Decizia Nr.662 din 17.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de PFA Danci Ionuţ Loghin în Dosarul nr. 5.734/306/2010 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.734/306/2010, Judecătoria Sibiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.Excepţia a fost ridicată de PFA Danci Ionuţ Loghin din Şelimbăr cu prilejul soluţionării unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 41 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât instituie obligativitatea încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, fapt ce „creează disconfort şi o serie de dificultăţi angajatorului pus în situaţia să încheie contract de muncă din prima zi în care salariatul se prezintă la muncă“. În plus, „salariatul riscă desfacerea contractului de muncă pentru necompetenţă profesională în situaţia încheierii lui în formă scrisă“.Judecătoria Sibiu - Secţia civilă, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt conforme cu prevederile Legii fundamentale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 16 alin. (1): „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.“;– Art. 276 alin. (1) lit. e): „(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: [...] e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei;“.Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare art. 41 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie privind munca şi protecţia socială a muncii, precum şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, textele de lege criticate au fost modificate prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011. Astfel, potrivit art. 16 alin. (1) din Codul muncii, în redactarea actuală, „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.“ În ceea ce priveşte art. 276 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, acesta sancţionează ca infracţiune „e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;“. Aceste modificări aduse textelor de lege supuse analizei de constituţionalitate păstrează soluţia legislativă criticată, accentuând-o, astfel că forma scrisă a contractului individual de muncă devine o cerinţă ad validitatem, iar nerespectarea acesteia atrage sancţiunea penală. Cu privire la necesitatea şi totodată constituţionalitatea unei astfel de reglementări, Curtea s-a mai pronunţat în numeroase rânduri. Astfel, prin Decizia mai recentă nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011, Curtea constata că forma scrisă a contractului individual de muncă reprezintă o garanţie esenţială a respectării drepturilor şi obligaţiilor asumate prin contract. Astfel, a arătat că „existenţa contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar şi atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Încadrarea în muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă asigură atât cunoaşterea, cât şi exercitarea obligaţiilor legale ce le revin celor care folosesc forţă de muncă salarială“. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. În ceea ce priveşte argumentul potrivit căruia încheierea în formă scrisă a contractului de muncă poate avea drept consecinţă desfacerea acestuia pentru necompetenţă profesională, Curtea observă că angajatorul are posibilitatea de a prevedea o perioadă de probă, pe parcursul căreia ambele părţi pot renunţa la contract fără a fi necesară motivarea acestei decizii, astfel încât să se evite constatarea necompetenţei angajatului ulterior încheierii contractului individual de muncă pe durată nedeterminată. Prin urmare şi această din urmă critică urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de PFA Danci Ionuţ Loghin în Dosarul nr. 5.734/306/2010 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea