DECIZIE Nr.
653 din 10 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 58 si art. 69 alin. (2) pct. 3 din
Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 509 din 7 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Claudia Miu -
Prim-magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 şi art. 69 alin. (2) pct. 3 din
Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de
Matilda Cîmpian în Dosarul nr. 7.683/296/2006 al Tribunalului Satu Mare -
Secţia civilă.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 7.683/296/2006, Tribunalul Satu Mare - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 58 şi art. 69 alin. (2) pct. 3 din Legea cadastrului şi a publicităţii
imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Matilda Cîmpian, într-o cauză
având ca obiect recursul formulat împotriva unei sentinţe prin care s-a respins
acţiunea în constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile art. 58 şi art. 69 alin.
(2) pct. 3 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996
contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece prin menţinerea în
vigoare a dispoziţiilor art. 27 şi 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 cu privire
la dobândirea dreptului de proprietate
prin uzucapiune, dispoziţii ce se referă la posesia începută sub imperiul
acestui act normativ, se creează o situaţie discriminatorie între persoanele
ale căror terenuri cad sub incidenţa acestui act normativ şi care au exercitat
o posesie utilă timp de zeci de ani şi acele persoane ale căror terenuri sunt
situate în restul teritoriului ţării, în care nu este aplicabil decretul-lege
menţionat.
Tribunalul Satu Mare - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 58 şi art. 69 alin. (2) pct. 3 din Legea
cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, care au următorul
cuprins:
- Art. 58: „(1) In regiunile
de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea
dispozitiunilor privitoare la cărţile funciare sau, după caz, Legii nr.
242/1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii din vechiul Regat în
cărţi de publicitate funciară, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărţile
funciare sau, după caz, în cărţile de publicitate funciară, vor continua să fie
făcute în aceste cărţi, cu respectarea şi în condiţiile dispoziţiilor prezentei
legi.
(2) In regiunile de transcripţiuni şi inscripţiuni
imobiliare, până la deschiderea cărţii funciare, privilegiile şi ipotecile
legale, sechestrul, urmărirea imobilului, a fructelor şi veniturilor sale,
punerea în mişcare a acţiunii penale, precum şi acţiunile pentru apărarea
drepturilor reale privitoare la imobilele neînscrise în cartea funciară vor
continua să fie înscrise în vechile registre de publicitate imobiliară.
(3) In cazul înscrierii unei construcţii, a dezmembrării
sau alipirii unui corp funciar înscris într-o carte funciară întocmită în baza
Decretului-lege nr. 115/1938, precum şi pentru înscrierea imobilelor dobândite
în temeiul legilor funciare, pentru imobilul desprins se va deschide o nouă
carte funciară, potrivit prevederilor prezentei legi.";
-Art. 69: „(2) La data
finalizării lucrărilor de cadastru general şi a registrelor de publicitate
imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unei unităţi
administrativ-teritoriale îşi încetează aplicabilitatea, pentru teritoriul
respectiv, următoarele dispoziţii legale: [...]
- Decretul-lege nr. 115 din
27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cărţile
funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificările
ulterioare;".
In opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate
prevederile criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie
referitoare la egalitatea în drepturi.
Curtea reţine că, în vederea examinării excepţiei de neconstituţionalitate,
este necesar să fie luate în consideraţie prevederile menţionate ale
Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la
cărţile funciare, publicat în Monitorul Oficial nr. 95 din 27 aprilie 1938,
care au următorul cuprins:
- Art. 27: „In cazul când
s-au înscris, fără cauză legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în
temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul dreptului
Ie-a posedat cu bună-credinţă, potrivit legii, timp de 10 ani.";
- Art. 28: „Cel ce a
posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, după moartea
proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului
uzucapat.
De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său
cel ce a posedat un bun nemişcător în condiţiunile legii, timp de 20 ani, socotiţi de la înscrierea în
cartea funciară a declaratiunii de renunţare la proprietate."
In esenţă, se susţine că prin menţinerea în vigoare a
prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 se aduce atingere egalităţii în
drepturi, aplicându-li-se unor cetăţeni un regim juridic discriminatoriu faţă
de cetăţenii care nu cad sub incidenţa acestui act normativ.
In jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în deplin
acord cu aceea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat în mod
constant că, în sensul Constituţiei, principiul egalităţii în faţa legii nu
însemnă uniformitate, aşa încât, în cazul unor situaţii diferite, un tratament
diferit este posibil atunci când acesta se justifică în mod obiectiv şi
raţional. Or, aplicabilitatea tranzitorie a dispoziţiilor art. 27 şi 28 din
Decretul-lege nr. 115/1938 este justificată obiectiv şi raţional de procesul
istoric de unificare a legislaţiei după întregirea ţării în urma primului
război mondial. Astfel, în materia publicităţii drepturilor reale imobiliare au
existat sisteme diferite de publicitate: în unele regiuni, sistemul de
transcripţiuni şi inscripţiuni, iar în altele, sistemul cărţilor funciare. Ca
efect al aplicării Legii nr. 7/1996 se va realiza o unificare legislativă a
regimului de publicitate imobiliară. Curtea reţine că soluţia legislativă de a
menţine în vigoare Decretul-lege nr. 115/1938 până la finalizarea lucrărilor de
cadastru general şi a registrelor de publicitate imobiliară pe întregul areal
al ţării nu aduce atingere art. 16 alin. (1) din Constituţie. Acest act
normativ are aplicabilitate generală faţă de persoanele ce deţin bunuri imobile
în zonele ce cad sub incidenţa reglementărilor sale.
In istoria statului unitar român au existat şi mai
există norme legale aplicabile doar pe o anumită parte a teritoriului naţional,
de exemplu: Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silită imobiliară în
Transilvania, Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, Legea nr.
151/1998 privind dezvoltarea regională în România, însă, aşa cum s-a arătat mai
sus, existenţa unor acte normative diferite pentru anumite zone ale ţării nu
este de natură să creeeze discriminări.
In legătură cu instituţia discriminării, Curtea
Constituţională mai reţine că discriminarea, în sensul art. 4 alin. (2) din
Constituţie, are loc atunci când se stabilesc tratamente juridice diferite pe
criterii de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de
sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
Dispoziţia de lege criticată însă stabileşte un regim diferit în materia
publicităţii bunurilor imobiliare, aplicabilă bunurilor imobile, pe criteriul
apartenenţei la spaţiul care a fost guvernat de un sistem legislativ diferit
faţă de cel românesc.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 58 şi art. 69 alin. (2) pct. 3 din Legea cadastrului şi a
publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Matilda Cîmpian în
Dosarul nr. 7.683/296/2006 al Tribunalului Satu Mare - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu