DECIZIE Nr.
640 din 28 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) si (2), precum si ale
art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 398 din 11 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1)şi (2), precum şi ale
art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, excepţie ridicată de Leon Nica în Dosarul nr. 10.325/300/2007 al
Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei,
lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul autorului excepţiei, care înţelege ca în susţinerea acesteia să facă o
serie de consideraţii personale cu privire la persoana preşedintelui Curţii
Constituţionale. Ţinând cont de conţinutul susţinerilor autorului excepţiei şi
de prevederile art. 53 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, coroborate cu cele ale art. 122 alin. 1
din Codul de procedură civilă, preşedintele îi retrage cuvântul şi îl acordă
reprezentantului Ministerului Public. Acesta din urmă pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 24 ianuarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 10.325/300/2007, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 20 alin. (1)-(3) din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de
Leon Nica într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la
executare silită.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia arată că textele legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât
condiţionează accesul liber la justiţie de plata taxei de timbru şi de timbru
judiciar. Mai mult, se susţine că dispoziţiile constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei devin lipsite de conţinut din moment ce cererile
netimbrate de chemare în judecată sunt anulate. De asemenea, se arată că
textele criticate sunt discriminatorii pentru că persoanele vătămate, fiind
obligate la plata taxelor menţionate, îşi pierd dreptul de a le fi apărate
drepturile, averea şi de a le fi recunoscute libertăţile sau reparate
pretenţiile legitime.
Autorul excepţiei mai apreciază că, prin impunerea
obligaţiei de plată a acestor taxe, instanţele judecătoreşti devin simpli
prestatori de servicii, îndepărtându-se de statutul lor de autorităţi publice.
Intr-un atare context, apărarea drepturilor şi a intereselor legitime devine un
privilegiu.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată,
întrucât obligativitatea plăţii taxelor judiciare de timbru la valoare în
cadrul unor proceduri judiciare incumbă tuturor persoanelor aflate în ipoteza
normei legale contestate care îşi valorifică drepturile lor patrimoniale. Se
mai arată că textele criticate sunt în concordanţă cu prevederile art. 21 din
Constituţie, întrucât plata taxelor judiciare de timbru nu este o condiţie
pentru exercitarea acţiunii civile. Totodată, o asemenea obligaţie este o expresie
a dispoziţiilor art. 56 din Constituţie. Se apreciază că celelalte dispoziţii
constituţionale invocate în susţinerea excepţiei nu sunt incidente în cauză.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, al art. 1
alin. (2), al art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 20 alin.
(1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, care au
următorul cuprins:
- Art. 2 din Legea nr. 146/1997: „(1) Acţiunile şi
cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxează
astfel: [...]
(2) In cazul contestaţiei la executarea silită, taxa
se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la
valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea
bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de
194 lei, indiferent de valoarea contestată.";
- Art. 20 din Legea nr. 146/1997: „(1) Taxele
judiciare de timbru se plătesc anticipat.
(2)Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită
în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori dacă,
în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanţa
va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de
judecată. In cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate în
acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se
percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară.
(3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la
termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5)
privind caracterul de stat de drept al României şi obligativitatea respectării
Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 4 alin. (2) privind
criteriile de discriminare, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în
drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile
omului, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,
ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi, ale art. 54 privind fidelitatea faţă de ţară, ale art. 56 privind
contribuţiile financiare, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a
libertăţilor, ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, ale art. 82
privind validarea mandatului de Preşedinte şi depunerea jurământului, ale art.
102 alin. (1) privind rolul şi structura Guvernului, ale art. 108 alin. (1) şi
(2) privind actele Guvernului, ale art. 115 alin. (4) privind delegarea
legislativă, ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, ale art.
135 alin. (2) lit. f) privind economia, ale art. 136 alin. (5) privind
proprietatea şi ale art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi.
Totodată, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că, prin numeroase decizii, s-a pronunţat în sensul
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 2 alin. (1)şi (2), precum şi ale art.
20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 în raport cu critici similare de
neconstituţionalitate. In acest sens, cu titlu exemplificativ, se reţin Decizia
nr. 40 din 13 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 121 din 27 februarie 2009, Decizia nr. 421 din 10 aprilie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 5 mai 2008,
Decizia nr. 354 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 771 din 24 august 2005, Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie
2004, Decizia nr. 473 din 4 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 27 din 10 ianuarie 2005, Decizia nr. 499 din 16
noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99
din 31 ianuarie 2005, Decizia nr. 87 din 27 februarie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 1 aprilie 2003, Decizia
nr. 65 din 11 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, şi Decizia nr. 245 din 23 noiembrie 2000,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 29 martie
2001.
In aceste decizii Curtea a reţinut că accesul liber la
justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă gratuitate. Nicio
dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în
justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor
judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de
realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în
justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de
legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt
cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie,
cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în
condiţiile legii.
Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi
excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în
situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând
discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din
Constituţie.
Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie
legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a
acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa
judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau
cererii, în caz de neplată a acestora.
De asemenea, la finalul procesului judiciar sarcina
suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor
de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele
nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de
organele de justiţie.
Având în vedere considerentele expuse, rezultă că
dispoziţiile legale criticate respectă exigenţele prevăzute de art. 1 alin. (3)
şi (5), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 şi art. 56 din
Constituţie, precum şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Intrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi
de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
considerentele şi soluţia deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în
cauza de faţă.
Totodată, Curtea reţine că invocarea în susţinerea
excepţiei a textelor constituţionale ale art. 52 privind dreptul persoanei
vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 54 privind fidelitatea faţă de
ţară, ale art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, ale art.
61 privind rolul şi structura Parlamentului, ale art. 82 privind validarea
mandatului de Preşedinte şi depunerea jurământului, ale art. 102 alin. (1)
privind rolul şi structura Guvernului, ale art. 108 alin. (1) şi (2) privind
actele Guvernului, ale art. 115 alin. (4) privind delegarea legislativă, ale
art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, ale art. 135 alin. (2)
lit. f) privind economia, ale art. 136 alin. (5) privind proprietatea şi ale
art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi nu are incidenţă în
cauză.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea respinge ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1)
şi (2), precum şi ale art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 20 alin. (1)-(3)
din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de
Leon Nica în Dosarul nr. 10.325/300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti
- Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly