DECIZIE Nr. 65
din 15 ianuarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15-19 si 21 din Ordonanta Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 135 din 4 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15-19 şi 21 din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Ion
Popescu în Dosarul nr. 5.688/281/2008 al Judecătoriei Ploieşti.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se invocă, în
acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 iulie 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 5.688/281/2008, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15-19 şi 21 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată de Ion Popescu în cauza
ce are ca obiect judecarea plângerii contravenţionale formulate de autorul
excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile
art. 15-19 şi 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin prevederilor
art. 23 alin. (11) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece sarcina probei în
cazul plângerii formulate de contravenient împotriva procesului-verbal de constatare
a contravenţiei revine contravenientului, iar nu organului care i-a aplicat
sancţiunea.
Judecătoria Ploieşti consideră
că excepţia este întemeiată. Se arată că prevederile legale criticate contravin
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, în măsura în care nu i se comunică petentului şi mijloacele de
probă pe care se întemeiază procesul-verbal de contravenţie.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc
atingere libertăţii individuale a cetăţenilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 15-19 şi 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 410
din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu
modificările şi completările ulterioare.
Textele legale criticate fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat „Constatarea contravenţiei", şi
cap. III intitulat „Aplicarea sancţiunilor contravenţionale" şi
reglementează aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de
contravenţie, condiţiile de întocmire a acestuia şi sancţiunea aplicabilă în
cazul lipsei unor menţiuni.
Prevederile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei sunt cele ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de
nevinovăţie. Totodată, sunt invocate şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul
la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 6 din
Convenţie, deoarece modalitatea întocmirii procesului-verbal de constatare a
contravenţiei se referă, fără nicio discriminare, la toate persoanele care au
săvârşit contravenţii, iar prevederile constituţionale invocate vizează în
exclusivitate părţile din cadrul unui proces.
Textele de lege criticate au
mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu,
prin Decizia nr. 520 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 403
din 29 mai 2008, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 ca neîntemeiată,
reţinând, în esenţă, că alin. (1) al art. 34 din ordonanţă „stabileşte, fără
distincţii, că instanţa competentă să soluţioneze plângerea verifică dacă
aceasta a fost introdusă în termen, îl ascultă pe cel care a făcut-o şi pe
celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanţă, şi
organul care a aplicat sancţiunea, administrează orice alte probe prevăzute de
lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei
procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite,
precum şi asupra măsurii confiscării. Dispoziţiile alin. (2) al art. 34 din
ordonanţă prevăd că hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea
poate fi atacată cu recurs, fără ca motivarea acestuia să fie obligatorie. De asemenea,
pe tot parcursul soluţionării plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal
de constatare şi sancţionare a contravenţiei, atât la instanţa de fond, cât şi în recurs, contravenientul poate să îşi
exercite fără nicio restricţie dreptul la apărare. Totodată, instanţa
competentă să soluţioneze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora
sarcina probei aparţine celui care afirmă ceva în instanţă, iar nu celui care a
întocmit procesul-verbal de contravenţie".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin
decizia menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt
valabile şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 15-19 şi 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Ion Popescu în Dosarul
nr. 5.688/281/2008 al Judecătoriei Ploieşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta