DECIZIE Nr.
650 din 5 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 si art. 19 din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 888 din 31 octombrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 şi 19 din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de
Eduard Mazilu în Dosarul nr. 88/CAF/2006 al Tribunalului Dolj - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.030D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Constantin Mazilu în
Dosarul nr. 89/CAF/2006 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 1.029 D/2006 şi nr. 1.030
D/2006 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea Dosarului nr. 1.030D/2006 la Dosarul nr. 1029 D/2006, care a fost primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 31 martie 2006, pronunţate în
dosarele nr. 88/CAF/2006 şi nr. 89/CAF/2006, Tribunalul Dolj - Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 şi 19 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată
de Eduard Mazilu şi Constantin Mazilu în dosarele menţionate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât petentului contravenient „nu i se recunoaşte calitate
procesuală egală în raport cu organul emitent al procesului-verbal de
contravenţie şi, de asemenea, nici o egalitate de tratament juridic, deoarece
instanţele de judecată apreciază că procesul-verbal de constatare face dovada
deplină a faptelor descrise, chiar şi atunci când nu au fost dovedite de
agentul constatator, iar petentului i se cere să facă dovada contrară sub
sancţiunea respingerii plângerii sale [...]". Se arată că prevederile
legale criticate nu prevăd şi obligativitatea dovedirii de către agentul
constatator a faptelor descrise în procesul-verbal respectiv.
Tribunalul Dolj - Secţia comercială şi de contencios
administrativ apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prin textele de
lege criticate nu se creează o situaţie favorabilă sau nefavorabilă vreunei
persoane, atât în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege,
cât şi în privinţa tratamentului în faţa autorităţilor.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se
la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de
lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstitutionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie art. 16 şi 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, având
următorul cuprins:
- Art. 16: „(1)
Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu:
data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia
din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de
identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale
contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei
şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor
ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor
pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se
sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în
care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie;
posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii
prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate;
termenul de exercitare a căii de atac şi organul
la care se depune plângerea.
(11) In
cazul contravenienţilor cetăţeni străini, persoane fără cetăţenie sau cetăţeni
români cu domiciliul în străinătate, în procesul-verbal vor fi cuprinse şi
următoarele date: seria şi numărul paşaportului ori ale altui document de
trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia si statul emitent.
(5) In cazul în care contravenientul este minor
procesul-verbal va cuprinde şi numele,
prenumele şi domiciliul părinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori
legali ai acestuia.
(6) In situaţia în care contravenientul este
persoană juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la
denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul
fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o
reprezintă.
(7) In momentul încheierii procesului-verbal
agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului
dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare.
Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte
menţiuni,,, sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.";
- Art. 19: „(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul
constatator şi de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se află de
faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune
despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un
martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul
de identitate al martorului şi semnătura acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent
constatator.
(3) In lipsa unui martor agentul constatator va
preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest
mod."
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că, în realitate, criticile autorilor
excepţiei vizează modul de interpretare şi aplicare de către instanţele de
judecată a textelor de lege criticate, susţinându-se că aceste instanţe nu
recunosc „calitate procesuală egală" contravenientului în raport de
organul emitent al procesului-verbal de contravenţie. Asemenea critici nu intră
în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, deoarece, în
conformitate de dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, aceasta "se pronunţă numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, [...]", problemele de interpretare şi aplicare a legii fiind
de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Referitor la critica în sensul că art. 16 şi 19 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu prevăd obligativitatea dovedirii de către
agentul constatator a faptelor descrise în procesul-verbal respectiv se
constată, de asemenea, că excedează competenţei Curţii Constituţionale,
întrucât vizează, implicit, completarea textelor de lege criticate. Or,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale cu care a fost
sesizată, „[...] fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului."
De altfel, Curtea s-a mai
pronunţat, în jurisprudenţa sa, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor
Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, în raport de critici referitoare la
încălcarea principiului egalităţii de arme, motivate de o pretinsă răsturnare a
sarcinii probei în litigiile având ca obiect plângerea împotriva
procesului-verbal de constatare a contravenţiei, ce ar conferi o poziţie
privilegiată, în asemenea cauze, agentului constatator. Astfel, de exemplu,
prin Decizia nr. 380 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 7
noiembrie 2003, Curtea a reţinut că „din procedura de soluţionare a plângerii
împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu
rezultă răsturnarea sarcinii probei", întrucât „alin. (1) al art. 34 din
ordonanţa criticată stabileşte, fără distincţii, că instanţa competentă să
soluţioneze plângerea verifica dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă
pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit
art. 33 din ordonanţă, şi organul care a aplicat sancţiunea, administrează
orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii
şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirile
stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării". In plus, alin. (2) al
art. 34 din actul normativ atacat prevede că „hotărârea judecătorească prin
care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs, fără ca motivarea
acestuia să fie obligatorie". Totodată, Curtea a reţinut, în cuprinsul
aceleiaşi decizii, că în exercitarea rolului său activ, instanţa de judecată
are obligaţia legală să administreze probele prevăzute de lege, constând în
ascultarea părţilor din proces, a martorilor, dovada cu înscrisuri etc,
hotărând, în caz de constatare a netemeiniciei sau ilegalităţii
procesului-verbal contestat, anularea acestuia, recuperarea sumelor încasate,
precum şi sancţiuni administrative în sarcina agentului-constatator. Aşa fiind,
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 dau expresie principiului
egalităţii armelor, fiind în concordanţă cu exigenţele impuse de principiul
egalităţii în faţa legii.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia
menţionată, cu privire la Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 în integralitatea sa,
sunt valabile, având în vedere substanţa criticii de neconstitutionalitate, şi
în prezenta cauză.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 16 şi art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Eduard Mazilu în
Dosarul nr. 88/CAF/2006 al Tribunalului Dolj - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi de Constantin Mazilu în Dosarul nr. 89/CAF/2006 al
aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta