DECIZIE Nr.
641 din 28 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 185 alin. (2) teza a doua din
Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 593 din 28 august 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Kozsokar Gabor
-judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 alin. (2) teza a doua din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Heaven's Company" - S.R.L. din
Hunedoara în Dosarul nr. 3.508/97/2006 al Tribunalului Hunedoara - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 7 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.508/97/2006, Tribunalul
Hunedoara - Secţia comercială si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 alin. (2) teza a
doua din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Heaven's Company" - S.R.L. din
Hunedoara.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat este
neconstituţional, deoarece condiţionează suspendarea executării deciziei de
impunere fiscală de depunerea unei cauţiuni, ceea ce contravine prevederilor
art. 21, 24 şi 44 din Constituţie.
Tribunalul Hunedoara - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal arată că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării
executării, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a
constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea
eventualelor daune suferite ca urmare a întarzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de
altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui
atare drept de către debitorii rău-platnici.
Avocatul Poporului arată
că dispoziţiile criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare
este de competenţa exclusivă
a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite,
reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor
de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 185 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005. Art. 185 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 a fost modificat prin art. I pct. 38 din Ordonanţa Guvernului nr. 35/2006, publicată în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, ordonanţă aprobată prin Legea nr.
505/2006, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 1.054 din 30 decembrie 2006.
Textul de lege criticat are următorul cuprins:
„Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere
dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în
temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările
ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o
cauţiune de pană
la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect
nu este evaluabil în bani, o cauţiune de pană la 2.000 lei."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la
dreptul la apărare şi ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate
privată.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că Legea fundamentală, consacrand dreptul de acces liber la justiţie, nu
interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii, reguli de procedură, în
privinţa exercitării acestui drept. Condiţionarea suspendării executării
actului administrativ fiscal de depunerea unei cauţiuni se impune pentru
prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea executării,
precum şi pentru protejarea intereselor legitime ale
creditorilor, legate de executarea cat mai operativă a
creanţelor lor.
Instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o
condiţie a suspendării executării actului administrativ fiscal, are o dublă
finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru
creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a
întarzierii executării, prin
efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita
eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii
rău-platnici.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-alart. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 185 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Heaven's Company" - S.R.L. din Hunedoara în Dosarul nr.
3.508/97/2006 al Tribunalului Hunedoara - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu