DECIZIE Nr.
662 din 4 iulie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385 1 alin. 4 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 587 din 27 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor
-judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3851 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Constantin Juşcă, Marian Victor Juşcă şi Ion Guşoi în Dosarul nr.
4.904/109/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori şi de familie şi, respectiv, de Parchetul de pe
langă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 369/35/2007
al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 19 iunie
2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, cand, în urma deliberărilor, Curtea a dispus
amanarea pronunţării,
succesiv, pentru data de 26 iunie 2007 şi 4 iulie 2007.
CURTEA,
avand în vedere actele si
lucrările dosarelor, retine următoarele:
Prin Decizia nr. 100/R din 13 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.904/109/2006, Curtea de Apel Piteşti -
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3851 alin. 4 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Constantin
Juşcă, Marian Victor Juşcă şi Ion Guşoi în dosarul menţionat.
Prin Incheierea din 22 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 369/35/2007, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3851 alin. 4 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul
de pe langă Curtea de Apel
Oradea în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Constantin Juşcă, Marian Victor Juşcă şi Ion Guşoi susţin că limitarea
dreptului persoanelor prevăzute în art. 362 din Codul de procedură penală de a
declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit
apelul, contravine dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în
drepturi, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Se arată în
acest sens că „legiuitorul nu poate suprima dreptul substanţial al unei părţi
interesate de a exercita căile de atac şi nici nu poate restrange exerciţiul
acestui drept decat în condiţiile restrictive stabilite
prin art. 53 din Constituţie."
Parchetul de pe langă Curtea de
Apel Oradea susţine că limitarea dreptului procurorului de a declara recurs
împotriva deciziei pronunţate în apel, dacă nu a folosit apelul, contravine dispoziţiilor
constituţionale ale art. 129 privind Folosirea căilor de afacşi ale art.
131 referitoare la Rolul Ministerului Public. Se arată în acest sens că, atunci cand,
indiferent de motiv, procurorul care a participat la judecata în fond nu a declarat apel, singura posibilitate efectivă a
procurorului care a participat la judecarea cauzei în apel de a apăra
drepturile şi libertăţile unei persoane este aceea de a declara recurs. Or,
„odată ce Ministerul Public este obligat să acţioneze în apărarea drepturilor
şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, nu i se poate restrange posibilitatea de a ataca o hotărare greşită pentru simplul fapt că alt
procuror de la un parchet ierarhic inferior a omis să atace sentinţa penală, cu
apel, în paralel cu partea". In opinia autorului excepţiei, legiuitorul a
dat Ministerului Public un drept plenar de apel, iar, în acord cu art. 131
alin. (1) din Constituţie, ar trebui recunoscut expres dreptul plenar al
procurorului inclusiv în privinţa căii de atac a
recursului.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori şi de familie apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale
criticate fiind, în opinia instanţei, constituţionale.
Curtea de Apel Oradea
- Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, în cazul
neexercitării căii de atac a apelului, chiar dacă hotărarile pronunţate ar fi netemeinice şi nelegale, procurorul are
posibilitatea să folosească celelalte căi de atac prevăzute de Codul de
procedură penală pentru reformarea hotărarilor. Totodată, se arată că printre principiile care stau la baza
organizării Ministerului Public se află şi cel al controlului ierarhic şi al
subordonării ierarhice, principii potrivit cărora chiar şi activitatea
procurorului de şedinţă care face parte din secţia judiciară a parchetului
poate fi verificată de către procurorul ierarhic superior, iar în acest mod
eventualele erori săvarşite
pot fi îndreptate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucat textul de lege criticat nu încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucat prevederile legale criticate nu încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate. Arată că Ministerul Public este organul
autorităţii judecătoreşti care reprezintă în activitatea judiciară interesele
generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi
libertăţile cetăţenilor, iar în exercitarea acestor atribuţii procurorul poate
exercita şi căile de atac, însă numai în condiţiile legii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinand încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 3851 alin. 4 din Codul de procedură penală, potrivit căruia: „Nu pot
fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele prevăzute în art.
362 nu au folosit calea apelului ori cand apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.
Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei
pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia
pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire
la această modificare".
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 referitoare la „Egalitatea
în drepturi", ale art. 21 referitoare la „Accesul
liber la justiţie" şi la dreptul la un proces
echitabil, ale art. 24 privind „Dreptul la apărare", ale art. 53 referitoare la „Restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", ale art. 124 referitoare la „Infăptuirea
justiţiei", ale art. 129 privind „Folosirea căilor de atac" şi ale
art. 131 referitoare la „Rolul Ministerului
Public". Totodată, sunt invocate şi
prevederile art. 6 paragraful 1 teza întai din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
care se referă la dreptul la un proces echitabil.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată,
pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Astfel, contrar susţinerilor autorilor excepţiei,
textul de lege criticat, care stabileşte ce sentinţe nu pot fi atacate cu
recurs, dă expresie prevederilor constituţionale referitoare la folosirea
căilor de atac. Aşa cum a mai statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa
sa, de exemplu prin Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004, instituirea regulilor de
desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi
reglementarea căilor de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului.
Acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la „condiţiile
legii", atunci cand
reglementează exercitarea căilor de atac, ca de altfel şi al art. 126 alin. (2)
din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi
la procedura de judecată, stabileşte că acestea „sunt prevăzute numai de
lege".
Referitor la încălcarea principiului egalităţii
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, invocată de autorii
excepţiei, Curtea Constituţională a statuat că nu este contrară principiului
egalităţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile
de atac, atat timp cat ele
asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor, condiţie
îndeplinită de textul de lege criticat în prezenta cauză.
De asemenea, prevederile de lege criticate nu încalcă
dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3)
din Constituţie, respectiv de art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, şi nici prevederile constituţionale
referitoare la restrangerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucat nu „suprimă" dreptul părţilor
interesate de a exercita calea de atac a recursului. Dimpotrivă, acestea oferă
posibilitatea pentru părţile care nu au folosit calea de atac a apelului de a
declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, dacă prin decizia
pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţa instanţei de fond.
Curtea constată, totodată, că art. 3851 alin. 4 din Codul de procedură
penală nu contravine nici art. 124 din Legea fundamentală. Stabilirea de către legiuitor, în temeiul
prerogativelor conferite acestuia de dispoziţiile art. 126 alin. (2) din
Constituţie, a unor reguli procedurale privind sentinţele ce pot fi atacate cu
recurs nu este de natură să aducă atingere principiului constituţional ce
consacră unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, atat timp cat aceste reguli se aplică în mod
egal tuturor persoanelor aflate în situaţii identice sau similare.
In sfarşit, dispoziţiile legale
criticate nu încalcă prevederile art. 131 din Legea fundamentală, privind rolul
Ministerului Public. Tocmai în aplicarea acestui text constituţional,
Ministerului Public, prin procurori, îi revine sarcina de a apăra ordinea de
drept, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti şi de a reprezenta interesele
societăţii. Eventualele erori sau omisiuni ce pot interveni în activitatea
procurorilor, la care se referă Parchetul de pe langă Curtea de Apel Oradea în motivarea excepţiei, nu pot constitui
temei pentru declararea neconstituţionalităţii textului de lege criticat. In
plus, Ministerul Public are deplina libertate de a-şi exercita rolul său constituţional prin promovarea celorlalte
căi de atac prevăzute de Codul de procedură penală.
De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în
jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii art. 3851 din Codul de procedură penală. Astfel, prin Decizia nr. 779 din 7 noiembrie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 25 din 16 ianuarie 2007, Curtea a statuat că aceste prevederi
nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la
egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi
la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 124 alin. (2)
conform căruia justiţia este unică, egală şi imparţială pentru toţi.
Intrucat nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia
şi considerentele ce au fundamentat decizia mai sus menţionată sunt valabile şi
în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus
arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi
(6) din Legea nr. 47/1992, Cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3851 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Constantin Juşcă, Marian Victor Juşcă şi Ion Guşoi în Dosarul nr.
4.904/109/2006 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori şi de familie şi, respectiv, de Parchetul de pe langă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr.
369/35/2007 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 iulie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mărieta Safta