DECIZIE   Nr. 668 din 30 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 437 din 26 iunie 2009

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                     -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Carmen-Cătălina Gliga         - procuror

Benke Karoly                         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sorin-Mihail Râznic în Dosarul nr. 3.604/314/2008 al Judecătoriei Suceava - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 15 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.604/314/2008, Tribunalul Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sorin-Mihail Râznic într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat în procedura contestaţiei la executare.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, în funcţie de conţinutul contestaţiei la executare, se instituie un tratament juridic diferit sub aspectul exercitării căilor de atac. Totodată, limitarea căilor de atac posibil a fi utilizate, precum şi a posibilităţii de a administra toate probele necesare lămuririi cauzei sunt contrare prevederilor art. 21 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie.

Tribunalul Suceava - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat este constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

„Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art. 4001 şi al art. 401 alin.'2."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că textul legal criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 37 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2008, Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Decizia nr. 940 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 7 decembrie 2007, Decizia nr. 436 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, a constatat constituţionalitatea acestui text de lege în raport cu critici similare de constituţionalitate.

Prin aceste decizii, Curtea a statuat, în esenţă, că accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.

Totodată, art. 21 din Constituţie nu precizează in terminis că accesul liber la justiţie implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât şi a recursului, situaţie în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constituţionalitate.

Prin aceleaşi decizii, Curtea, pentru aceleaşi raţiuni, a stabilit că nu sunt încălcate nici prevederile art. 124 din Constituţie.

Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Distinct de cele arătate mai sus, Curtea constată că textul legal criticat nu contravine nici art. 16 din Constituţie, legiuitorul, în considerarea unor situaţii speciale, justificate în mod obiectiv şi raţional, putând institui un tratament juridic diferenţiat. In cazul de faţă, legiuitorul a apreciat ca regulă generală atacarea hotărârilor pronunţate în contestaţia la executare numai cu recurs, iar cele două excepţii cuprinse în textul contestat se referă la împărţirea bunurilor proprietate comună şi la contestaţia formulată de o terţă persoană vizând un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit. O atare opţiune a legiuitorului este justificată de domeniile în care intervin aceste reglementări, şi anume în ipoteze specifice ce ţin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale.

Având în vedere cele de mai sus, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sorin-Mihail Râznic în Dosarul nr. 3.604/314/2008 al Judecătoriei Suceava - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly