DECIZIE Nr. 649 din 16 decembrie 1997
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 80 din 19 februarie 1998
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Ioan Griga - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura penala, ridicata de Georgescu
Roberto in Dosarul nr. 3.269/1997, aflat pe rolul Tribunalului Municipiului
Bucuresti - Sectia a II-a penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 11 decembrie 1997,
in prezenta inculpatului, a reprezentantului Ministerului Public, fiind
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 16 decembrie 1997.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Tribunalul Municipiului Bucuresti - Sectia a II-a penala, prin Incheierea
din 18 iulie 1997, a sesizat Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din Codul de procedura
penala, ridicata de Georgescu Roberto.
In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile legale mentionate sunt
neconstitutionale, deoarece incalca dreptul constitutional la aparare al
inculpatului, care, potrivit textului criticat, nu poate ataca cu recurs
incheierea prin care i s-a respins cererea de revocare a masurii preventive.
Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia este
nefondata. Pe de o parte, arata instanta, intrucat textul art. 141 din Codul de
procedura penala nu prevede posibilitatea de a se declara recurs si impotriva
incheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de revocare a masurii
arestarii preventive, recursul introdus de inculpat impotriva unei asemenea
incheieri este inadmisibil. Pe de alta parte, in opinia instantei, legiuitorul
nu poate prevedea, in textul mentionat, o cale de atac impotriva acestei
masuri, din doua motive:
a) luarea in discutie a unei astfel de masuri are in vedere faptul ca
revocarea masurilor preventive intervine in situatiile expres prevazute la art.
139 din Codul de procedura penala. In faza judecatii, dupa respingerea unei
astfel de cereri, practic nu mai pot interveni elemente noi de natura celor
prevazute la art. 139 din Codul de procedura penala;
b) Codul de procedura penala cuprinde o serie de prevederi care dau
posibilitate inculpatului, in etapa cercetarii judecatoresti si pana la
pronuntarea solutiei pe fond, sa reitereze cererea de revocare si sa solicite
ca instanta sa solutioneze plangerea impotriva masurilor preventive luate de
procuror, in temeiul art. 140^1 din Codul de procedura penala.
In scopul solutionarii cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor
celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate nu este intemeiata, avand in vedere ca in prezent Codul
de procedura penala contine numeroase prevederi ce fac posibila exercitarea
dreptului de aparare, mentionandu-se in acest sens dispozitiile art. 139 alin.
2 din Codul de procedura penala. De asemenea, se arata ca, de vreme ce,
potrivit art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, inculpatul are
posibilitatea sa declare recurs impotriva incheierii date in prima instanta,
prin care se dispune luarea masurii arestarii preventive, ca astfel instanta de
recurs sa poata verifica legalitatea si temeinicia acestei masuri, inculpatul,
justificat, nu mai poate declara recurs si in cazul in care instanta de fond
respinge cererea de revocare a arestarii formulata de inculpat, intrucat,
practic, acesta ar fi al doilea recurs, cu acelasi obiect, ca si primul, prin
ambele recursuri urmarindu-se inlaturarea masurii arestarii preventive. Legea
neingradind pe inculpat sa formuleze cereri de revocare ori de cate ori considera
necesara introducerea unor asemenea cereri, declararea a cate unui recurs dupa
fiecare cerere de respingere ar conduce la tergiversarea proceselor in
detrimentul rezolvarii problemelor de fond privind aflarea adevarului si
stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei inculpatilor.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile inculpatului, concluziile
procurorului, dispozitiile art. 141 din Codul de procedura penala, raportate la
prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, retine
urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate invocata.
Prevederile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala stabilesc ca:
"Incheierea data in prima instanta, prin care s-a dispus luarea, revocarea,
inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive, poate fi atacata separat cu
recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge
de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei
lipsa". Se sustine ca aceste dispozitii sunt neconstitutionale pentru
faptul ca, desi art. 140^1 din Codul de procedura penala recunoaste existenta
unei modalitati de atacare a ordonantei de arestare preventiva la o instanta
judecatoreasca, textul art. 141 din acelasi cod nu reglementeaza si
posibilitatea atacarii cu recurs a incheierii prin care aceasta plangere a fost
rezolvata, in cazul cand instanta respectiva refuza revocarea masurii de
arestare preventiva, la cererea inculpatului.
Inexistenta unei cai de atac in aceasta situatie este apreciata a fi
echivalenta cu incalcarea dreptului la aparare si cu privarea nejustificata de
exercitiul unei cai de atac.
Critica formulata de autorul exceptiei nu este intemeiata. In conceptia
legiuitorului, masurile de preventie au caracter provizoriu si sunt luate in
functie de anumite imprejurari concrete, legate de cauza si de persoana
faptuitorului. De aici decurge posibilitatea interventiei unor elemente care
fac necesara inlocuirea sau incetarea masurilor preventive. Potrivit art. 139
alin. 1 din Codul de procedura penala, masura preventiva luata se inlocuieste
cu o alta masura preventiva, daca s-au schimbat temeiurile care au determinat
luarea masurii, iar in alin. 2 al aceluiasi articol se prevede ca masura
preventiva trebuie revocata din oficiu sau la cerere, atunci cand nu mai exista
vreun temei care sa justifice mentinerea ei. Art. 140 din Codul de procedura
penala prevede cazurile in care masurile preventive inceteaza de drept, iar in
art. 140^1 din acelasi cod se prevede posibilitatea plangerii impotriva
masurilor preventive luate de procuror.
Incalcarea prevederilor art. 128 din Constitutie, privitoare la folosirea
cailor de atac, nu poate fi retinuta, deoarece acest drept fundamental se
realizeaza in conditiile legii, iar restrangerea prin lege a cailor de atac
este constitutionala, nefiind contrara dispozitiilor art. 128 din Constitutie.
In acest sens, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr.
3/1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 162 din 15
iulie 1992. De asemenea, asupra semnificatiei prevederilor art. 128 din
Constitutie, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 1/1994,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie
1994, in sensul ca "... este de competenta exclusiva a legiuitorului de a
institui regulile de desfasurare a procesului in fata instantelor
judecatoresti", ca"... judecatorul <<spune dreptul>>
pentru solutionarea unui litigiu, dar numai in formele si in conditiile
procedurale instituite de lege", deoarece "... legiuitorul poate
institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de
procedura, cat si modalitatile de exercitare a drepturilor procedurale,
principiul liberului acces la justitie presupunand posibilitatea neingradita a
celor interesati de a utiliza aceste proceduri in formele si modalitatile
instituite de lege".
Prin urmare, reglementarea cailor de atac este la latitudinea
legiuitorului, cu conditia, desigur, de a nu se aduce atingeri altor texte
constitutionale sau dispozitii cu valoare obligatorie, incidente in cauza.
Cat priveste prevederile art. 141 alin. 2 din Codul de procedura penala,
care stabilesc ca "Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a
dispus luarea unei masuri preventive nu este suspensiv de executare", se
constata ca nici in incheierea de sesizare si nici in concluziile inculpatului
referitoare la neconstitutionalitatea acestui text nu se indica motivele ce
justifica ridicarea exceptiei, nefiind mentionata nici o prevedere
constitutionala incalcata. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
republicata, sunt neconstitutionale numai prevederile care incalca dispozitiile
sau principiile Constitutiei, iar potrivit art. 144 lit. c) din legea
fundamentala si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea se pronunta
asupra prevederii atacate numai in limitele sesizarii. In consecinta,
constituie un motiv de respingere a exceptiei neindicarea dispozitiei
constitutionale in raport cu care textul legal atacat este neconstitutional.
Controlul din oficiu este inadmisibil cat timp controlul pe calea exceptiei de
neconstitutionalitate nu se poate exercita decat la sesizare.
In acest sens este si practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale,
asa cum rezulta din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997 si din Decizia nr. 392
din 15 octombrie 1997, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 163 din 21 iulie 1997 si, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c)
si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 din
Codul de procedura penala, ridicata de Georgescu Roberto in Dosarul nr.
3.269/1997 al Tribunalului Municipiului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 16 decembrie 1997.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Florentina Geangu