DECIZIE Nr.
643 din 28 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 614 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 518 din 1 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 614 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Dacian-Ştefan Tomoioagă în Dosarul nr. 12.414/325/2006 al
Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 21 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
12.414/325/2006, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 614 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Dacian-Ştefan Tomoioagă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile de lege criticate sunt de
strictă aplicare şi interpretare şi vizează exclusiv cererea de desfacere a
căsătoriei, iar nu şi celelalte cereri incidentale, obligativitatea prezenţei
pârâtului în proces constituind o încălcare a dreptului la apărare.
Judecătoria Timişoara arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
reglementarea criticată, instituind, cu titlu de excepţie de la dreptul comun
în materie, obligativitatea prezenţei personale a părţilor în faţa instanţei de
fond, nu face decât să dea expresie acestei particularităţi esenţiale a domeniului
supus incidenţei sale, respectiv procesul de divorţ. Aşadar, exigenţa impusă de
textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la apărare al părţilor, în
condiţiile în care, pentru valorificarea sa, art. 24 din Constituţie le
recunoaşte acestora dreptul de a fi asistate, iar nu şi pe acela de a fi
reprezentate, ipoteză în care s-ar fi putut reţine că reglementarea în cauză
contravine prevederii constituţionale.
Avocatul Poporului arată
că textul de lege criticat, referitor la obligaţia părţilor de a se înfăţişa
personal în faţa instanţelor de fond în cazul unui proces de divorţ, nu aduce
atingere dreptului părţilor ca pe parcursul întregului proces să-şi valorifice
pretenţiile sau să dovedească netemeinicia pretenţiilor adversarului, prevalându-se
de toate garanţiile dreptului la apărare în cadrul unui proces public.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 614 din Codul de procedură civilă, cu următorul
conţinut: „In faţa instanţelor de fond, părţile se vor înfăţişa în persoană,
afară numai dacă unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate,
este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicţie sau are reşedinţa în
străinătate; în aceste cazuri, părţile se vor putea înfăţişa prin
mandatar".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 24 referitoare la dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 421 din 14 octombrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.203 din 15 decembrie 2004, Curtea a statuat că
este unanim admis că, dat fiind obiectul său, care implică antamarea de către
instanţă a unor aspecte ţinând de viaţa intimă şi familială a părţilor în
litigiu, procesul de divorţ în întregul său, şi nu doar acţiunea prin care aceste aspecte sunt deduse
judecăţii, are caracter strict personal.
Aşa fiind, reglementarea criticată, instituind, cu
titlu de excepţie de la dreptul comun în materie, obligativitatea prezenţei
personale a părţilor în faţa instanţei de fond, nu face decât să dea expresie
acestei particularităţi esenţiale a domeniului supus incidenţei sale, respectiv
procesul de divorţ.
Curtea a constatat că exigenţa astfel justificată nu
aduce atingere dreptului la apărare al părţilor, în condiţiile în care, pentru
valorificarea sa, alin. (2) al art. 24 din Constituţie le recunoaşte acestora
dreptul de a fi asistate - ceea ce art. 614 din Codul de procedură civilă
permite -, iar nu şi pe acela de a fi reprezentate, ipoteză în care s-ar fi
putut reţine că reglementarea în cauză contravine prevederii constituţionale. O
atare dihotomie implică în mod necesar realizarea unei distincţii conceptuale clare
între „asistare", care presupune prezenţa fizică a părţii în instanţă,
asistată de avocat, şi „reprezentare", când partea nu este prezentă fizic,
fiind reprezentată, deci substituită juridic de un mandatar care poate fi
avocat sau o terţă persoană împuternicită de parte.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea si
în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 614 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Dacian-Ştefan Tomoioagă în Dosarul nr. 12.414/325/2006 al Judecătoriei
Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu