DECIZIE Nr.
669 din 30 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 ?i art. 164 alin. (3) din Legea
nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari
sociale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 427 din 23 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 şi 164 din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,
excepţie ridicată de Nicolae Vulcan în Dosarul nr. 3.812/85/2008 al
Tribunalului Sibiu - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin care solicită
retrimiterea dosarului de fond la Tribunalul Sibiu, motivând că această
instanţă nu a sesizat Curtea Constituţională cu privire la toate textele de
lege pe care Ie-a criticat ca fiind neconstituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
cererii.
Curtea, având în vedere prevederile art. 29 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992, care dau posibilitatea formulării recursului împotriva
încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, respinge cererea formulată de
Nicolae Vulcan şi acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 9 ianuarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.812/85/2008, Tribunalul Sibiu - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158
şi art. 164 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale. Excepţia a fost ridicată de Nicolae Vulcan
cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de
pensionare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că Legea nr. 19/2000 obstrucţionează
accesul liber la justiţie, întrucât nu există o ediţie oficială valabilă, cu
toate modificările la zi, care să poată fi cunoscută de populaţia fără studii
juridice. De asemenea, consideră că este încălcat art. 108 alin. (2) din
Constituţie, întrucât nu a fost emisă o hotărâre a Guvernului pentru reglementarea
executării legii. In ceea ce priveşte art. 158 din Legea nr. 19/2000, arată că
menţionarea Codului de procedură civilă, fără a se avea în vedere şi fără a se
respecta Codul civil, este o formă de abuz şi o dovadă că s-a legiferat „o
formă fără fond", contravenindu-se astfel art. 1 alin. (5) din
Constituţie. Consideră, totodată, că art. 139 din Legea nr. 19/2000 este
neconstituţional, deoarece nu arată faţă de cine şi în ce măsură este autonomă
Casa Naţională de Asigurări Sociale. De asemenea, susţine că art. 164 din legea
amintită este contrar art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3)
din Constituţie, având în vedere că face o discriminare între persoanele mai în
vârstă şi cele mai tinere, întrucât primei categorii de persoane i se atribuie
sporuri de vechime de o valoare mai mică. In sfârşit, consideră că art. 59 din
Legea nr. 19/2000 încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie,
întrucât noţiunea de „stagiu potenţial" lasă loc unor interpretări
multiple, care creează confuzie şi dau loc abuzului.
Tribunalul Sibiu - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstitutionalitate nu este întemeiată,
întrucât prevederile legale invocate nu vin în contradicţie cu prevederile
constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstitutionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că,
asa cum decurge din art. 1441 din Legea nr. 19/2000, CNPAS 'nu se bucură de o
autonomie „pură, absolută şi pentru totdeauna", cum pretinde autorul
excepţiei, ci este supusă controlului Ministerului Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei. De asemenea, art. 158 din Legea nr. 19/2000 cuprinde
reglementări referitoare la jurisdicţie, fiind explicabilă omisiunea
menţionării Codului civil, care cuprinde dispoziţii de drept material. In ceea
ce priveşte constituţionalitatea prevederilor art. 164 din Legea nr. 19/2000,
invocă considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr.
356/2004.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, acestea aplicându-se în mod
egal tuturor celor vizaţi de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe
considerente arbitrare. De asemenea, arată că modul de reglementare a
stabilirii punctajelor anuale în vederea calculării drepturilor la pensie nu
are nicio incidenţă asupra respectării prevederilor constituţionale referitoare
la accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea
acestuia într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Curtea constată că, deşi autorul excepţiei critică mai
multe prevederi ale Legii nr. 19/2000, Tribunalul Sibiu - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională numai cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 158 şi 164 din Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie
2000, cu modificările aduse prin art. unic pct. 40 din Legea nr. 338/2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie
2002. De asemenea, constată că, deşi autorul excepţiei se referă la întregul
art. 164 din Legea nr. 19/2000, în realitate, critica sa nu priveşte decât
prevederile alin. (3) din acest articol.
Asa fiind, Curtea urmează să se pronunţe doar asupra
prevederilor art. 158 şi art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, a căror redactare
este următoarea:
- Art. 158: „Prevederile prezentei legi,
referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile
Codului de procedură civilă şi ale Legii nr. 92/1992, republicată, cu
modificările ulterioare.";
- Art. 164 alin. (3): „La determinarea punctajelor
anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile
cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din
baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt
înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de
unităţi, conform legislaţiei în vigoare. Sporul de vechime care se utilizează
la stabilirea punctajelor anuale este următorul:
a) perioada 1 martie 1970- 1 septembrie 1983: 3% pentru o vechime în muncă totală
cuprinsă între 5-10 ani; 5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă
între 10-15 ani; 7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20
de ani; 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;
b) perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992: 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă
între 3-5 ani; 6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10
ani; 9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani; 12%
pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 de ani; 15% pentru
o vechime în muncă totală de peste 20 de ani."
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5)
referitoare la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a
legilor, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor
şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi
dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 158 din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că acest text de
lege reglementează procedura aplicabilă în cazul existenţei unor litigii având
ca obiect drepturi de asigurări sociale, sens în care face trimitere la dreptul
comun în materie, respectiv Codul de procedură civilă. Autorul excepţiei este
nemulţumit de faptul că nu este menţionat şi Codul civil, însă acest lucru este
firesc de vreme ce Legea nr. 19/2000 reprezintă sediul normelor de drept
material în ceea ce priveşte pensiile şi celelalte drepturi de asigurări
sociale în sistemul public. Aşa fiind, nu poate fi vorba de o încălcare a
prevederilor constituţionale care consacră obligaţia respectării legilor.
In continuare, analizând critica de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000,
Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, „Cetăţenii
au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală
în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări
sociale publice sau private, prevăzute de lege". Astfel, legiuitorul
este în drept să stabilească conţinutul, condiţiile şi limitele acordării
acestui drept, putând ca, în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, să instituie
un tratament juridic diferenţiat, fără a contraveni astfel dispoziţiilor
constituţionale ce consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Or, Curtea
observă că tratamentul diferit instituit de art. 164 alin. (3) din Legea nr.
19/2000 în ipotezele cuprinse la lit. a) şi b) se întemeiază pe diferenţele de
reglementare cu privire la acordarea sporului pentru vechime în muncă, la data
acordării respectivelor drepturi, potrivit principiului tempus regit actum.
Aşa fiind, nu poate fi reţinută critica cu privire la
încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi.
In sfârşit, în ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 21 alin. (1), (2) şi (3)
din Constituţie, Curtea constată că prevederile art. 164 alin. (3) nu conţin
niciun fel de norme care să aibă incidenţă asupra exercitării dreptului de
acces la justiţie ori asupra desfăşurării în mod echitabil a unui proces. De
altfel, autorul excepţiei nici nu motivează excepţia de neconstituţionalitate
sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 158 şi art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie
ridicată de Nicolae Vulcan în Dosarul nr. 3.812/85/2008 al Tribunalului Sibiu -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea