Decizia Nr.672 din 23.03.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 415 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 3.243/110/2013 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 196D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 559D/2017, nr. 560D/2017, nr. 561D/2017, nr. 562D/2017, nr. 563D/2017 şi nr. 564D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 415 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, din oficiu, în dosarele nr. 4.066/110/2013, nr. 5.200/110/2013, nr. 726/110/2014, nr. 824/110/2014, nr. 1.375/110/2014 şi nr. 2.888/110/2014 ale acestei instanţe.4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 559D/2017, nr. 560D/2017, nr. 561D/2017, nr. 562D/2017, nr. 563D/2017 şi nr. 564D/2017 la Dosarul nr. 196D/2017, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că se invocă neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 415 din Codul de procedură civilă prin prisma faptului că nu prevede, în mod expres, reluarea judecării cauzei suspendate în temeiul art. 520 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură civilă. Totodată, norma legală este criticată pentru lipsă de previzibilitate, întrucât nu stabileşte subiectul de drept cui îi incumbă obligaţia sesizării instanţei în vederea repunerii cauzei pe rol - judecătorului sau părţilor - fapt care a generat un fenomen de practică neunitară la nivelul instanţelor judecătoreşti. Or, aceste motive nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, ci vizează, în realitate, completarea textului legal criticat. Reprezentantul Ministerului Public mai invocă şi Decizia nr. 52 din 3 iulie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile privind „interpretarea dispoziţiilor art. 520 alin. (4) prin raportare la art. 416 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în sensul de a se stabili dacă redeschiderea judecăţii cauzei, după pronunţarea hotărârii prealabile, este un act de procedură ce trebuie efectuat din oficiu".CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin încheierile din 14 şi 23 noiembrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 3.243/110/2013, nr. 4.066/110/2013, nr. 5.200/110/2013, nr. 726/110/2014, nr. 824/110/2014, nr. 1.375/110/2014 şi nr. 2.888/110/2014 Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 415 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată, din oficiu, de instanţa de judecată cu ocazia repunerii pe rol a judecării unor apeluri a căror soluţionare a fost suspendată până la pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a unei hotărâri prealabile.8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de previzibilitate, întrucât nu stabilesc subiectul de drept căruia îi incumbă obligaţia sesizării privind repunerea pe rol a judecării cauzei - instanţei de judecată sau părţilor - în cazul suspendării intervenite în baza art. 520 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură civilă, respectiv până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.9. Deşi Codul de procedură civilă prevede că suspendarea dăinuieşte până la pronunţarea hotărârii [art. 520 alin. (2) şi (4)] sau până la rămânerea definitivă a hotărârii care a provocat suspendarea [art. 413 alin. (2)], legiuitorul nu a reglementat modul în care se reia judecata: din oficiu sau exclusiv la cererea părţilor. Se mai arată că, potrivit art. 9 din Codul de procedură civilă, procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii părţilor, excepţii de la acest principiu fiind expres prevăzute de lege.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.11. Guvernul, prin punctele de vedere transmise în dosarele nr. 196D/2017 şi nr. 559D/2017, apreciază că dispoziţiile art. 415 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, precum şi faptul că modul de interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii de către instanţa de judecată nu poate constitui o problemă de neconstituţionalitate.12. Avocatul Poporului, prin punctele de vedere transmise în dosarele nr. 196D/2017, nr. 560D/2017, nr. 561D/2017, nr. 562D/2017, nr. 563D/2017 şi nr. 564D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât critica vizează o omisiune legislativă, precum şi existenţa unei practici judiciare neunitare determinată de aceasta.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 415 - Reluarea judecării procesului din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: Articolul 415Judecata cauzei suspendate se reia: 1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor; 2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6; 3. în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene; 4. prin alte modalităţi prevăzute de lege. 16. În opinia instanţei de judecată dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reprezintă un mecanism de asigurare a practicii judiciare unitare, nou-introdus în Codul de procedură civilă, în titlul III al cărţii a II-a, alături de recursul în interesul legii. Legiuitorul a stabilit prin art. 412 din Codul de procedură civilă şapte cazuri de suspendare de drept a judecării cauzelor, menţionând, totodată, că suspendarea legală de drept poate interveni şi în alte cazuri prevăzute de lege. Un astfel de caz este şi cel în care un complet de judecată, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, hotărăşte sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. În această situaţie, prin încheierea de sesizare se dispune şi suspendarea cauzei până la pronunţarea hotărârii, în acelaşi mod procedând şi instanţele judecătoreşti pe rolul cărora se află cauze similare cu cea în care s-a dispus sesizarea instanţei supreme [art. 520 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură civilă]. Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I [art. 521 alin. (2) din Codul de procedură civilă].18. Textul legal criticat priveşte cazurile de reluare a judecării cauzei suspendate, între care nu se regăseşte reglementat, în mod expres, şi cel în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat decizia prin care a dezlegat chestiunea de drept cu care a fost sesizată. Aşadar, reluarea judecării procesului în contextul art. 415 din Codul de procedură civilă se dispune la cererea părţilor numai în cazurile menţionate în cadrul acestui articol, în care nu sunt enumerate şi cele suspendate în temeiul art. 520 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură civilă. Legiuitorul a prevăzut, la pct. 4 al art. 415 din Codul de procedură civilă, doar că reluarea judecării procesului se face şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.19. Instanţa de judecată, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, critică tocmai această omisiune de reglementare, respectiv repunerea pe rol a cauzei suspendate se face de instanţă, din oficiu, sau la cererea părţilor - apreciind că astfel textul legal criticat este lipsit de previzibilitate, iar consecinţa acestui fapt este tocmai încălcarea dreptului de acces liber la justiţie şi egalitatea părţilor din proces.20. Referitor la aceste susţineri Curtea reţine faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 52 din 3 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 26 septembrie 2017, a respins ca inadmisibilă sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile privind „interpretarea dispoziţiilor art. 520 alin. (4) prin raportare la art. 416 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în sensul de a se stabili dacă redeschiderea judecăţii cauzei, după pronunţarea hotărârii prealabile, este un act de procedură ce trebuie efectuat din oficiu". Pentru a pronunţa această decizie, instanţa supremă a reţinut că interpretarea dispoziţiilor legale nu comportă o reală şi serioasă dificultate, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile. Ceea ce se impune este doar realizarea unui simplu raţionament judiciar, prin citirea textului a cărui interpretare formează obiectul sesizării în corelare cu textul-cadru din materia reluării judecării procesului, respectiv art. 415 din Codul de procedură civilă. Procedându-se astfel, nu s-ar mai putea identifica nicio sursă de ambiguitate în cuprinsul art. 520 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi nicio „dificultate a stabilirii raţiunii textelor legale a căror lămurire se solicită". Prin urmare, rămâne atributul exclusiv al instanţei solicitante să soluţioneze cauza cu judecata căreia a fost învestită, aplicând în acest scop mecanismele de interpretare a actelor normative.21. În prezenta cauză, dispoziţiile art. 415 din Codul de procedură civilă sunt criticate din aceeaşi perspectivă, respectiv dacă redeschiderea judecăţii cauzei, după pronunţarea hotărârii prealabile, este un act de procedură ce trebuie efectuat din oficiu sau la cererea părţilor. În acest context, având în vedere jurisprudenţa antereferită a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum critica de neconstituţionalitate din prezenta cauză, Curtea observă faptul că, astfel formulate, susţinerile nu au natura unor veritabile critici de neconstituţionalitate, ci vizează, în realitate, modul de aplicare şi interpretare a normelor legale de către instanţele de judecată.22. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate se impune a fi respinsă, ca inadmisibilă, întrucât Curtea nu se poate substitui instanţelor judecătoreşti pentru a interpreta şi aplica legea în raport cu situaţiile de fapt deduse judecăţii. Potrivit art. 126 din Constituţie, această operaţiune intră în sfera de competenţă a instanţelor judecătoreşti (a se vedea, în acest sens, spre exemplu Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015).23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 415 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, din oficiu, în dosarele nr. 3.243/110/2013, nr. 4.066/110/2013, nr. 5.200/110/2013, nr. 726/110/2014, nr. 824/110/2014, nr. 1.375/110/2014 şi nr. 2.888/110/2014 ale acestei instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 6 noiembrie 2018.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Andreea Costin