DECIZIE Nr.
642 din 28 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (2) lit. b) coroborat cu
art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 518 din 1 august 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) lit. b) coroborat cu art.
50 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Ye Jianan în Dosarul nr.
6.975/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti -Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, susţinând că dispoziţiile legale criticate sancţionează
săvârşirea unor fapte ilicite, fără ca prin aceasta să contravină prevederilor
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 8 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
6.975/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
„art. 8 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 50 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România", excepţie ridicată de Ye Jianan într-o cauză având ca obiect
anularea unei dispoziţii de părăsire a teritoriului României.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate contravin prevederilor art.
44 alin. (2) din Constituţie, coroborat cu ale art. 1 par.1 din Protocolul nr.
1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, texte ce consacră dreptul de proprietate privată, precum şi
dispoziţiilor art. 14 din Convenţie, completate cu ale art. 1 par.1 din
Protocolul nr. 12 la aceasta, prevederi ce instituie şi garantează dreptul
persoanei la nediscriminare. De asemenea, este menţionată jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului, care, raportată la dispoziţiile art. 11 alin.
(2), art. 20 alin. (2) şi ale art. 148 din Constituţie, are caracter
obligatoriu pentru statul român. In acest sens, se arată că textele de lege
criticate, prin refuzul de a li se prelungi cetăţenilor străini dreptul de
şedere temporară pentru că au introdus sau au încercat să introducă ilegal în
România alţi străini, limitează excesiv şi discriminatoriu dreptul
constituţional de proprietate al acestora, în condiţiile în care fapta nu a
fost îndeajuns dovedită şi nu s-a stabilit săvârşirea vreunei infracţiuni.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece dispoziţiile
care reglementează în concret condiţiile în care un străin poate beneficia de
prelungirea dreptului de şedere nu încalcă dreptul de proprietate al acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, se arată că nu
pot fi reţinute susţinerile potrivit cărora acestea contravin dreptului de proprietate privată, ale cărui conţinut
şi limite sunt stabilite prin lege. Aşadar, legiuitorul este competent să
stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de
proprietate, în accepţiunea principială coferită de Constituţie, în aşa fel
încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele
particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egală măsură ocrotite.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii
Constituţionale, dispoziţiile „art. 8 alin. (2) lit. b) coroborate cu ale art.
50 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România", republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, modificate prin pct. 5 şi 21 ale articolului unic din Legea nr.
482/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004. Textul criticat are următorul conţinut:
- Art. 8 - Nepermiterea intrării în România: „(2)
Organele poliţiei de frontieră pot refuza intrarea străinilor pe teritoriul
statului român şi în următoarele situaţii: (...) b) au introdus sau au încercat
să introducă ilegal în România alţi străini."
-Art. 50 alin. (2) lit. b) „ Condiţii de prelungire a
dreptului de şedere temporară: „(2) Dreptul de şedere temporară în România
se poate prelungi succesiv pentru perioade de până la un an, numai dacă: (...)
b) nu a intervenit, pe perioada şederii în România, vreunul dintre motivele de
nepermitere a intrării prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) -d) şi alin. (2)."
In motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine că
textele legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 alin.
(2) referitoare la apartenenţa tratatelor ratificate de Parlament la dreptul
intern, art. 20 alin. (2) privind prioritatea pactelor şi tratatelor privitoare
la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, faţă de
legile interne mai puţin favorabile, art. 44 alin. (2) prin care proprietatea
este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular şi ale
art. 148 intitulat „Integrarea în Uniunea Europeană". De asemenea,
sunt invocate prevederile art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare
la protecţia proprietăţii, ale art. 14 din Convenţie şi ale art. 1 par. 1 din
Protocolul nr. 12 la aceasta, ambele texte privind interzicerea discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate vizează, în realitate,
situaţia de fapt a autorului excepţiei, împotriva căruia Oficiul Român pentru
Imigrări, în temeiul art. 50 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 8 alin. (2)
lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, a emis o dispoziţie
de părăsire a teritoriului României, aceasta fiind ulterior contestată în faţa
instanţei de judecată competente. In opinia autorului excepţiei, textele de lege menţionate sunt contrare
principiului nediscriminării şi dreptului de proprietate privată, întrucât
permit emiterea unei dispoziţii prin care se refuză prelungirea dreptului de
şedere temporară în România a străinului care a introdus sau a încercat să
introducă ilegal în ţară alţi străini. O astfel de măsură nu poate fi luată
decât după ce fapta imputată a fost suficient dovedită şi s-a stabilit
vinovăţia străinului pentru săvârşirea vreunei infracţiuni.
Analizând dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, Curtea constată
că susţinerile formulate nu sunt întemeiate.
In exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Oficiul Român
pentru Imigrări cooperează cu alte structuri din cadrul Ministerului Internelor
şi Reformei Administrative şi cu alte instituţii ale statului care au atribuţii
în asigurarea ordinii de drept. In urma cercetărilor şi constatărilor
efectuate, Oficiul emite decizia de părăsire a teritoriului României, care
poate fi atacată la Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care aceasta a fost
emisă de Oficiul Român pentru Imigrări, sau la Curtea de Apel în a cărei rază
de competenţă se află formaţiunea care a emis-o. Contestaţia nu are efect
suspensiv de executare a dispoziţiei de părăsire a teritoriului, iar sentinţa
instanţei de judecată este definitivă şi irevocabilă (art. 82).
Aşadar, Curtea nu poate reţine susţinerea potrivit
căreia procedura sau măsura returnării pentru motivul că străinul a introdus
sau a încercat să introducă ilegal în România alţi străini sunt abuzive şi
nelegale, întrucât măsura adoptată, în final, împotriva sa este rezultatul
deliberării instanţei de judecată pe baza administrării tuturor probelor şi
actelor depuse la dosar. De altfel, litigiul în cadrul căruia s-a ridicat
prezenta excepţie de neconstituţionalitate are ca obiect contestarea deciziei
Oficiului Român pentru Imigrări de părăsire a teritoriului României, prilej cu
care autorul excepţiei a solicitat instanţei de judecată administrarea de probe
pentru stabilirea vinovăţiei sale faţă de fapta imputată.
Curtea reţine, de asemenea, că textele de lege criticate
nu contravin principiului nediscriminării, aşa cum în mod neîntemeiat susţine
autorul excepţiei. Dispoziţiile art. 8 alin. (2) lit. b) şi ale art. 50 alin.
(2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 reglementează
una dintre condiţiile ce trebuie respectate pentru prelungirea dreptului de
şedere temporară în România, precum şi efectul, consecinţa juridică a
neîndeplinirii acesteia, respectiv refuzul acordării dreptului solicitat. Or,
atât drepturile, cât şi obligaţiile sau consecinţele juridice ale nerespectării
legii privind regimul străinilor în România se aplică în mod unitar acestei
categorii de persoane, fără privilegii şi fără discriminări.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate
referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, Curtea
constată că este neîntemeiată. Prin conţinutul lor juridic, dispoziţiile de
lege examinate nu înfrâng exigenţele acestui drept, în condiţiile în care,
potrivit art. 80 alin. (3) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002, străinul căruia i-a fost refuzată prelungirea dreptului de şedere
temporară pentru desfăşurarea de activităţi comerciale are la dispoziţie o
perioadă de 90 de zile pentru a părăsi ţara neînsoţit, dacă acesta trebuie
să-şi lichideze investiţia. Prin urmare, în deplin acord cu principiul
ocrotirii proprietăţii private, legea reglementează această situaţie specială
în sensul acordării unei perioade în care străinul, prin acte de dispoziţie, să
poată să-şi lichideze investiţiile din România, fără ca astfel patrimoniul său
să fie diminuat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 50 alin. (2) lit. b)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor
în România, excepţie ridicată de Ye Jianan în Dosarul nr. 6.975/2/2006 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi