DECIZIE Nr.
646 din 5 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 919 din 13 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) din Codul familiei,
excepţie ridicată de Ion Condruţ în Dosarul nr. 349/2005 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei personal.
Lipsesc celelalte părţi, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul
excepţiei a depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea acesteia.
Având cuvântul, autorul excepţiei solicită Curţii
acordarea unui nou termen de judecată, în vederea studierii actelor depuse la
dosar de către completul de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de
amânare.
Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui
nou termen de judecată.
Având cuvântul, autorul excepţiei solicită admiterea
acesteia, arătând, în esenţă, că textul de lege criticat contravine
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece instituie o
discriminare între mama şi tatăl copilului născut în timpul căsătoriei, în ceea
ce priveşte prescripţia acţiunii în contestarea recunoaşterii de paternitate,
respectiv a acţiunii în tăgăduirea paternităţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în
acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 26 mai 2005, pronunţată în Dosarul
nr. 349/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru
cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) din Codul familiei.
Excepţia a fost ridicată de Ion Condruţ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că termenul de 6 luni de la data când tatăl a cunoscut
naşterea copilului, în interiorul căruia se poate intenta acţiune în tăgăduirea
paternităţii, potrivit textului de lege criticat, este desuet, nefiind în
concordanţă cu mijloacele moderne medicale de stabilire a filiaţiei copilului,
inclusiv la o vârstă mult mai mare a acestuia, astfel încât sunt încălcate
dispoziţiile constituţionale invocate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi familie apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 55 alin. (1) din Codul familiei, potrivit cărora: „Acţiunea
în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de şase luni de la data când
tatăl a cunoscut naşterea copilului."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 20
alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (3) şi ale art. 48 alin. (3) din Constituţie.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de
constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea
fundamentală, şi cu o motivare similară.
Astfel, prin Decizia nr. 538 din 18 octombrie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 12
decembrie 2005, Curtea, respingând excepţia, a statuat că textul de lege
criticat nu instituie un regim discriminatoriu între copilul născut în timpul
căsătoriei, mama copilului şi tatăl acestuia, în privinţa termenului de
exercitare a acţiunii în tăgăduirea paternităţii. De asemenea, Curtea a reţinut
că nici un tratament discriminator nu este aplicat titularului acţiunii în
tăgăduirea paternităţii în raport cu titularul acţiunii în contestarea recunoaşterii
de paternitate; în primul caz acţiunea este supusă prescripţiei, în cel de al
doilea caz este imprescriptibilă, dat fiind că cele două situaţii juridice
invocate nu sunt identice şi nici similare, astfel că reglementarea lor
diferită nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Cele statuate în decizia menţionată îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natura a
determina o reconsiderare a jurisprudentei Curţii.
In ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 21 alin.
(1) şi (3) din Constituţie referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul la
un proces echitabil, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, prin
raportare la art. 20 din Constituţie, „Tratatele internaţionale privind
drepturile omului", Curtea constată că, potrivit jurisprudentei sale (de
exemplu, Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), liberul acces la
justiţie semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor
judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor
sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei
condiţionări.
Curtea a mai reţinut că exercitarea unui drept de către
titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin.
(2) din Constituţie, are legitimarea constituţională de a stabili competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată. Aceasta implică şi
reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu
mai este posibilă.
Curtea constată, astfel, că prevederile art. 55 alin.
(1) din Codul familiei nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie
privind accesul liber la justiţie, ci instituie norme procedurale pentru
exercitarea acestui drept, în conformitate cu dispoziţiile constituţionale ale
art. 126 alin. (2), care prevede că procedura de judecată este prevăzută numai
prin lege.
Referitor la invocarea, în prezenta cauză, a
dispoziţiilor art. 48 alin. (3) din Legea fundamentală, privind egalitatea în
faţa legii a copiilor din afara căsătoriei cu cei din căsătorie, Curtea
constată că acest text constituţional nu are relevanţă în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din
Legea lit. d) şi al art. 147
alin. (4) din Constituţie, precum şi al nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 55 alin. (1) din Codul familiei, excepţie ridicată de Ion
Condruţ în Dosarul nr. 349/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a
civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 5 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
*
OPINIE SEPARATĂ
la Decizia nr. 646 din 5 octombrie 2006
privind excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei
Fără a nega în totalitate argumentele aduse de
majoritatea judecătorilor Curţii pentru respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate, considerăm că art. 55 alin. 1 din Codul familiei
contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Prevederile art. 55
alin. 1 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 453 din 2 decembrie 2003 (cu opinie separată) şi Decizia nr. 390
din 12 iulie 2005, Curtea, cu majoritate de voturi, a respins excepţia,
constatând că din textul de lege criticat nu rezultă un regim discriminatoriu
între copilul născut în timpul căsătoriei, mama copilului şi soţul acesteia, în
privinţa termenului de exercitare a acţiunii în tăgada paternităţii.
Printr-o altă decizie, şi anume nr. 349 din 12
decembrie 2001, Curtea a admis posibilitatea ca, alături de soţul mamei
copilului, mama şi copilul să poată formula acţiune în tăgada paternităţii,
declarând, astfel, neconstituţional art. 54 alin. 2 din Codul familiei,
raportat la art. 16 alin. (1) din Constituţie.
In urma constatării neconstituţionalităţii art. 54
alin. 2 din Codul familiei, consecinţa firească ar fi fost declararea ca
neconstituţional şi a art. 55 alin. 1 din Codul familiei, ce prevede doar
termen de prescripţie în ceea ce priveşte dreptul la acţiune al soţului mamei copilului, şi anume 6 luni de
la data când acesta a aflat de naştere, fără a se prevedea nimic cu privire la
dreptul la acţiune, când titulari sunt mama sau copilul. Din necorelarea celor
două texte de lege rezultă că în privinţa mamei şi a copilului îşi găseşte
aplicare dreptul comun privind dreptul la acţiune având ca obiect un drept
personal nepatrimonial, în sensul că acţiunea este imprescriptibilă. Se
creează, astfel, o inegalitate juridică evidentă între titularii dreptului la
acţiune în tăgada paternităţii. Pentru mamă şi copil se aplică regula -
imprescriptibilitatea, iar pentru soţul mamei copilului, termenul special de
prescripţie, de 6 luni, ce reprezintă excepţia.
In aceste condiţii, este evidentă încălcarea art. 16
alin. (1) din Constituţie, între titularii dreptului la acţiune în tăgada
paternităţii existând diferenţieri de tratament juridic, cu toate că se află în
situaţii juridice identice.
Fiind vorba de un drept personal nepatrimonial,
acţiunea în tăgada paternităţii ar urma să fie imprescriptibilă sau legiuitorul
să reglementeze acelaşi termen special de prescripţie pentru toţi titularii
dreptului la acţiune, indiferent dacă acesta ar curge de la date diferite.
Judecător,
prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru