DECIZIE Nr.
654 din 28 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (2) si ale art. 268 alin.
(2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum si ale art. 10 alin. (2) din
Legea nr. 264/2004 privind organizarea si functionarea Academiei de Stiinte
Medicale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 582 din 24 august 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Kozsokar Gabor
-judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (2) şi ale art. 268 alin.
(2) din Codul muncii, precum şi ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004,
excepţie ridicată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara în Dosarul
nr. 4.566/30/C/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
consilier juridic, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei de
neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, întrucât art. 62 alin. (2)
şi art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, precum şi art. 10 alin. (2) din
Legea nr. 264/2004 încalcă art. 16 din Constituţie, instituind privilegii în
favoarea persoanelor care au devenit membre titulare sau corespondente ale
Academiei de Ştiinţe Medicale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile art.
16 din Constituţie nu sunt încălcate, în condiţiile în care acestea se aplică,
fără nicio discriminare, tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.566/30/C/2006, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (2) şi ale
art. 268 alin. (2) din Codul muncii, precum şi ale art. 10 alin. (2) din Legea
nr. 264/2004, excepţie ridicată de Spitalul Clinic
Judeţean de Urgenţă Timişoara în cauza ce are ca obiect judecarea contestaţiei
împotriva deciziei de eliberare din funcţie.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate din Codul muncii, prin
sancţionarea cu nulitate absolută a neîndeplinirii de către angajatori a unor
formalităţi prealabile aplicării sancţiunii disciplinare, afectează grav
funcţionarea normală a unităţilor angajatoare, împiedică instituţiile statului
să-şi îndeplinească obligaţia de ocrotire a sănătăţii publice, împiedică
îndeplinirea obligaţiei statului de a controla modul de exercitare a
profesiilor, lipsesc statul, prin autorităţile competente, de posibilitatea
efectivă de a performa şi îmbunătăţi atât cercetarea ştiinţifică, cât şi
creşterea calităţii vieţii. Mai susţine că textul art. 10 alin. (2) din Legea
nr. 264/2004 are un profund caracter discriminatoriu, deoarece prevede
menţinerea în activitate sau în funcţii de conducere, până la vârsta de 70 de
ani, a membrilor titulari şi corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe Medicale.
Tribunalul Timiş - Secţia civilă apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece
dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţă cu prevederile
constituţionale invocate.
In conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In susţinerea acestui
punct de vedere arată că dispoziţiile legale criticate răspund exigenţelor
constituţionale privind protecţia socială a salariaţilor, reglementată de art.
42 alin. (2) din Legea fundamentală. Totodată, consideră că nu este încălcat
nici principiul constituţional al egalităţii în drepturi.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Arată, în acest sens, că
dispoziţiile Codului muncii stabilesc drepturile şi îndatoririle minimale ale
părţilor raporturilor juridice de muncă, iar asigurarea stabilităţii acestor
raporturi apără interesele legitime atât ale salariaţilor, cât şi ale
angajatorilor. Dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 nu
instituie discriminări, ci se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută
de ipoteza normei juridice.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului,
dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 62 alin. (2) şi ale art. 268 alin. (2) din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, precum şi
ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind organizarea şi
funcţionarea Academiei de Ştiinţe Medicale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I nr. 605 din
6 iulie 2004, dispoziţii potrivit cărora:
- Art. 62- „[...]
(2) Decizia se emite în scris şi, sub sancţiunea
nulităţii absolute, trebuie să fie motivată în fapt şi în drept şi să cuprindă
precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa
judecătorească la care se contestă.";
- Art. 268- „[...]
(2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se
cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere
disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal,
regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost
încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările
formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele
pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată
cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea
disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa
competentă la care sancţiunea poate fi contestată."
- Art. 10- „[...]
(2) Membrii titulari şi corespondenţi ai Academiei
de Ştiinţe Medicale sunt menţinuţi în activitate sau în funcţii de conducere
până la vârsta de 70 de ani. Peste această vârstă sunt menţinuţi în activitate
numai cu acordul instituţiei în care lucrează, prin prelungiri anuale în baza certificatului
de sănătate."
In opinia autorului excepţiei,
dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art.
16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără dicriminări, art. 34 privind
dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaţilor
la protecţia socială a muncii şi art. 135 alin. (2) lit. c) şi f) referitoare
la obligaţia statului de a asigura stimularea cercetării ştiinţifice şi crearea
condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Art. 62 din Codul muncii este inserat în Capitolul V „Incetarea contractului individual de muncă" Secţiunea a 3-a „Concedierea pentru motive care ţin de persoana
salariatului".
Alin. (2) al art. 62 din cod, criticat pentru
neconstituţionalitate, prevede, la modul general, că în toate cazurile
concedierea se poate dispune numai printr-o decizie emisă în scris, motivată în fapt şi în drept şi cu arătarea
termenului şi a instanţei judecătoreşti la care poate fi contestată. Aceste
cerinţe sunt, indiscutabil şi în mod firesc, necesare şi justificate pentru
orice act de dispoziţie.
Art. 268 din Codul muncii stabileşte termenul în care
poate fi emisă în formă scrisă decizia de sancţionare, precum şi elementele şi
menţiunile pe care trebuie să le cuprindă decizia, sub sancţiunea nulităţii.
Menţiunile şi precizările pe care trebuie să le cuprindă decizia sunt absolut
necesare pentru ca salariatul sancţionat să-şi poată pregăti, organiza şi
exercita apărarea, dar şi instanţei judecătoreşti chemate să hotărască în
privinţa legalităţii şi a temeiniciei măsurii contestate. Completarea deciziei
cu toate datele prevăzute de textul de lege nu produce nicio dificultate pentru
angajator, cerându-i doar atenţie şi responsabilitate.
Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa că
raporturile juridice de muncă trebuie să se desfăşoare într-un cadru legal
pentru a fi respectate drepturile şi îndatoririle, precum şi interesele
legitime ale ambelor părţi. Cercetarea disciplinară prealabilă aplicării
sancţiunii contribuie la prevenirea unor măsuri abuzive, nelegale sau
netemeinice, dispuse de angajator, în eventualitatea în care acesta ar profita
de situaţia sa dominantă.
Analizând criticile formulate
în această cauză, Curtea constată că principiul egalităţii în drepturi a
cetăţenilor, invocat în susţinerea excepţiei, nu este aplicabil, având în
vedere că angajatorul şi salariatul se află în situaţii obiectiv diferite.
Condiţionarea aplicării sancţiunilor disciplinare de efectuarea unor cercetări
prealabile nu diminuează cu nimic răspunderea disciplinară a salariaţilor şi nu
le creează niciun privilegiu. In situaţia în care litigiul de muncă declanşat
de aplicarea sancţiunii disciplinare este supus soluţionării de instanţa
judecătorească, părţile beneficiază de principiul egalităţii armelor, fiecare
având la dispoziţie aceleaşi mijloace şi garanţii procedurale care condiţionează
exerciţiul deplin al dreptului la apărare şi al dreptului la un proces echitabil.
Curtea constată că este neîntemeiată şi susţinerea
autorului excepţiei conform căreia prevederea obligativităţii respectării unor
reguli de procedură în legătură cu sancţionarea disciplinară a salariaţilor şi
chiar sancţionarea cu nulitate absolută a măsurilor dispuse cu încălcarea
acelor reguli ar aduce atingere de orice fel dreptului salariaţilor la
protecţia socială a muncii ori că ar împiedica îndeplinirea obligaţiilor
statului de a asigura stimularea cercetării ştiinţifice şi crearea condiţiilor
necesare pentru creşterea calităţii vieţii. Stimularea cercetării ştiinţifice
şi tehnologice, creşterea calităţii vieţii, obligaţii ale statului consacrate
de art. 135 alin. (2) lit. c) şi f) din Constituţie, nu conferă drepturi şi
puteri discreţionare angajatorului în raporturile sale cu salariaţii. Aceste
drepturi pot fi exercitate numai în condiţiile legii.
Totodată, Curtea reţine că cerinţele formale, necesare
desfăşurării în condiţii normale a raporturilor contractuale dintre angajatori
şi salariaţi, impuse prin dispoziţiile legale criticate, nu au legătură cu
dispoziţiile art. 34 din Constituţie, potrivit cărora statul este obligat, în
condiţiile legii, la ocrotirea sănătăţii publice.
In sfârşit, Curtea constată că este neîntemeiată
susţinerea referitoare la neconstituţionalitatea art. 10 alin. (2) din Legea
nr. 264/2004. Textul prevede menţinerea în activitate sau în funcţii de
conducere a membrilor Academiei Române de Ştiinţe Medicale până la vârsta de 70
de ani, după care pot fi menţinuţi numai cu acordul instituţiei în care
lucrează, fără ca prin aceasta să instituie privilegii sau discriminări. De
reglementări similare beneficiază si alţi salariaţi.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1)lit. A.d)şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 62 alin. (2) şi ale art. 268 alin. (2) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, precum şi ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 264/2004 privind
organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Medicale, excepţie ridicată de
Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara în Dosarul nr. 4.566/30/C/2006 al
Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta