DECIZIE Nr.
661 din 4 iulie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96, art. 97 si art. 102 alin. (3)
lit. e) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia
pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 525 din 2 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu
- judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96, 97 şi art. 102 alin. (3) lit. e)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, excepţie ridicată de Luis Vicenţiu Lazarus în Dosarul nr.
2.318/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 28 iunie
2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, în urma
deliberărilor, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 4 iulie
2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 13 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
2.318/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96,
art. 97 şi art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Luis
Vicenţiu Lazarus în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că instituirea unui regim sancţionator
contravenţional, cu consecinţa posibilităţii aplicării, în mod cumulativ, de
sancţiuni constând în puncte
de amendă, suspendarea exercitării dreptului de a conduce, puncte de penalizare
şi măsuri tehnico-administrative, constituie o restrângere excesivă a unor
drepturi, în situaţii care nu se încadrează în cele anume prevăzute de art. 53
alin. (1) din Constituţie. In plus, cu ocazia dezbaterilor în şedinţa publică,
reprezentantul autorului excepţiei a mai arătat că, deşi art. 113 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 prevede că permisul de conducere se restituie
la sfârşitul perioadei de suspendare, Regulamentul de aplicare a ordonanţei
impune susţinerea unui test pentru redobândirea acestui permis. In acest fel,
în contradicţie cu principiile Constituţiei, se instituie o procedură
jurisdicţională la latitudinea unui organ administrativ, cu consecinţa
aplicării discreţionare a legii de către acesta.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
arătând că „este dreptul legitim al legiuitorului de a reglementa regimul
considerat adecvat pentru sancţionarea contravenţiilor care sunt săvârşite în
urma încălcării normelor de circulaţie rutieră."
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In opinia Guvernului,
textele de lege criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd
sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa
circulaţiei rutiere.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se invocă şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 96, 97 şi art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2006, lege publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, ordonanţa fiind republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările
ulterioare.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 96: „(1) Sancţiunile
contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi
preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin
acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii
sau avertismentului.
(2) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt
următoarele:
a) aplicarea punctelor de penalizare;
b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce,
pe timp limitat;
c) confiscarea bunurilor destinate săvârşirii
contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă ori folosite în
acest scop;
d) imobilizarea vehiculului;
e) radierea din
oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la
art. 17 alin. (4);
f) abrogat.
(3) Pentru încălcarea unor norme la regimul
circulaţiei, pe lângă sancţiunea principală sau, după caz, una dintre
sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la alin. (2) lit. c), d)
şi f), în cazurile prevăzute la art. 108 alin. (1) se aplică şi un număr de 2,
3, 4 sau 6 puncte de penalizare.
(4) In cazul cumulului de 15 puncte de penalizare
suspendarea exercitării dreptului de a conduce se dispune de către şeful
poliţiei rutiere din judeţul sau municipiul Bucureşti care îl are în evidenţă
pe titularul permisului de conducere.
(5) Confiscarea se dispune de către poliţia
rutieră prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, odată cu aplicarea
sancţiunii amenzii.
(6) Sunt supuse confiscării:
a) mijloacele speciale de avertizare luminoase şi
sonore deţinute, montate şi folosite pe alte autovehicule decât cele prevăzute
la art. 32 alin. (2) şi (3);
b) dispozitivele care perturbă funcţionarea mijloacelor tehnice de supraveghere a
traficului;
c) plăcuţele cu numărul de înmatriculare sau de
înregistrare care nu corespund standardelor în vigoare şi care sunt montate pe
vehicule;
d) vehiculele cu tracţiune animală, când circulă pe
drumurile publice pe care le este interzis accesul ori pe alte trasee decât
cele stabilite de autorităţile publice locale.
(7) Imobilizarea unui vehicul constă în scoaterea
acestuia în afara părţii carosabile, pe acostament sau cât mai aproape de
marginea drumului, şi punerea lui în imposibilitate de mişcare prin folosirea
unor dispozitive tehnice sau a altor mijloace de blocare.
(8) Imobilizarea unui vehicul se dispune de către
poliţistul rutier, ca urmare a săvârşirii de către conducătorul acestuia a
uneia dintre faptele prevăzute la art. 117 alin. (1).";
- Art. 97: „(1) In cazurile
prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă, poliţistul rutier dispune şi una
dintre următoarele măsuri tehnico-administrative:
a) reţinerea permisului de conducere şi/sau a
certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, după caz, a dovezii
înlocuitoare a acestora;
b) retragerea permisului de conducere, a
certificatului de înmatriculare sau înregistrare ori a plăcuţelor cu numărul de
înmatriculare sau de înregistrare;
c) anularea permisului de conducere;
d) ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar.
(2) Reţinerea permisului de conducere ori a
certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se face de către poliţistul
rutier, de regulă odată cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o
dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie.
(3) Perioada în care titularul permisului de
conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai se consideră
suspendare, conform dispoziţiilor art. 96 alin.
(2) lit. b).
(4) Retragerea permisului de conducere se dispune de
către poliţia rutieră dacă titularul acestuia a fost declarat inapt pentru a
conduce vehicule pe drumurile publice de către o unitate de asistenţă medicală
autorizată.
(5) Anularea permisului
de conducere se dispune de către poliţia rutieră pe a cărei rază de competenţă
s-a produs una dintre faptele prevăzute la art. 114.
(6) Procedura aplicării măsurilor
tehnico-administrative se stabileşte prin regulament.";
- Art. 102 alin. (3) lit. e): „(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută
în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a
suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile
săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor
fapte:
[...] e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei
maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face
parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice
omologate si verificate metrologic."
Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei
sunt cele ale art. 15 - „Universalitatea" şi ale art. 53 - „Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi".
In motivarea excepţiei, astfel cum a fost ridicată
aceasta în faţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, se susţine, în esenţă, că
regimul sancţionator instituit prin textele de lege criticate determină „o
restrângere excesivă a unor drepturi", în contradicţie cu prevederile
constituţionale mai sus menţionate.
Examinând textele de lege criticate, în raport de
dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei, Curtea constată
că, în ceea ce priveşte art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002, criticile formulate sunt întemeiate.
Curtea reţine în acest sens, în acord cu jurisprudenţa
sa anterioară în materie (de exemplu, Decizia nr. 210 din 13 martie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, şi Decizia nr. 44 din 27 ianuarie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005), că
stabilirea unor reguli referitoare la circulaţia pe drumurile publice, inclusiv
în ceea ce priveşte reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea
exercitării dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit art. 1
alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002, „asigurarea desfăşurării fluente si în
siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vieţii,
integrităţii corporale si a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau
aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor si intereselor legitime
ale persoanelor respective, a proprietăţii publice si private, cât si a
mediului". Aşa fiind, reglementarea unor
sancţiuni contravenţionale pentru încălcarea acestor reguli este deplin
justificată, din perspectiva interesului general ocrotit. Ca urmare, Curtea
constată că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 96 alin. (1)-(6) lit. a)-c)
şi alin. (7) şi (8), art. 97 şi art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată, considerentele care au fundamentat jurisprudenţa mai sus arătată
menţinându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză.
Curtea reţine însă că, potrivit art. 1 alin. (5) din
Constituţie, respectarea acesteia este obligatorie, de unde rezultă că
Parlamentul nu îşi poate exercita competenţa de stabilire a caracterului
contravenţional al unor fapte contrare ordinii publice, drepturilor şi
intereselor legitime ale persoanelor decât cu respectarea normelor şi
principiilor consacrate prin Constituţie. Ca urmare, legiuitorul trebuie să se
asigure că prin regulile şi sancţiunile astfel instituite nu sunt încălcate
drepturile fundamentale ale cetăţenilor, de care aceştia beneficiază potrivit
principiului universalităţii, consacrat de art. 15 alin. (1) din Constituţie.
De asemenea, în situaţia restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi, justificată de imperativul apărării valorilor mai sus menţionate,
măsura adoptată trebuie să respecte condiţiile expres prevăzute de art. 53
alin. (2) teza a doua din Legea fundamentală, respectiv: „să fie
proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod
nediscriminatoriu si fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a
libertăţii."
Curtea constată că, dintre textele de lege criticate,
art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002,
potrivit căruia „Sunt supuse confiscării: [...] d) vehiculele cu tracţiune
animală, când circulă pe drumurile publice pe care le este interzis accesul ori
pe alte trasee decât cele stabilite de autorităţile publice locale", nu
respectă principiile constituţionale mai sus enunţate. Astfel, măsura
confiscării vehiculelor cu tracţiune animală în cazul încălcării unor reguli
privind circulaţia pe drumurile publice este excesivă, fiind într-o vădită
disproporţie cu scopul urmărit de legiuitor la instituirea acesteia. De
asemenea, această măsură aduce atingere înseşi existenţei dreptului de
proprietate, întrucât determină o privare a proprietarului de bunul său, legal
dobândit, ceea ce este în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 44 alin. (8) din
Constituţie, potrivit căruia „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată.
Caracterul licit al dobândirii se prezumă".
Curtea reţine în acest sens că scopul Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum este acesta circumstanţiat încă
din primul articol al ordonanţei, poate fi atins prin utilizarea altor
mijloace, care să nu pună în discuţie existenţa unor drepturi sau libertăţi. De
exemplu, sancţiunea contravenţională a amenzii poate fi individualizată prin
utilizarea criteriilor prevăzute de art. 21 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, potrivit căruia „sancţiunea
se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie
proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama
de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de
săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de
circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în
procesul-verbal", astfel încât să asigure respectarea regulilor
privind circulaţia pe drumurile publice şi de către proprietarii sau
deţinătorii de vehicule cu tracţiune animală.
In consecinţă, Curtea Constituţională constată că art.
96 alin. (6) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002
contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia
Constituţiei, ale art. 44 alin. (8) care interzice confiscarea averii licit
dobândite şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi, astfel încât, cu privire la acest text de lege, excepţia
urmează să fie admisă.
In ceea ce priveşte invocarea, direct în faţa Curţii,
cu ocazia dezbaterilor în şedinţă publică, a motivului de
neconstituţionalitate referitor la existenţa unei neconcordanţe între
prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 şi dispoziţiile
cuprinse în Regulamentul de aplicare a acesteia, Curtea constată că nu a fost
legal sesizată, deoarece nici în cererea prin care s-a ridicat excepţia de
neconstituţionalitate în faţa instanţei şi nici în încheierea de sesizare a
Curţii Constituţionale nu se regăsesc aceste critici. Or, potrivit art. 146
lit. d) din Legea fundamentală, Curtea se pronunţă numai „asupra excepţiilor
de neconstituţionalitate [...] ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau
de arbitraj comerciaf. De asemenea, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Sesizarea
Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat
excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele
de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de
dovezile depuse de părţi [...]". De altfel, examinarea
neconcordanţelor existente între diverse reglementări nu intră în competenţa de
soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire
la care a fost sesizată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Admite excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (6) lit. d) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie ridicată de Luis Vicenţiu Lazarus în Dosarul nr. 2.318/299/2007 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constată că aceste dispoziţii legale
sunt neconstituţionale.
II. Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1)-(6) lit. a)-c) şi alin.
(7) şi (8), ale art. 97 şi ale art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 iulie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta