoarece dispoziţiile de lege criticate contravin art. 45 din Constituţie. Astfel, susţine, în esenţă, că Guvernul, în punctul său de vedere, recunoaşte absurditatea reglementării criticate, deşi a emis Hotărârea Guvernului nr. 301/2012, prin care se corectează ambiguitatea textului criticat, prin introducerea unui prag valoric de la care textul se aplică. Însă, pragul de 10 000 euro este cuprins doar în hotărârea de Guvern, nu şi în textul de lege criticat. Or, lipsa pragului din cuprinsul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 nu poate fi suplinită printr-o hotărâre de Guvern. Astfel, limitarea drepturilor constituţionale trebuie să fie rezonabilă, or, textul de lege criticat, impunând agenţilor economici o obligaţie nerezonabilă, depăşeşte marja de apreciere a legiuitorului. În prezent, cine transportă o marfă de 100 lei, de exemplu, trebuie să asigure paza cu arme de foc. În final, susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, în măsura în care, neabilitând Guvernul să stabilească condiţiile de reglementare, nu prevede un prag de la care se poate aplica. Depune concluzii scrise în acest sens.4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece îi revine legiuitorului dreptul de a stabili condiţiile în care urmează a desfăşura o activitate, aceasta dispunând de o marjă de apreciere. De altfel, interpretarea şi aplicarea în concret a legii se fac de instanţa judecătorească.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 12 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 654/94/2016, Judecătoria Buftea - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petentul British American Tobacco (România) Trading - S.R.L., într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii contravenţionale împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare întocmit la data de 23 decembrie 2015, prin care sa reţinut în sarcina sa săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 24 din Legea nr. 333/2003.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 25 alin. (1) referitoare la libera circulaţie şi ale art. 45 referitoare la libertatea economică. În esenţă susţine că textul de lege criticat, prin modalitatea lacunară în care este redactat, îngrădeşte accesul liber al persoanei la o activitate economică, în speţă, la activitatea de transport al mărfurilor. Mai precis, textul de lege criticat instituie o obligaţie de pază a transporturilor/bunurilor şi a valorilor menţionate în cuprinsul său, fără a face vreo distincţie cu privire la vreun prag sau vreo limită valorică referitoare la astfel de bunuri ori valori. Acest conţinut al textului de lege criticat, înţeles şi aplicat prin prisma principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, conduce la concluzia absurdă, imposibil de acceptat, conform căreia, indiferent de valoarea pecuniară, financiară, a bunurilor enumerate de text, transportul acestora trebuie păzit cu personal înarmat cu arme de foc. Întrucât art. 24 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 nu instituie un prag valoric sub care să nu fie aplicabil, acesta încalcă liberul acces al persoanelor la o activitate economică (în speţă, activitatea de transport de bunuri) şi, implicit, încalcă dreptul la libera circulaţie. În textul art. 24 din Legea nr. 333/2003 există o doză considerabilă de arbitrariu, prin aceea că nu se poate stabili când o „faptă" de transport de mărfuri nepăzite încalcă legea şi când nu se încalcă acest text de lege (în condiţiile în care art. 24 nu permite completarea sa prin Norme metodologice). În concluzie, art. 24 din Legea nr. 333/2003 (spre deosebire de alte articole din această lege) nu permite ca prin acte normative inferioare (cum sunt hotărârile Guvernului) să se stabilească condiţii suplimentare de aplicare a legii sau să se instituie completări sau adăugiri la norma instituită prin lege ca act al Parlamentului. Cu alte cuvinte, art. 24 nu trimite la norme pentru stabilirea condiţiilor sale de implementare, ci se aplică per se. Ca atare, textul de lege criticat nu se poate considera constituţional doar pentru că el este „suplinit", „completat" de art. 57 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 301/2012, prin care sa adăugat la lege printr-un act cu putere inferioară.7. Judecătoria Buftea - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. Astfel, deşi art. 45 din Legea fundamentală consacră posibilitatea oricărei persoane de a iniţia şi a întreprinde o activitate cu scop lucrativ, textul constituţional precizează că acest drept trebuie să fie exercitat în condiţiile legii. Aşadar, revine legiuitorului competenţa de a stabili condiţiile în care urmează a se manifesta în concret dreptul de a iniţia şi a întreprinde o activitate cu scop lucrativ, acesta dispunând de o marjă de apreciere în acest sens, în funcţie de necesităţile practice ce se impun, fără ca astfel să se ajungă la o îngrădire a dreptului în discuţie. Activitatea de transport a bunurilor şi valorilor reclamă, prin însăşi natura sa, necesitatea reglementării unor condiţii de desfăşurare, iar instituirea unei obligaţii de a asigura paza transportului nu apare ca o condiţie disproporţionată, care să atingă însăşi substanţa dreptului la libertate economică. Împrejurarea că legiuitorul nu a prevăzut o anumită limită valorică în funcţie de care să opereze obligativitatea pazei transportului cu personal înarmat se încadrează în marja de apreciere de care acesta se bucură, reglementând, aşadar, în limitele de competenţă acordate de Constituţie. Faptul că Normele metodologice instituie anumite praguri valorice, ce nu sunt prevăzute în lege, nu reprezintă un argument de neconstituţionalitate, aplicarea în concret a dispoziţiilor criticate urmând a se realiza, în funcţie de forţa lor juridică, de către instanţa de judecată. Referitor la critica raportată la art. 25 alin. (1) din Constituţie, instanţa apreciază caracterul nefondat al acesteia, întrucât textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la libera circulaţie a persoanelor.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 45 din Constituţie, exercitarea unei activităţi economice şi a liberei iniţiative se face în condiţiile legii, respectiv legiuitorul stabileşte limitele şi condiţionările, într-o manieră rezonabilă, astfel încât să nu se ajungă la o îngrădire a acestui drept, dar nici la un exces care să aducă atingere altor drepturi sau libertăţi. Această activitate de transport de bunuri şi valori impune reglementarea unor condiţii de desfăşurare, astfel încât să se asigure garanţii pentru atingerea scopului acestei activităţi economice, fără însă a se aduce atingere substanţei dreptului la activităţi economice. Faptul reclamat de autorul excepţiei, şi anume că, în practică, norma conduce la situaţii absurde de a obliga orice societate care transportă astfel de bunuri să asigure paza cu personal înarmat, se situează în marja de apreciere a legiuitorului cu privire la condiţiile optime de exercitare a acestei activităţi. Impunerea obligaţiei de a asigura paza cu personal înarmat are drept scop luarea măsurilor legale, apreciate ca necesare de către legiuitor, pentru acest tip de activitate, şi nicidecum nu îngrădeşte libertatea activităţii economice. Referitor la critica raportată la art. 25 alin. (1) din Constituţie, apreciază că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece legea stabileşte condiţiile exercitării dreptului la liberă circulaţie, existând reguli pentru circulaţia pe drumurile publice, pe categorii de vehicule, pe categorii de mărfuri transportate pe drumuri publice etc., astfel încât să se asigure fluenţa şi siguranţa traficului, respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi participanţi la trafic sau ale beneficiarilor acestor categorii de transporturi.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, susţinerile reprezentantului autoarei excepţiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 18 martie 2014, cu următorul conţinut: „Paza transporturilor bunurilor şi valorilor, constând în sume de bani, titluri de credite, cecuri sau alte înscrisuri de valoare, metale şi pietre preţioase, se asigură cu mijloace de transport anume destinate şi se realizează, după caz, cu jandarmi, personal propriu sau al unei societăţi specializate de pază şi protecţie, înarmaţi cu arme de foc, în condiţiile legii."13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 25 alin. (1) referitoare la libera circulaţie şi ale art. 45 referitoare la libertatea economică.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, paza şi protecţia sunt activităţi desfăşurate prin forţe şi mijloace specifice, „în scopul asigurării siguranţei obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenţa materială a acestora, precum şi a protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viaţa, integritatea fizică sau sănătatea". Potrivit art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, regiile autonome, companiile şi societăţile naţionale, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de natura capitalului social, precum şi alte organizaţii care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite „unităţi", sunt obligate să asigure paza acestora.15. Autoarea excepţiei critică prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, deoarece îngrădesc accesul liber al persoanei la o activitate economică, prin instituirea obligaţiei de pază a transporturilor/bunurilor şi a valorilor menţionate în cuprinsul său, fără ca textul să facă vreo distincţie cu privire la vreun prag sau limită valorică referitoare la astfel de bunuri sau valori. Cu privire la această susţinere, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale referitoare la art. 45 din Constituţie, accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertăţii economice, prin interzicerea faptelor ilicite, prejudiciabile pentru societate sau pentru alte persoane. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 15 din 22 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 10 februarie 2004, Decizia nr. 119 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 23 martie 2006, şi Decizia nr. 498 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012. Libertatea economică nu este absolută, ci trebuie exercitată în condiţiile legii. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât şi exercitarea acestuia se desfăşoară „în condiţiile legii", aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 929 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007.16. Curtea reţine că legiuitorul a instituit, în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 333/2003, obligaţia societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, cum este şi autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, care deţin bunuri ori valori cu orice titlu, să asigure paza acestora. Dispoziţiile art. 24 alin. (1), criticate în prezenta cauză, fac parte din Capitolul III: „Paza transporturilor bunurilor şi valorilor, precum şi a transporturilor cu caracter special" din Legea nr. 333/2003 şi reglementează obligaţia ca paza transporturilor bunurilor şi valorilor, constând în sume de bani, titluri de credite, cecuri sau alte înscrisuri de valoare, metale şi pietre preţioase, să se asigure cu mijloace de transport anume destinate şi să se realizeze, după caz, cu jandarmi, personal propriu sau al unei societăţi specializate de pază şi protecţie, înarmaţi cu arme de foc. Scopul Legii nr. 333/2003 este asigurarea siguranţei obiectivelor, bunurilor şi valorilor împotriva oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate, existenţa materială a acestora, precum şi a protejării persoanelor împotriva oricăror acte ostile care le pot periclita viaţa, integritatea fizică sau sănătatea. Având în vedere acest scop, instituirea obligaţiei prevăzute de textul de lege criticat nu încalcă libertatea economică, astfel cum această libertate fundamentală a fost dezvoltată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Faptul că legiuitorul nu a prevăzut expres un anumit prag valoric în funcţie de care să opereze obligativitatea pazei transporturilor bunurilor sau valorilor nu poate contraveni libertăţii economice, care trebuie să se realizeze în condiţiile prevăzute de lege. Art. 57 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 301/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 17 mai 2012, prevede că „Pentru bunurile şi valorile în cuantum de sub 10.000 euro sau echivalentul în lei nu este obligatorie organizarea transportului de valori, în condiţiile legii", iar, potrivit art. 25 din Legea nr. 333/2003, paza transporturilor de bunuri şi valori se organizează şi se execută potrivit prevederilor planului de pază.17. De asemenea, autoarea excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate încalcă, implicit, şi dreptul la libera circulaţie prevăzut de art. 25 alin. (1) din Constituţie. O asemenea susţinere nu poate fi primită, de vreme ce dreptul la libera circulaţie este un drept fundamental ce garantează libertatea de mişcare a cetăţeanului, atât pe teritoriul României, cât şi în afara teritoriului. Or, instituirea obligaţiei de pază a transporturilor bunurilor sau valorilor nu are legătură cu libertatea de mişcare a cetăţeanului.18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de British American Tobacco (România) Trading - S.R.L. în Dosarul nr. 654/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Buftea - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 2 noiembrie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean