DECIZIE Nr.
659 din 10 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 si 31 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 513 din 8 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 şi 31 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ant
& Lau Const" - S.R.L. în Dosarul nr. 7.862/118/2007 al Tribunalului
Constanţa - Secţia comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că
prevederile legale criticate nu sunt discriminatorii, legiuitorul fiind în
drept să prevadă reglementări speciale pentru situaţii diferite de cele
reglementate de Codul de procedură civilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 7.862/118/2007, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 şi
31 din Legea nr. 85/2006, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Ant & Lau Const" - S.R.L. în cauza ce are ca
obiect deschiderea procedurii insolvenţei faţă de autorul excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 6 şi 31 din Legea nr. 85/2006 este
neconstituţional în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 45 şi 135
din Constituţie.
Se arată că prevederile legale criticate stabilesc o
inegalitate între creditorii care folosesc procedura reglementată de Legea nr.
85/2006 şi ceilalţi creditori care beneficiază de procedura dreptului comun.
Astfel, în timp ce art. 7201 din Codul de procedură civilă impune o fază prealabilă, Legea nr.
85/2006 nu prevede o astfel de cerinţă. Sunt încălcate astfel şi normele
constituţionale referitoare la libertatea comerţului şi asigurarea protecţiei
concurenţei loiale.
Tribunalul Constanţa
- Secţia comercială apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este nefondată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că procedura
prevăzută de lege a fost instituită tocmai ca un mijloc de constrângere a
debitorului care nu şi-a executat obligaţiile de plată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 6 şi 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au
următorul conţinut:
-Art. 6 din Legea nr. 85/2006: „Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia
recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază
teritorială îşi are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul
comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul
asociaţiilor şi fundaţiilor, şi sunt exercitate de un judecător-sindic.";
- Art. 31: „(1) Orice
creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta
lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere
introductivă, în care va preciza:
a) cuantumul şi temeiul creanţei;
b) existenţa unei garanţii reale, constituite de
către debitor sau instituite potrivit legii;
c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra
bunurilor debitorului;
d) declaraţia privind eventuala intenţie de a participa
la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la
nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare.
(2) Creditorul va
anexa documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de
garanţii.
(3) Dacă între momentul înregistrării cererii de
către un creditor şi cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de
către alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica, din
oficiu, la data înregistrării, existenţa dosarului pe rol, va dispune conexarea
acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1)
referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumată a
creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea
valorii-prag prevăzute de prezenta lege.
(4) Dacă există o cerere de deschidere a
procedurii insolvenţei formulată de către debitor şi una sau mai multe cereri
formulate de creditori, nesoluţionate încă, toate cererile de deschidere a
procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.
(5) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar,
celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la
acelaşi dosar."
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele texte din
Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii, art. 45
privind libertatea economică şi art. 135 referitor la
economie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate,
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin mai multe decizii. Astfel, prin
Decizia nr. 378 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 342
din 21 mai 2007, a reţinut că judecătorul-sindic nu reprezintă o instanţă
extraordinară, ci un complet specializat în cadrul tribunalului.
Referindu-se la condiţiile în care orice creditor poate
introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolvenţă, Curtea a arătat
că acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege şi că introducerea cererii nu
duce în mod automat la deschiderea procedurii de insolvenţă. Astfel, cererile
introductive care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege nu vor putea
produce efecte juridice şi vor fi respinse de judecătorul-sindic.
De asemenea, Curtea a reţinut că toate textele de lege
criticate constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit
prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţiile exclusive
ale legiuitorului. In virtutea acestor prerogative constituţionale,
legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească şi
reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun. In
legătură cu aceasta, Curtea a arătat că procedura insolvenţei este o procedură
specială, caracterizată de celeritate şi care are drept scop protejarea
patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost
diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în acelaşi timp valorificarea
cu eficienţă sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o
măsură cât mai mare a creanţelor creditorilor. Curtea a mai arătat că debitorul
poate face opoziţie la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei şi poate
combate prin toate mijloacele legale de probă susţinerile creditorilor pentru a
dovedi faptul că în realitate nu se află în stare de insolvenţă ori că nu sunt
reale creanţele pretinse, astfel că atât debitorul, cât şi creditorii se bucură
de toate garanţiile procesuale care asigură desfăşurarea unui proces echitabil.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
In consecinţă, Curtea constată că procedura prevăzută
de prezenta lege este o procedură specială, derogatorie de la cea reglementată
de dreptul comun referitoare la litigiile în materie comercială, care se aplică
fără nicio discriminare debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă, fără ca prin
aceasta să fie îngrădit accesul persoanei la o activitate economică.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 şi 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ant & Lau Const" - S.R.L.
în Dosarul nr. 7.862/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta