Decizia Nr.670 din 13.11.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 65 din 26 ianuarie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Cristina Cătălina Turcu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ana Oprea în Dosarul nr. 13.710/211/2012 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 19D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată, în esenţă, că prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 Curtea a admis excepţia şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.4. Totodată, solicită respingerea excepţiei şi cu privire la celelalte critici, deoarece în cauză nu se pune problema neretroactivităţii, fiind vorba despre o situaţie juridică în curs de constituire. Nu se aduce atingere nici principiului egalităţii doar pentru că legiuitorul a înţeles să reglementeze diferit cu privire la cererile vizând restituirea terenurilor intravilane, agricole la data preluării abuzive, formulate potrivit Legii nr. 10/2001, instituind o limită de 50 ha de proprietar deposedat, cu condiţia ca această suprafaţă să nu fi fost restituită prin aplicarea legilor fondului funciar. Nu este încălcat nici dreptul de proprietate, Legea nr. 165/2013 asigurând un mecanism eficient de realizare a drepturilor autorului potrivit cerinţelor Curţii Europene a Drepturilor Omului. Accesul liber la justiţie şi protejarea dreptului sau interesului recunoscut de lege sunt garantate în mod eficient de textul de lege criticat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 5 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 13.710/211/2012, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei prin care sa admis cererea formulată de reclamantă şi s-a dispus obligarea pârâtei Comisia locală pentru aplicarea legilor fondului funciar de pe lângă Consiliul Local al Comunei Floreşti din judeţul Cluj să soluţioneze cererea înregistrată de către reclamantă în sensul atribuirii unei suprafeţe de teren în echivalent valoric, în compensare pentru suprafaţa solicitată, din terenurile aflate în rezerva Comisiei locale, precum şi acordarea de despăgubiri pentru diferenţa valorică raportat la valoarea terenului ce nu poate fi restituit în natură.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că art. 4 din Legea nr. 165/2013 contravine principiului neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi de art. 6 alin. (1) din Codul civil. Orice fapt juridic este supus legilor în vigoare la momentul constituirii acestuia. Or, teza a doua a art. 4 din Legea nr. 165/2013 permite aplicarea retroactivă a legii civile, contrar principiului anterior invocat.7. Accesul liber la justiţie din perspectiva art. 21 din Constituţie, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului asigură în favoarea cetăţenilor un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, legiuitorul naţional fiind obligat să creeze norme menite a garanta respectarea întocmai a acestor principii. Autorul excepţiei face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului pentru a sublinia ideea că prin prevederile Legii nr. 165/2013 durata procedurilor de restituire se va întinde până în anul 2021, un termen extrem de îndelungat. Or, soluţionarea unei cauze într-un termen rezonabil reprezintă o garanţie instituită de art. 6 din Convenţie şi priveşte, în cauzele de natură civilă, nu numai desfăşurarea procedurii în faţa instanţei de judecată, dar şi procedura preliminară de natură administrativă atunci când sesizarea unei jurisdicţii este condiţionată în prealabil de parcurgerea acestei proceduri.8. Se mai arată că, deşi art. 4 din Legea nr. 165/2013 instituie norme de procedură privind soluţionarea cererilor de retrocedare, iar acestea constituie opţiunea exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, totuşi legiuitorul trebuie să ţină seama de prevederile constituţionale în adoptarea lor, eludarea acestora aducând atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie.9. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece aplicarea acestui act normativ litigiilor aflate pe rolul instanţelor de judecată creează un tratament inegal între persoanele ale căror cereri au fost soluţionate în temeiul Legii nr. 10/2001, care permitea restituirea integrală a terenurilor expropriate, şi persoanele ale căror cereri vor fi soluţionate potrivit art. 15 din Legea nr. 165/2013, care limitează la 50 de hectare de proprietar suprafaţa de teren ce se va restitui.10. Textul de lege criticat creează un cadru de instabilitate prin aplicarea retroactivă a prevederilor sale, aplicare care permite perseverenţa în incertitudine a persoanelor care au acces la prevederile legale la un moment dat. Dreptul de proprietate este afectat în mod direct atât timp cât prevederile Legii nr. 165/2013, cu putere doar pentru viitor, modifică textele de lege de care proprietarii au beneficiat la momentul sesizării instanţelor de judecată.11. Tribunalul Cluj - Secţia civilă îşi exprimă opinia în sensul că textul de lege criticat respectă întrutotul prevederile Legii fundamentale.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.13. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. În temeiul art. 4 coroborat cu art. 33 din Legea nr. 165/2013, cele mai multe acţiuni formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost respinse ca prematur introduse. S-a acţionat astfel asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificându-se în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Or, neretroactivitatea legii impune ca legea nouă să nu se aplice actelor îndeplinite conform dispoziţiilor legii anterioare, ci doar acţiunilor care se efectuează după intrarea în vigoare a acesteia, rămânând valabile cele efectuate în perioada activităţii legii vechi. Prin instituirea noilor reguli privind soluţionarea notificărilor care au determinat judecătorul să respingă cererile de chemare în judecată ca prematur introduse se creează premisele unei discriminări fără un criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere. În acest context persoanele ale căror procese s-au finalizat înainte de intrarea în vigoare a legii s-au aflat într-o situaţie mai favorabilă, dar discriminatorie faţă de persoanele ale căror procese au fost în curs de soluţionare la data intrării în vigoare. Textul de lege criticat aduce atingere şi dreptului la un proces echitabil, deoarece prin adoptarea unor astfel de norme legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, întrucât excepţia prematurităţii este o excepţie de fond peremptorie şi absolută, care, odată admisă, face ca acţiunea să fie respinsă. O reluare a procedurilor cu caracter administrativ, ca urmare a respingerii acţiunii ca prematur introdusă (din cauza noilor termene legale de soluţionare a notificărilor), contravine şi principiului soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil, prevăzut de art. 6 din noul Cod de procedură civilă, fiind o consacrare a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.14. Referitor la încălcarea dreptului de proprietate privată, se observă că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, stabilirea conţinutului şi limitelor acestuia constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială stabilită de Constituţie. Dreptul de proprietate privată apare ca fiind supus unor ingerinţe din partea legiuitorului, care nu răspund întocmai exigenţelor de legalitate şi proporţionalitate între interesele generale şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale indivizilor. Celelalte critici de neconstituţionalitate asupra Legii nr. 165/2013 nu pot fi reţinute, deoarece normele indicate sunt în concordanţă cu principiile constituţionale invocate de autor.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost invocat de autorul excepţiei şi reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. În realitate, Curtea observă că obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2014 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul cuprins:

– Art. 4 teza a doua: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 1 alin. (5) privitor la respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 referitor la universalitate, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată din Legea fundamentală, celor ale art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi celor ale art. 10 referitoare la dreptul la un tribunal independent şi imparţial din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 19. Examinând excepţia Curtea observă că autorul acesteia nu a indicat, pe lângă art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, un alt text din acelaşi act normativ care ar putea fi incident în soluţionarea litigiului (menţionarea art. 15 din Legea nr. 165/2013 fiind doar exemplificativă). 20. Curtea observă că Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, a fost adoptată în vederea urgentării şi finalizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel încât aceasta are ca domeniu de reglementare toate cererile formulate în cadrul procedurilor administrative de restituire, proceduri reglementate de legislaţia anterioară cu caracter reparator (respectiv Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005), cereri aflate în curs de soluţionare la entităţile învestite de lege sau aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. 21. Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinde atât prevederi cu caracter procedural, ce instituie anumite termene, precum şi prevederi cu caracter substanţial, referitoare la cuantumul şi modalitatea de acordare a măsurilor compensatorii instituite. Prin urmare, având în vedere existenţa unor proceduri diferite de restituire, în cadrul cărora pot fi incidente atât dispoziţii cu caracter procedural, cât şi dispoziţii cu caracter substanţial, cuprinse în Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea constată că analiza constituţionalităţii prevederilor art. 4 teza a doua cuprinsă în acest act normativ nu poate fi disociată de indicarea expresă a prevederilor legale cuprinse în acest act normativ, incidente în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 177 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 23 iunie 2014). 22. Pe de altă parte, Curtea observă că identificarea prevederilor aplicabile în cauză constituie atributul instanţei de judecată în procesul de interpretare şi aplicare a legii, instanţa de contencios constituţional neputându-se substitui acesteia. 23. De asemenea, Curtea Constituţională nu se poate substitui autorului excepţiei în formularea unor critici de neconstituţionalitate care să cuprindă indicarea prevederilor legale cuprinse în acest act normativ, incidente în soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată. Aceasta ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condiţiile art. 10 alin. (2) şi art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate“, iar „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi.“ 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ana Oprea în Dosarul nr. 13.710/211/2012 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 noiembrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu