DECIZIE Nr.
662 din 10 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (1) si art. 21 din Legea
nr. 108/1999 privind infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 513 din 8 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi art. 21 din Legea
nr. 108/1999 privind înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Superforţa" - S.R.L. în Dosarul nr.
15.922/211/2007 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că
prevederile legale criticate nu sunt discriminatorii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 4 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 15.922/211/2007, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi art. 21 din Legea nr. 108/1999, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Superforţa" - S.R.L. în cauza ce are ca
obiect judecarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine următoarele:
- dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi art. 21 din Legea
nr. 108/1999, în baza cărora inspectorii de muncă au dreptul de a controla fără
autorizare şi de a sancţiona persoanele juridice, creează o disproporţie între
aceste atribuţii, în raport cu cele ale altor organe de control care sunt mai
restrânse. Se încalcă astfel dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 27 alin.
(1)-(3) din Constituţie;
- posibilitatea creată de dispoziţiile legale
criticate de a restrânge drepturile unei persoane fără a fi fundamentată pe un
interes legitim reprezintă o atingere adusă art. 53 din Constituţie;
- întrucât, prin art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 sunt reglementate puteri discreţionare ale
inspectorilor de muncă, în temeiul cărora pot lua măsuri a căror nerespectare
este încadrată în sfera
ilicitului contravenţional, este încălcat dreptul la apărare al persoanei
controlate.
Pentru aceste motive sunt
încălcate şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 14 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că activităţile
pe care Inspecţia Muncii le controlează nu aparţin sferei private, ci,
dimpotrivă, celei publice.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi art. 21 din Legea nr. 108/1999
pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 10 octombrie 2002. Textul de lege criticat are
următoarea redactare:
- Art. 19: „(1) Inspectorii de muncă au următoarele drepturi:
a) să aibă acces liber, permanent şi fără
înştiinţare prealabilă, în sediul persoanei juridice şi în orice alt loc de
muncă organizat de aceasta;
b) să solicite conducerii persoanei juridice sau
persoanei fizice documentele şi informaţiile necesare pentru realizarea
controlului sau pentru efectuarea cercetării accidentelor de muncă;
c) să procure dovezi, să efectueze investigaţii sau
examene, să ceară prezentarea documentaţiei pe care o consideră necesară, să realizeze măsurători sau
să preleveze mostre de substanţe utilizate în procesul de producţie;
d) să impună ca abaterile constatate în domeniu să
fie remediate pe loc sau într-un timp limitat;
e) să ceară, acolo unde este cazul, modificarea
instalaţiilor sau a proceselor tehnologice utilizate, dacă acestea nu asigură
securitatea lucrătorilor la locul de muncă;
f) să dispună întreruperea sau suspendarea imediată
a proceselor de muncă atunci când constată o stare de pericol iminent de
accident sau de îmbolnăvire profesională pentru lucrătorii care participă la
procesul de producţie sau pentru alte persoane;
g) să apeleze la organisme agreate pentru a
verifica starea locurilor de muncă sau a materialelor folosite;
h) să dispună măsuri atunci când conducătorul
persoanei juridice nu îşi îndeplineşte obligaţiile legale;
i) să sesizeze organele de urmărire penală cu
privire la cazurile de abateri considerate infracţiuni;
j) să intre în toate locurile în care se efectuează
lucrări ce implică riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
k) să ceară informaţii, fie singuri, fie în prezenţa
martorilor, de la orice persoană şi despre orice problemă care constituie
obiectul controlului;
l) să propună
retragerea autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al securităţii în
muncă, dacă constată că, prin modificarea condiţiilor care au stat la baza
acesteia, nu se respectă prevederile legislaţiei în vigoare.";
- Art. 21: „Refuzul unui angajator, persoană fizică sau juridică, de a aduce la îndeplinire măsurile
obligatorii, dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta,
în limitele şi cu respectarea prevederilor art. 6 şi 19, constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la
30.000.000 lei la 100.000.000 lei."
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele texte din
Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 24
privind dreptul la apărare, art. 27 alin. (1)-(3) referitor la inviolabilitatea
domiciliului şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi. Totodată, sunt invocate şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 14 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, texte care se referă
la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea
constată următoarele:
Autorul excepţiei susţine, în esenţă, că dreptul
inspectorilor de muncă de a controla fără autorizare şi de a sancţiona
persoanele juridice este disproporţionat în raport cu cel al altor organe de
control care au atribuţii mai restrânse, unde este necesară încuviinţarea
instanţei de judecată.
Prin Decizia nr. 296 din 9 iunie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 10 august 2005, Curtea Constituţională a respins
excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea
nr. 108/1999. In motivarea deciziei s-a reţinut că prevederile art. 16 alin.
(1) din Constituţie nu au
incidenţă în cauză, având în vedere că autorul excepţiei se referă la o
inegalitate de tratament raportat la activităţile de control ale organelor care
au astfel de atribuţii, iar nu la existenţa vreunei inegalităţi în drepturi a
persoanei în faţa legii şi a autorităţilor publice în sensul prevăzut de textul
constituţional.
In ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea excepţiei,
a prevederilor art. 27 alin. (1)-(3) din Constituţie, referitoare la
inviolabilitatea domiciliului, Curtea a constatat că, în cazul sediilor
industriale sau comerciale care nu sunt în acelaşi timp şi locuri de domiciliu,
personalizarea locului nu este atât de pronunţată, astfel că inviolabilitatea
sediului nu este supusă aceloraşi reguli ca domiciliul propriu-zis, cel în care
se desfăşoară viaţa privată a persoanei, astfel că autorităţile pot exercita în
alte condiţii, mult mai permisive, controlul asupra activităţilor profesionale
care se desfăşoară în aceste sedii. In consecinţă, activităţile pe care
Inspecţia Muncii le controlează nu ţin de sfera privată, ci, dimpotrivă, de cea
publică, vizând în mod evident ocrotirea unui interes general.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin
decizia menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt
valabile şi în prezenta cauză.
Analizând criticile autorului excepţiei referitoare la
prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 108/1999 prin invocarea
dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea constată că nu pot fi reţinute,
întrucât intervenţia din partea inspectorilor de muncă în sfera de activitate a
persoanelor juridice are un scop legitim şi este necesară într-o societate
democratică, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 5 lit. a)
din lege, printre obiectivele Inspecţiei Muncii se numără şi controlul aplicării
prevederilor legale referitoare la relaţiile de muncă, la securitatea şi
sănătatea în muncă, la protecţia salariaţilor care lucrează în condiţii
deosebite şi a prevederilor legale referitoare la asigurările sociale. Totodată
măsurile prevăzute de dispoziţiile de lege criticate sunt proporţionale cu
scopul legitim urmărit, întrucât numai în acest mod este posibilă desfăşurarea
în condiţii optime a operaţiunilor de control de către Inspecţia Muncii, în
îndeplinirea atribuţiunilor acesteia, iar drepturile conferite inspectorilor de
muncă au în vedere atât specificul activităţii de control exercitate, cât şi
importanţa socială a acestei activităţi de ordine publică.
In legătură cu critica privind încălcarea, prin
dispoziţiile legale criticate, a art. 24 din Constituţie, constată, de
asemenea, că este neîntemeiată, deoarece textele legale permit folosirea în tot
cursul procesului a mijloacelor legale de probă.
Nu poate fi reţinută nici invocarea neconformităţii
textelor legale criticate cu normele internaţionale privitoare la dreptul la un
proces echitabil, deoarece prevederile legale, fără să se refere la procedura
de judecată în faţa instanţei, stabilesc numai drepturile inspectorilor de
muncă, precum şi refuzul angajatorilor de a aduce la îndeplinire măsurile obligatorii,
dispuse de inspectori.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum
şi al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi art. 21 din Legea nr. 108/1999 privind
înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Superforţa" - S.R.L. în Dosarul nr. 15.922/211/2007 al
Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta