DECIZIE Nr.
642 din 5 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru
reglementarea situatiei unor societati comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 953 din 27 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru
reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, excepţie ridicată de Ştefan
Dumitrescu si Djura Pavisic în Dosarul nr. 26.770/3/2005 (nr. unic 3.945/2005)
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal răspunde reprezentanta autorilor
excepţiei, avocat, cu delegaţie la dosar. Lipseşte cealaltă parte, procedura de
citare fiind legal îndeplinită.
Având cuvântul, apărătoarea autorilor excepţiei arată,
în esenţă, că textul de lege criticat instituie o procedură rapidă de trecere
în proprietatea statului a bunurilor aparţinând societăţilor comerciale ce nu
s-au conformat obligaţiei legale de majorare a capitalului social, ceea ce
echivalează cu o confiscare, contravenind dispoziţiilor art. 44 alin. (8) din
Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat este în deplină concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate
privată, deoarece dispune o soluţie pentru rezolvarea situaţiei bunurilor care
au devenit fără stăpân, urmare a lipsei de diligentă a acţionarilor sau
asociaţilor societăţilor comerciale la care se referă Legea nr. 314/2001.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 26.770/3/2005 (nr. unic 3.945/2005), Tribunalul Bucureşti -
Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru
reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale. Excepţia a fost ridicată
de Ştefan Dumitrescu şi Djura Pavisic.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional, contravenind principiului garantării dreptului de
proprietate, deoarece prevede sancţiunea trecerii în proprietatea statului a
bunurilor mobile şi imobile din patrimoniul societăţilor comerciale care nu
şi-au majorat, potrivit legii, capitalul social, în termen de 60 de zile de la
data intrării în vigoare a Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei
unor societăţi comerciale.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,
arătând că textul de lege
criticat echivalează cu o expropriere şi confiscare nelegală, prin răsturnarea
prezumţiei de dobândire licită a averii, şi în lipsa unei sancţiuni aplicate
prin hotărâre judecătorească.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că
măsura instituită de textul de lege criticat intervine numai în cazul în care
societatea comercială nu îşi îndeplineşte, cu rea-voinţă, obligaţia legală de
majorare a capitalului social, iar soluţia legislativă este în deplină
concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie,
potrivit căruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite
prin lege.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea
situaţiei unor societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 338
din 26 iunie 2001, modificat prin articolul unic din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 181/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 28 decembrie 2001, potrivit
cărora: „In cazul în care bunurile imobile şi mobile din patrimoniul
societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 nu au intrat în proprietatea altor
persoane până la data dizolvării de drept ori în cadrul procedurii lichidării,
sunt aplicabile, după data radierii societăţilor comerciale, dispoziţiile art.
477 din Codul civil."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza
întâi din Constituţie referitoare la garantarea dreptului de proprietate.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că aceasta nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit textului de lege criticat, societăţile
comerciale ce nu şi-au majorat capitalul social, în condiţiile legii, sunt dizolvate de drept şi intră în lichidare,
iar bunurile mobile şi imobile ce nu au intrat în proprietatea acţionarilor sau
a altor persoane, până la data dizolvării de drept ori în cadrul procedurii
lichidării, trec în proprietatea statului, în temeiul art. 477 din Codul civil,
potrivit căruia bunurile fără stăpân şi succesiunile vacante aparţin domeniului
privat al statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
Astfel, legiuitorul a prevăzut dizolvarea de drept a
societăţilor comerciale, ca măsură sancţionatorie pentru nerespectarea
obligaţiei majorării capitalului social, la nivelul minim stabilit de Legea nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, iar măsura trecerii în proprietatea
statului a bunurilor societăţii ce nu au fost valorificate în cadrul procedurii
lichidării este justificată de preocuparea legiuitorului de a evita situaţia
existenţei unui bun fără stăpân, în exercitarea competenţei sale
constituţionale de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor
dreptului de proprietate, stabilite prin dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea
fundamentală.
Prin urmare, nu se poate susţine că această modalitate
de trecere a unor bunuri în proprietatea statului echivalează cu o confiscare,
dat fiind faptul că, la data trecerii în proprietatea statului, nu exista un
titular al dreptului de proprietate, ele fiind asimilate bunurilor fără stăpân.
De altfel, Curtea reţine că legiuitorul a prevăzut
posibilitatea atacării cu recurs a încheierii judecătorului delegat de
constatare a dizolvării societăţilor comerciale, precum şi posibilitatea
acordării unui nou termen de 3 luni pentru completarea capitalului social, în
situaţia admiterii recursului, în art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr.
314/2001, astfel încât nu se poate susţine că măsura instituită prin textul de
lege criticat este una abuzivă.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor
societăţi comerciale, excepţie ridicată de Ştefan Dumitrescu şi Djura Pavisic
în Dosarul nr. 26.770/3/2005 (nr. unic 3.945/2005) al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
•
OPINIE SEPARATĂ la Decizia nr. 642 din 5 octombrie
2006
Contrar opiniei exprimate de majoritatea judecătorilor,
considerăm că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi ca atare
prevederile art. 7 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor
societăţi comerciale sunt constituţionale. Intr-adevăr, această reglementare
încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie, ce
garantează dreptul de proprietate şi creanţele asupra statului.
Potrivit textului de lege criticat, societăţile
comerciale ce nu şi-au majorat capitalul social, în condiţiile legii, sunt
sancţionate cu dizolvarea de drept si intrarea lor în lichidare. Dacă, până la
data dizolvării ori în cadrul procedurii lichidării, bunurile imobile şi mobile
din patrimoniul societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 din lege nu au
intrat în proprietatea acţionarilor sau altor persoane, după data radierii acestora
trec în proprietatea statului, fiind aplicabile prevederile art. 477 din Codul
civil, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 213/1998 privind proprietatea
publică şi regimul juridic al acesteia, în sensul că prin sintagma „domeniul
public" se înţelege „domeniul privat al statului sau al unităţilor
administrativ-teritoriale, după caz".
Trecerea în proprietatea privată a statului a unor
bunuri aparţinând altor persoane juridice private, ca măsură sancţionatorie
pentru neîndeplinirea unei obligaţii legale ce revenea societăţii comerciale
care a fost sancţionată cu dizolvarea
de drept şi intrarea în lichidare, instituită de art. 7 din Legea nr. 314/2001,
echivalează cu o confiscare, contrară exigenţelor constituţionale stabilite
prin art. 44 alin. 8 din Legea fundamentală, potrivit căruia „Averea dobândită licit nu poate fi
confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă". In lipsa probării caracterului ilicit al dobândirii bunurilor supuse
măsurii de trecere în proprietatea privată a statului şi a inexistenţei unei
hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, în acest sens, soluţia
reglementată prin art. 7 din Legea nr. 314/2001 are caracter neconstituţional.
Intr-adevăr, încetarea persoanei juridice cu membri, în
speţă societate comercială, prin dizolvare de drept presupune, în mod
obligatoriu, operaţiunea lichidării acesteia, prin realizarea activului şi
plata pasivului. Aceasta are ca efect, pe de o parte, rezolvarea situaţiei
juridice a societăţilor comerciale avută în vedere de reglementarea specială
şi, pe de altă parte, protecţia juridică a patrimoniului ce cuprinde şi
capitalul social al societăţilor comerciale constituit prin aportul
societarilor. Insă, potrivit art. 7 din Legea nr. 314/2001, bunurile rămase
după operaţiunea lichidării şi în urma radierii societăţii comerciale trec în
proprietatea privată a statului, ceea ce echivalează cu o îmbogăţire fără justă
cauză, această măsură nefiind motivată de interesul sau utilitatea publică.
Judecător,
Aspazia Cojocaru