DECIZIE Nr. 67
din 8 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 969 si art. 1021 din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 152 din 2 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi 1021 din Codul
civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dl ER GAMMA SERVICES" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.503/3/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.503/3/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi 1021 din Codul civil. Excepţia a fost
ridicată de Societatea Comercială „Dl ER GAMMA
SERVICES" - S.R.L. într-o cauză comercială având
ca obiect o acţiune în pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin
dispoziţiilor art. 44 alin. (1), (2) şi (3), ale art. 57 şi ale art. 136 din
Constituţie, „în măsura în care, în aplicarea lor în cauze concrete, se ignoră
prevederile constituţionale referitoare la proprietate şi la
bună-credinţă".
Tribunalul Bucureşti -
Secţia a VI-a comercială apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate, cu atât mai mult cu cât nu s-a motivat în ce constă
această încălcare. Instituirea unor reguli în ceea ce priveşte modul în care
convenţiile dintre părţi îşi produc efectele nu constituie o atingere adusă
dreptului de proprietate privată, atât timp cât fiecare dintre părţi are
libertatea de a încheia sau nu o asemenea convenţie, iar regulile instituite de
Codul civil le sunt aplicabile ambelor părţi contractante.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece criticile
formulate vizează modul în
care legea este aplicată, problemă care nu poate fi soluţionată de Curtea
Constituţională pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens arată că
instituirea de către legiuitor a unor reguli referitoare la modul în care
convenţiile dintre părţi îşi produc efectele, respectiv la condiţiile în care
aceste convenţii pot fi revocate, nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului
de proprietate privată. Totodată, exerciţiul unui drept nu poate fi absolutizat
prin eliminarea oricăror îngrădiri, inerente în considerarea existenţei altor
drepturi aparţinând altor titulari, cărora autoritatea statală este ţinută, în
egală măsură, să le acorde ocrotire.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 969 şi 1021 din Codul
civil, cu următorul conţinut:
- Art. 969: „Convenţiile
legal făcute au putere de lege între părţile contractante.
Ele se pot revoca prin consimţământul mutual sau din
cauze autorizate de lege. ;
- Art. 1021: „Intr-acest
caz, contractul nu este desfiinţat de drept.
Partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să
silească pe cealaltă a executa convenţia, când este posibil, sau să-i ceară
desfiinţarea, cu daune interese. Desfiinţarea trebuie să se ceară înaintea justiţiei,
care, după circumstanţe, poate acorda un termen părţii acţionate."
In susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate
autorul acesteia invocă încălcarea prevederilor art. 44
alin. (1), (2) şi (3)
referitoare la garantarea dreptului de proprietate, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi ale art. 136 referitor la proprietate. De asemenea,
sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul acesteia nu face o veritabilă critică de
neconstituţionalitate cu privire la textele de lege atacate, ci consideră că
acestea sunt neconstituţionale „în măsura în care, în aplicarea lor în
cauze concrete, se ignoră prevederile constituţionale referitoare la
proprietate şi la bună-credinţă". Or, Curtea Constituţională decide asupra
excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei
dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, iar nu asupra
neconstituţionalităţii unor
texte de lege ce ar rezulta din modul în care instanţa le va aplica.
Pentru aceste motive, excepţia de
neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 969 şi art. 1021 din
Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Dl ER GAMMA SERVICES" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.503/3/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu