Decizia Nr.645 din 17.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoelectrica“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 57/95/2010 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.992D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.993D/2010-2.996D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 55/95/2010, nr. 63/95/2010, nr. 56/95/2010 şi nr. 62/95/2010 ale Tribunalului Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.992D/2010 - nr. 2.996D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.993D/2010 - nr. 2.996D/2010, la Dosarul nr. 2.992D/2010, care este primul înregistrat.Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse de partea Agenţia pentru Prestaţii Sociale a Municipiului Bucureşti în dosarele nr. 2.992D/2010 - nr. 2.996D/2010, prin care solicită să se constate lipsa calităţii procesuale a acestei instituţii.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acestei cereri, arătând că aceasta reprezintă o problemă de competenţa instanţei de judecată.Curtea, analizând această cerere, reţine că instanţa de contencios constituţional nu poate interveni în sensul modificării cadrului procesual aşa cum acesta a fost stabilit prin încheierea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate, aceste aspecte revenind competenţei instanţei judecătoreşti de fond şi, prin urmare, respinge cererea.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 25 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 57/95/2010, nr. 55/95/2010, nr. 63/95/2010, nr. 56/95/2010, nr. 62/95/2010, Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Termoelectrica“ - S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unor litigii de muncă având ca obiect calculul unor drepturi salariale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate, potrivit cărora contractele de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, deoarece permit instanţei de judecată să completeze contractele de muncă, care au putere de lege între părţi. Implicit, se produce şi o lezare a art. 73 din Constituţie. De asemenea, se încalcă şi principiul egalităţii în drepturi, art. 238 alin. (1) şi (2) din Codul muncii impunând partenerilor sociali care încheie contracte colective de muncă la nivel de angajator şi care nu sunt parte semnatară sau afiliată vreunui organism sindical sau patronal care a semnat contractul la nivel naţional să se supună clauzelor stabilite în acest contract în ceea ce priveşte limitele minimale ale drepturilor stabilite. Mai mult, se încalcă dreptul părţilor de a încheia libere un contract individual de muncă şi se generează obligaţii foarte oneroase în sarcina angajatorului, de natură a-i provoca acestuia chiar falimentul.Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora „(1) Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.(2) Contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă“.Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 9 referitor la sindicate, patronate şi asociaţiile profesionale, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 alin. (5) care garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi art. 73 alin. (3) lit. p) referitor la reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, în mai multe rânduri, instanţa de contencios constituţional respingând criticile de neconstituţionalitate ca neîntemeiate. În acest sens, pot fi amintite Decizia nr. 380 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004, Decizia nr. 1.310 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 8 decembrie 2009, sau Decizia nr. 88 din 27 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 15 martie 2011. Ulterior sesizării cu excepţia de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 238 alin. (1) din Codul muncii au fost abrogate însă prin dispoziţiile art. I pct. 90 din Legea 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011, astfel că soluţia legislativă criticată nu se mai regăseşte în cuprinsul Codului muncii ulterior acestor modificări. Prevederile referitoare la caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă au fost preluate într-o redactare identică în art. 132 alin. (3) şi (4) din Legea dialogului social nr. 62/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011. Întrucât însă Curtea nu a fost sesizată cu aceste prevederi de lege, acestea nu pot fi supuse controlului de constituţionalitate, astfel că excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţioanlitate a dispoziţiilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoelectrica“ - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 57/95/2010, nr. 55/95/2010, nr. 63/95/2010, nr. 56/95/2010 şi nr. 62/95/2010 ale Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 mai 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea