DECIZIE Nr.
667 din 12 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96, 97, 103, art. 109 alin. (1) si
ale art. 118 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 569 din 29 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 96, 97, 103, art. 109 alin. (1) şi
ale art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de George Dobre în Dosarul
nr. 5.261/231/2007 al Judecătoriei Focşani, de Vasilică Munteanu în Dosarul nr.
9.539/231/2007 al Judecătoriei Focşani, de Răzvan Nicolae Micul în Dosarul nr.
10.709/231/2007 al Judecătoriei Focşani şi de Pompiliu Bota în Dosarul nr.
8.442/306/2007 al Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
La dosar autorul excepţiei Răzvan Nicolae Micul a depus
concluzii scrise.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstitutionalitate ridicate în dosarele nr. 113D/2008, nr. 123D/2008, nr.
216D/2008 şi nr. 589D/2008 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu,
problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării
dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea dosarelor nr. 123D/2008, nr. 216D/2008, nr. 589D/2008 la
Dosarul nr. 113D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor
art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi ca neîntemeiată
a excepţiei de neconstitutionalitate a celorlalte dispoziţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 22 octombrie 2007, 10 ianuarie
2008, 29 ianuarie 2008 şi 6 februarie 2008, pronunţate în dosarele nr.
5.261/231/2007, nr. 9.539/231/2007, nr. 10.709/231/2007 si nr. 8.442/306/2007, Judecătoria Focşani şi Judecătoria Sibiu au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 96,
97,103, art. 109 alin. (1) şi ale art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia a fost ridicată în dosarele de mai sus de
George Dobre, Vasilică Munteanu, Răzvan Nicolae Micul şi Pompiliu Bota.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la
justiţie, deoarece prevederile art. 96, 97 şi 103 din ordonanţa de urgenţă
criticată permit, pe lângă aplicarea unor sancţiuni pecuniare, şi aplicarea
celor complementare. De asemenea, art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 îngrădeşte liberul acces la justiţie prin aceea că nu
permite depunerea contestaţiei şi la judecătoria de domiciliu ori reşedinţă a
contravenientului.
De asemenea, sunt încălcate dispoziţiile
constituţionale ale art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi, deoarece
posibilitatea contravenientului de a se îndrepta cu
plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie numai la instanţa în a cărei
rază a fost constatată fapta demonstrează că legiuitorul nu a avut în vedere
competenţa alternativă pe care o găsim reglementată în alte materii, de natură
să ofere persoanelor interesate un acces mai facil la justiţie. Dreptul
individului de a opta să iasă din propriul univers, să exercite anumite
drepturi, inclusiv dreptul de a conduce autovehicule, nu poate fi îngrădit prin
amestecul unei autorităţi publice decât în măsura în care într-o societate
democratică o asemenea măsură este necesară pentru securitatea naţională,
siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirii
faptelor penale, protejarea sănătăţii şi a moralei ori protejarea drepturilor
şi libertăţilor altora, situaţii ce reprezintă conţinutul paragrafului 2 al
art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Intr-o altă ordine de idei, se
mai susţine că îngrădirea, restrângerea sau suspendarea temporară a exercitării
unor drepturi ca sancţiune contravenţională complementară pot fi numai
atributele puterii judecătoreşti, făcându-se comparaţie cu luarea măsurilor de
siguranţă prevăzute de art. 112 din Codul penal.
Prevederile art. 118 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 afectează şi dispoziţiile
constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la
apărare, ale art. 124 alin.
(2) referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei şi ale
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, deoarece
stabilirea competenţei de soluţionare a contestaţiilor la judecătoria în a
cărei rază a fost constatată fapta reprezintă de multe ori un impediment
insurmontabil prin aceea că distanţa este foarte mare (în speţă, instanţa
competentă potrivit textului criticat se află la 590 de kilometri faţă de
domiciliul contravenientului), iar costurile aferente deplasării pentru a
propune probe, a formula apărări etc. creează o situaţie de inechitate
procesuală faţă de instituţia Poliţiei Române, care poate fi reprezentată cu
uşurinţă pe tot teritoriul României.
In opinia altui autor, prevederile art. 118 alin. (1)
din ordonanţa de urgenţă criticată afectează, pe lângă dispoziţiile
constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la
justiţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la
un proces echitabil, şi art. 10 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, deoarece se creează premise de imparţialitate
a judecătorilor chemaţi să dezlege astfel de pricini, aceştia din urmă
domiciliind în raza de competenţă a intimatului (Inspectoratul Judeţean de
Poliţie) şi fiind controlaţi în trafic de reprezentanţii acestuia.
De asemenea, dacă petentul şi
eventualii martori aflaţi în autovehicul domiciliază departe de instanţa
competentă, este evident că apar motive de neprezentare şi tergiversare care
obstrucţionează celeritatea soluţionării cauzei.
Judecătoria Focşani opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în ce priveşte art. 118
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia
pe drumurile publice, deoarece creează premisele unui tratament
discriminatoriu, neegal între cetăţeni, periclitând accesul liber la justiţie.
Judecătoria Sibiu opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate reprezintă o concretizare a normelor constituţionale care
consacră liberul acces la justiţie, eliminându-se impedimentele de ordin
administrativ care ar putea da naştere unor abuzuri sau ar îngreuna dreptul
contestatorului la accesul liber la justiţie. Nu sunt afectate nici celelalte
prevederi constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 96 referitoare la sancţiunile contravenţionale
complementare, art. 97 referitoare la măsurile tehnico-administrative ce pot fi
dispuse de poliţistul rutier, art. 103 referitoare la suspendarea exercitării
dreptului de a conduce autovehicule, art. 109 alin. (1) referitoare la
constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor numai de către agenţii
constatatori circumstanţiaţi şi art. 118 referitoare la căile de atac împotriva
procesului-verbal de constatare a contravenţiilor, toate din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi
completările ulterioare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia
pe drumurile publice, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Astfel, este de
observat că nemulţumirea autorilor vizează nu conţinutul reglementării, ci
necesitatea completării acesteia prin introducerea posibilităţii părţii
interesate de a depune contestaţia împotriva procesului-verbal de constatare a
contravenţiilor şi la judecătoria în a cărei rază de competenţă domiciliază
ori îşi are reşedinţa contravenientul. O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 2
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă [...] fără
a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 103 şi ale art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, Curtea
constată că autorii acesteia nu au indicat niciun temei constituţional,
limitându-se la invocarea acesteia alături de alte dispoziţii din ordonanţă
asupra cărora motivarea a fost expusă pe larg. Aşa fiind, urmează ca şi această
excepţie să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 10 alin. (2)
din Legea nr. 47/1992, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate". Or, Curtea
Constituţională nu se poate substitui autorilor pentru a complini această
cerinţă.
In sfârşit, în ce priveşte criticile aduse
dispoziţiilor art. 96 şi 97 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002
privind circulaţia pe drumurile publice, Curtea constată că prin numeroase
decizii a respins excepţii de neconstituţionalitate având acelaşi obiect şi
care au fost invocate din perspectiva aceloraşi critici. Astfel, prin Decizia
nr. 1.135 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie
2008, şi Decizia nr. 900 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 770
din 14 noiembrie 2007, Curtea Constituţională a statuat că prevederile art. 96
şi 97 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 şi 97 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
ridicată de George Dobre în Dosarul nr. 5.261/231/2007 al Judecătoriei Focşani
şi de Vasilică Munteanu în Dosarul nr. 9.539/231/2007 al Judecătoriei Focşani.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103, art. 109 alin. (1) şi art. 118
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, excepţie ridicată de George Dobre în Dosarul nr.
5.261/231/2007 al Judecătoriei Focşani, de Vasilică Munteanu în Dosarul nr.
9.539/231/2007 al Judecătoriei Focşani, de Răzvan Nicolae Micul în Dosarul nr.
10.709/231/2007 al Judecătoriei Focşani şi de Pompiliu Bota în Dosarul nr.
8.442/306/2007 al Judecătoriei Sibiu.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru