DECIZIE Nr.
660 din 30 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 101 alin. (3) raportat la art. 96
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe
drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 453 din 1 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (3) raportat la art. 96
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice, excepţie ridicată de Alexandru Bănilă în Dosarul nr.
11.721/280/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale
criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 11.721/280/2007, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 101 alin. (3) raportat la art. 96 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de
Alexandru Bănilă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că deşi sancţiunile contravenţionale
complementare ar trebui să fie mai puţin aspre decât cele principale,
sancţiunea complementară instituită de normele criticate, şi anume suspendarea
exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă determinată, este mai
aspră decât cele principale - amendă şi avertisment. Ca urmare, restrângerea
exerciţiului unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti apare ca o sancţiune
principală, şi nu complementară, ceea ce legiuitorul nu a dorit, având în
vedere tocmai principiul proporţionalităţii şi ierarhizării pedepselor.
Tribunalul Argeş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Arată că principiul proporţionalităţii sancţiunii principale cu sancţiunea
complementară trebuie avut în vedere de către instanţă cu prilejul
individualizării sancţiunii şi nicidecum de către legiuitor.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate,
astfel că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului, invocând
şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că textele de
lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările
ulterioare, cuprinse în art. 96, care reglementează sancţiunile
contravenţionale complementare, şi în art. 101 alin. (3), care reglementează
faptele ce constituie contravenţie şi care se sancţionează cu amenda prevăzută
în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a
suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 25 - Libera circulaţie şi ale art. 53 - Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, nu poate fi reţinută încălcarea art. 25 din
Constituţie privind dreptul la liberă circulaţie, deoarece acesta nu are
legătură cu textele de lege criticate. Dreptul la liberă circulaţie vizează
libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele
aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe
teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la
liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţie, prin receptarea
sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu
include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis
de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire
şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie.
In ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor
art. 53 din Constituţie, se observă că textul constituţional se referă exclusiv
la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de
Constituţie, iar normele criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci
prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol
siguranţa circulaţiei rutiere. Pe de altă parte, este de observat că alin. (1)
al art. 53 prevede, între alte situaţii, că exerciţiul unor drepturi poate fi
restrâns şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. De
altfel, autorul excepţiei îşi fundamentează criticile de neconstituţionalitate
pe compararea dispoziţiilor ce fac obiectul excepţiei. Or, aşa cum a statuat în
mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa (de exemplu, prin
Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004), examinarea
constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui
text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai
multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din
această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 101 alin. (3) raportat la art. 96 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
ridicată de Alexandru Bănilăîn Dosarul nr. 11.721/280/2007 al Tribunalului
Argeş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta