DECIZIE Nr.
656 din 5 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 71 alin. (1) din Legea administratiei
publice locale nr. 215/2001 si ale art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 925 din 15 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 alin. (1) din Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001 şi ale art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Doriam Comimpex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul
nr. 7.760/CA/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că
dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie invocate
ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 1 iunie 2005 (înregistrată la
Curtea Constituţională cu nr. 6.348 din 20 iunie 2006) pronunţată în Dosarul nr. 7.760/CA/2004, Tribunalul Bucureşti
-Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 71 alin. (1) din Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001 şi ale art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Doriam Comimpex" - S.R.L. din
Bucureşti, într-o cauză de contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că:
- art. 28 din Legea nr. 50/1991 contravine art. 44
alin. (1) şi (2), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 45 din Constituţie, prin
aceea că: desfiinţarea unor construcţii proprietatea contravenientului are ca
efect diminuarea patrimoniului acestuia, deşi dreptul de proprietate este
garantat; instituţiile statului trebuie să ia măsuri pentru a nu fi edificate
construcţii fără autorizaţie, iar pentru cele ridicate deja dreptul de
proprietate să fie garantat; stabileşte un tratament legal diferenţiat între
proprietarul persoană fizică şi proprietarul persoană juridică, în sensul că
edificiile ridicate pe proprietatea statului pot fi desfiinţate prin dispoziţie
a autorităţii administrative, pe când cele ridicate pe proprietatea privată a
persoanelor fizice prin hotărâre judecătorească; demolarea unei construcţii
destinate unei activităţi comerciale îngrădeşte libera iniţiativă şi restrânge
accesul la o activitate economică;
- art. 71 alin. (1) din Legea
nr. 215/2001: contravine art. 53 din Constituţie, întrucât „primarul nu poate
prin dispoziţiile emise, executorii, să restrângă exerciţiul unor drepturi sau
libertăţi, acest lucru fiind posibil doar prin lege", „măsura demolării
este total disproporţionată ca gravitate cu situaţia care a determinat-o",
situaţie imputabilă, de altfel, autorităţii administrative care nu a exercitat
controlul privind disciplina în construcţii; măsura poate fi dispusă în mod
discriminatoriu, la aprecierea primarului şi „aduce atingere în mod evident
dreptului de proprietate"; nu concordă cu art. 28 din Legea nr. 50/1991.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de
muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că art. 28 din Legea nr. 50/1991 nu încalcă art. 16 şi 45
din Constituţie, dar încalcă prevederile constituţionale ale art. 44, întrucât
face distincţie după cum proprietatea privată aparţine persoanelor fizice sau
juridice, astfel că „trebuie modificat în sensul aplicării acestuia doar pentru
terenurile aparţinând domeniului public al statului, judeţelor, oraşelor,
comunelor şi nu domeniului privat al acestora"; art. 71 din Legea nr.
215/2001 nu este contrar textelor din Constituţie invocate de autorul
excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, în ceea
ce priveşte art. 28 din Legea nr. 50/1991 arată că nu se poate reţine
încălcarea art. 44 din Constituţie, întrucât aceasta ar însemna să nu se
recunoască competenţa legiuitorului de a stabili, potrivit alin. (1) al
aceluiaşi text constituţional, limitele şi conţinutul dreptului de proprietate,
distinct, după cum proprietatea aparţine statului sau persoanelor fizice.
Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 257/2003. De asemenea,
apreciază că art. 28 din lege nu este contrar nici art. 16 şi 45 din
Constituţie. In legătură cu susţinerile de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 apreciază că emiterea de către primar
a dispoziţiilor cu caracter normativ sau individual are temei legal şi nu
instituie prin ele însele o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau
libertăţi.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale. In
acest sens, cu privire la art. 28 din Legea nr. 50/1991 devenit art. 33 în urma
republicării legii, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 144/2004 şi
nr. 199/2003, arată că dobândirea dreptului de proprietate sau exercitarea
acestuia fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege este sancţionată,
precum şi că nu se poate reţine contrarietatea textului criticat faţă de art.
16 din Constituţie. Tot astfel, apreciază că art. 71 alin. (1) din Legea nr.
215/2001 nu pune în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
libertăţi fundamentale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului
Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare şi motivelor formulate de autorul
excepţiei, prevederile art. 71 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale
nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, potrivit
cărora „In exercitarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii cu
caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt
aduse la cunoştinţă publică sau după ce au fost comunicate persoanelor
interesate, după caz", precum şi prevederile art. 28 din Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, astfel cum au
fost modificate prin art. I pct.
28 din Legea nr. 453/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001. In realitate,
ca urmare a republicării Legii nr. 51/1991 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004,
art. 28 a devenit art. 33, cu acelaşi cuprins, care este următorul: „(1)
Prin derogare de la prevederile art. 32, construcţiile executate fără
autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat
al statului, al judeţelor, oraşelor sau comunelor vor putea fi desfiinţate pe
cale administrativă de către autoritatea administraţiei publice locale
competentă, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala
contravenientului.
(2) Pentru realizarea
prevederilor alin. (1) consiliile locale comunale, orăşeneşti, municipale ori
judeţene, după caz, pot contracta efectuarea acestor servicii cu societăţi
comerciale, în condiţiile legii."
In opinia autorului excepţiei, prevederile de lege
criticate încalcă dispoziţiile Constituţiei astfel:
- art. 28 (devenit art. 33) din Legea nr. 50/1991
contravine, în ordinea invocării, prevederilor constituţionale ale: art. 44
alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea în mod egal, în limitele şi
condiţiile legii, a dreptului de proprietate, indiferent de proprietar; art. 16
alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, nimeni nefiind mai
presus de lege; art. 45 privind „Libertatea economică";
- art. 71 alin. (1)
din Legea nr. 215/2001 contravine art. 53 din Constituţie, privind „Restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", şi „nu concordă
nici cu prevederile art. 28 din Legea nr. 50/1991."
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
In legătură cu neconstituţionalitatea art. 33 din Legea
nr. 50/1991, precum şi asupra altor texte din aceasta, care cuprind dispoziţii
referitoare la desfiinţarea construcţiilor edificate fără respectarea
condiţiilor prevăzute de această lege, Curtea s-a pronunţat prin mai multe
decizii, reţinând, în esenţă, că: în măsura în care dobândirea dreptului de
proprietate are loc fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege, ca şi în
cazul în care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile
legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancţiunile
stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul constituţional al
ocrotirii proprietăţii; desfiinţarea construcţiei ca sancţiune pentru
nerespectarea obligaţiei obţinerii autorizaţiei de construcţie, al cărei scop
este prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii
necorespunzătoare nu contravine art. 53 din Constituţie, referitor la „Restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi"; persoanele
care intenţionează să edifice sau, dimpotrivă, să desfiinţeze o construcţie au
o obligaţie unică şi egală de a obţine autorizaţia conform Legii nr. 50/1991,
iar în cazul încălcării acestei obligaţii, vor suporta sancţiunile legale,
inclusiv măsura desfiinţării construcţiilor ridicate în lipsa unei asemenea
autorizaţii, fără nicio discriminare, aşa cum dispune art. 16 alin. (1) şi (2)
din Constituţie; eventuala neaplicare de către autorităţile administrative a
măsurilor prevăzute de lege la toate cazurile care intră sub incidenţa acesteia
nu este de natură să afecteze constituţionalitatea dispoziţiilor legale
respective; Legea nr. 50/1991 nu încalcă nici art. 45 din Constituţie, întrucât
acesta garantează exercitarea accesului liber la o activitate economică şi
libera iniţiativă „în condiţiile legii", iar autorul excepţiei,
fiind o societate comercială, desfăşoară, în mod evident, activităţi economice.
Cele statuate, de exemplu, prin Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 507
din 15 iunie 2005, şi Decizia nr. 694 din 20 decembrie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din
2 februarie 2006, îsi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine
schimbarea acestei jurisprudenţe.
O altă critică de neconstituţionalitate priveşte art.
71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora „In exercitarea atribuţiilor sale
primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual. Acestea devin
executorii numai după ce sunt aduse la cunoştinţă publică sau după ce au fost
comunicate persoanelor interesate, după caz". In opinia autorului excepţiei aceste prevederi contravin art. 53 din
Constituţie, prin aceea că „primarul nu poate prin dispoziţiile emise,
executorii, să restrângă exerciţiul unor drepturi sau libertăţi, acest lucru
fiind posibil doar prin lege" şi prin aceea că „măsura demolării este
total disproporţionată ca gravitate cu situaţia care a determinat-o"; art.
44 din Legea fundamentală cu susţinerea că măsura poate fi dispusă în mod
discriminatoriu, la aprecierea primarului şi „aduce atingere în mod evident
dreptului de proprietate".
Curtea constată că şi aceste susţineri urmează a fi respinse,
pentru aceleaşi argumente care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei
de neconstituţionalitate a art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1991.
In ceea ce priveşte critici le referitoare la
neconcordanţa dintre art. 71 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 şi art. 28 din
Legea nr. 50/1991, Curtea constată că aceasta nu este o problemă de
constituţionalitate şi, în consecinţă, nu poate fi examinată.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 71 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr.
215/2001 şi ale art. 33 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Doriam
Comimpex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.760/CA/2004 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale,
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu