DECIZIE Nr.
673 din 11 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 774 din 15 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioan Vasile-Dumitru Goia şi
Maria Elena Goia, prin mandatar Codruţa Stoica, în Dosarul nr. 672/2005 al
Tribunalului Comercial Mureş.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
279D/2007, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică
ridicată de Reinhold Muhlsteffen în Dosarul nr. 2.513/306/2006 al Tribunalului
Sibiu - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
Dosarului nr. 297D/2007 la Dosarul nr. 189D/2007, având în vedere că sunt
îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca
aceste dosare să fie conexate.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a
excepţiilor, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,
dispune conexarea Dosarului nr. 279D/2007 la Dosarul
nr. 189D/2007, care este primul înregistrat
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 30 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 672/2005, Tribunalul Comercial Mureş a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46
alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie
ridicată de Ioan Vasile-Dumitru Goia şi Maria Elena Goia, prin mandatar Codruţa
Stoica.
Prin Incheierea din 20 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.513/306/2006, Tribunalul Sibiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, excepţie ridicată de
Reinhold Muhlsteffen.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prin instituirea termenului de
prescripţie de un an, prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, sunt
validate acte lovite de nulitate absolută, încheiate prin fraudarea legii,
astfel că imobilele ce fac obiectul acestor acte nu mai pot fi restituite în
natură foştilor proprietari. Pe cale de consecinţă, se creează două prejudicii,
atât fostului proprietar care nu va mai beneficia de restituirea în natură, cât
şi „societăţii şi ordinii publice care vor trebui să accepte un act nul
absolut, ca fiind valabil".
De asemenea, se susţine că stabilirea, prin norma
criticată, ca termenul de prescripţie pentru a ataca contractele de
vânzare-cumpărare a imobilelor cumpărate de foştii chiriaşi să înceapă să curgă
de la data la care aceste contracte au fost făcute publice contravine
dispoziţiilor constituţionale. Astfel, se arată că, „în regiunile în care
publicitatea imobiliară se realizează prin cartea funciară, fostul proprietar
care a formulat notificare pentru restituirea imobilului nu avea cunoştinţă de
existenţa unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate între statul român şi
foştii chiriaşi şi nu a putut să solicite nulitatea lor în termenul prevăzut de
art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001".
Tribunalul Comercial Mureş consideră că derogarea de la dreptul comun în materia prescripţiei
extinctive reglementată de norma criticată nu reprezintă o încălcare directă a
dispoziţiilor art. 21 şi 52 din Constituţie.
Totuşi, arată acesta, dificultatea obţinerii tuturor
informaţiilor necesare promovării acţiunilor judiciare instituite de
dispoziţiile art. 46 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001 ar trebui
avută în vedere de legiuitor la stabilirea termenului special instituit prin
norma juridică criticată. In opinia instanţei, textul de lege criticat ar
trebui să precizeze momentul la care persoanele îndreptăţite au cunoscut sau ar
trebui să cunoască reaua-credinţă a terţilor la încheierea actului de
înstrăinare afectat de o cauză de nulitate, şi nu data intrării în vigoare a
acestei legi. De asemenea, instanţa apreciază că nu sunt încălcate dispoziţiile
art. 44, coroborate cu cele ale art. 20 din Constituţie şi cu cele ale art. 1
din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, din moment ce acţiunile judiciare la care se
aplică prevederile normei criticate au ca finalitate restabilirea unei situaţii
anterioare încheierii actului de înstrăinare vizat, dar ulterioară preluării
bunului de către statul român.
Tribunalul Sibiu - Secţia civilă consideră excepţia de neconstituţionalitate neîntemeiată. In acest
sens, arată că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru
exercitarea dreptului de proprietate, instituind limitări rezonabile în acord
cu interesul general sau particular.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Este invocată
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, de asemenea,
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Analizând încheierile de sesizare, Curtea observă că a
fost sesizată de Tribunalul Comercial Mureş cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989. In urma republicării acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, ca urmare a adoptării Legii nr.
247/2005, art. 46 alin. (5) a devenit art. 45 alin. (5), cu acelaşi conţinut.
Aşadar, Curtea va exercita controlul de
constituţionalitate asupra prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr.
10/2001, republicată, cu următorul conţinut: „Prin derogare de la dreptul
comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în
termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la
accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1)şi (2) privind garantarea şi
ocrotirea proprietăţii în mod egal indiferent de titular, art. 52 alin. (1) cu
privire la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 alin.
(1) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Este invocată, de asemenea încălcarea art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 1 din primul Protocol
adiţional la Convenţie referitor la protecţia proprietăţii.
Examinând excepţia, Curtea constată că art. 45 alin.
(5) din Legea nr. 10/2001 a mai fost supus controlului de constituţionalitate
prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, ca şi în cauza de faţă.
Astfel, prin Decizia nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Decizia nr. 372 din 5 iulie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 31 august 2005, Decizia nr. 373 din 4 mai 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 454 din 25 mai 2006, Decizia nr. 573 din 19
septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 31 octombrie 2006, şi
Decizia nr. 288 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007, Curtea a statuat că acest text este constituţional.
In considerentele acestor decizii, Curtea a reţinut că
exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un
anumit cadru, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora
li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare
valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Art. 45 alin. (5) din
Legea nr. 10/2001 recunoaşte dreptul titularului la exercitarea acţiunii în constatarea
nulităţii absolute a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate în
mod abuziv şi asigură posibilitatea de valorificare a acestuia în cadrul unui
termen, impus de raţiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stări de
incertitudine prelungite în ceea ce priveşte raporturile juridice civile,
precum şi de asigurare a stabilităţii şi securităţii acestora, cu atât mai
importante cu cât au ca obiect dreptul de proprietate.
Imprejurarea că persoana interesată, deşi cunoştea sau
trebuia să cunoască termenul de introducere a acţiunii în constatarea
nulităţii, precum şi consecinţele juridice ale nerespectării acestuia, nu s-a
conformat exigenţei legale, lipseşte de îndreptăţire critica reglementării în
cauză, potrivit principiului „nemo auditur propriam
turpitudinem allegans".
Analizând compatibilitatea art. 45 alin. (5) din Legea
nr. 10/2001, cu dispoziţiile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 6
paragraful 1 din aceeaşi convenţie, raportate la art. 20 din Constituţie,
Curtea a reţinut, în esenţă, că textul de lege criticat se armonizează cu
aceste prevederi, având ca scop asigurarea stabilităţii şi securităţii
raporturilor civile, cu atât mai importante cu cât au ca obiect dreptul de
proprietate.
Soluţiile pronunţate în deciziile anterior menţionate,
precum şi considerentele ce au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Ioan Vasile-Dumitru Goia şi Maria Elena Goia, prin
mandatar Codruţa Stoica, în Dosarul nr. 672/2005 al Tribunalului Comercial
Mureş şi de Reinhold Muhlsteffen în Dosarul nr. 2.513/306/2006 al Tribunalului
Sibiu - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu