În conformitate cu prevederile art. 1312 alin. (8) şi art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare,ţinând cont de Referatul Secretariatului general al Corpului de arbitri nr. RG II/4.214 din 5.07.2017,în baza prevederilor art. 6 alin. (1) şi art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare, şi ale Deciziei prim-ministrului nr. 278/2017 privind numirea domnului Doru Adrian Păunescu în funcţia de director general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite prezenta decizie. Articolul 1Se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, Decizia civilă nr. 324A/2017 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă din 5 aprilie 2017 privind soluţionarea apelurilor declarate împotriva Hotărârii arbitrale nr. 2 din 16 iulie 2015 şi Încheierii din data de 3 august 2015, pronunţate în Dosarul de arbitraj nr. 1/2015. Articolul 2 Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe site-ul www.orda.roDirectorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,Doru Adrian PăunescuROMÂNIA CURTEA DE APEL BUCUREŞTISECŢIA A IV-A CIVILĂDECIZIA CIVILĂ Nr. 324A/2017Şedinţa publică din data de 5.04.2017 DOSAR Nr. 5.401/2/2015Curtea constituită din:Preşedinte: Liviu Eugen FăgetJudecător: Maria Dalina OanceaGrefier: Florinela JipaPe rol se află soluţionarea apelurilor declarate împotriva Deciziei arbitrale nr. 2 din 16.07.2015 şi Încheierii din data de 3.08.2015, pronunţată în Dosarul de arbitraj nr. 1/2015.Părţile din prezentul proces sunt apelantele-reclamante Asociaţia Română pentru Artiştii Interpreţi sau Executanţi - ARAIEX şi Asociaţia Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART şi apelantul-pârât Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - Credidam.Dezbaterile orale şi concluziile pe fond au avut loc în şedinţa publică din 8.03.2017, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da părţilor posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 15.03.2017, 22.03.2017, 29.03.2017 şi 5.04.2017, când a hotărât următoarele:CURTEAconstată că prin cererea de arbitraj formulată la 12.05.2015, ARAIEX şi UNART au solicitat în contradictoriu cu Credidam partajarea remuneraţiilor datorate artiştilor interpreţi şi executanţi între organismele de gestiune colectivă beneficiare din sursa remuneraţie compensatorie pentru copia privată începând cu mai 2014 la zi, din sursa comunicare publică (ambiental/lucrativ) începând cu 10 iunie 2012 la zi şi din sursa retransmitere prin cablu începând cu data de 1 octombrie 2013 la zi şi stabilirea plafonului maxim al cheltuielilor ce acoperă costurile reale efectuate pentru colectarea remuneraţiei de 2% pentru copia privată, 6% pentru comunicarea publică şi de 3% pentru retransmiterea prin cablu.Prin cerere reconvenţională, Credidam a solicitat stabilirea criteriilor de repartizare şi cheltuielile privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colectivă colector pentru remuneraţia pentru copie privată pentru operele susceptibile de a fi reproduse prin înregistrări sonore sau audiovizuale pe orice tip de suport, cuvenită Credidam, ARAIAEX şi UNART, pentru perioada 1 mai 2014 la zi, pentru repartizarea remuneraţiei echitabile pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ, a celor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, cuvenită Credidam, ARAIEX şi UNART, pentru perioada 12 iunie 2012 la zi şi pentru repartizarea remuneraţiei pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor de comerţ, a celor publicate în scop comercial şi a reproducerilor acestora, precum şi a prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, cuvenită organismelor de gestiune colectivă, Credidam, ARAIEX şi UNART, pentru perioada 1 octombrie 2013 la zi.În ceea ce priveşte cheltuielile aferente acoperirii reale a costurilor organismului colector, Credidam a solicitat stabilirea acestora la un procent de 2% pentru sursa copie privată, 12% pentru sursa comunicare publică şi 3% pentru sursa retransmitere prin cablu.Prin Hotărârea arbitrală nr. 2 din 16.07.2015 s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de arbitraj, invocată de pârâta-reclamantă Credidam, privind inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în domeniul gestiunii colective obligatorii, s-a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de arbitraj, invocată de pârâta-reclamantă Credidam, privind partajarea în cote procentuale a remuneraţiilor, s-au respins excepţiile inadmisibilităţii cererii reconvenţionale şi a lipsei de interes în formularea acesteia, invocate de reclamantele-pârâte ARAIEX şi UNART, s-a respins excepţia inadmisibilităţii şi a lipsei de interes a cererii de schimbare a titulaturii arbitrajului invocate de reclamantele- pârâte ARAIEX şi UNART, ca fiind rămase fără obiect, s-a admis în parte cererea de arbitraj a reclamantelor-pârâte ARAIEX şi UNART, s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă Credidam şi s-au stabilit următoarele criterii de repartizare între organismele de gestiune colectivă ARAIEX, UNART şi Credidam a remuneraţiilor cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi pe care îi reprezintă:A. Repartizarea remuneraţiei compensatorii pentru copia privată colectate în perioada 1 mai 2014 - la zi: criteriul proporţiei repertoriilor gestionate de organismele de gestiune colectivă ARAIEX, UNART şi Credidam;B. Repartizarea remuneraţiei echitabile pentru comunicare publică colectată în perioada 12 iunie 2012 - la zi:– B.1. Pentru sursa de colectare radio: criteriul proporţiei utilizării reale a repertoriilor organismelor de gestiune colectivă ARAIEX, UNART şi Credidam, astfel cum utilizările sunt menţionate în playlisturile comunicate de organismele de radio, pentru posturile de radio utilizate în locaţiile lor de către utilizatorii plătitori;
– B.2. Pentru sursa de colectare TV: criteriul proporţiei utilizării reale a repertoriilor organismelor de gestiune colectivă ARAIEX, UNART şi Credidam, astfel cum utilizările sunt menţionate în playlisturile comunicate de organismele de televiziune, pentru posturile de televiziune utilizate în locaţiile lor de către utilizatorii plătitori;
– B.3. Pentru alte surse indicate de utilizatorii plătitori: criteriul proporţiei utilizării reale a repertoriilor organismelor de gestiune colectivă ARAIEX, UNART şi Credidam, dacă acesta este cunoscut pe bază de playlisturi. Pentru situaţiile în care nu poate fi determinată proporţia utilizării repertoriilor organismelor de gestiune colectivă ARAIEX, UNART şi Credidam pe bază de playlisturi se va aplica criteriul proporţiei repertoriilor gestionate de fiecare dintre cele trei organisme de gestiune colectivă, s-a stabilit un plafon maxim de 9% al comisionului cuvenit organismului de gestiune colector pentru cheltuielile privind acoperirea reală a costurilor de colectare a remuneraţiei echitabile pentru comunicarea publică;C. Repartizarea remuneraţiei pentru retransmiterea prin cablu colectate în perioada 1 octombrie 2013 - la zi: criteriul proporţiei utilizării reale a repertoriilor organismelor de gestiune colectivă ARAIEX, UNART şi Credidam, aşa cum utilizările sunt menţionate în playlisturile comunicate de organismele de televiziune pentru posturile de televiziune retransmise prin cablu, s-a stabilit un plafon maxim de 3% al comisionului cuvenit organismului de gestiune colector pentru cheltuielile privind acoperirea reală a costurilor de colectare a remuneraţiei pentru retransmiterea prin cablu, s-au respins celelalte capete de cerere şi au fost compensate cheltuielile de judecată. Completul arbitral a constatat următoarele: Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de arbitraj, invocată de pârâta-reclamantă Credidam, fundamentată pe lipsa incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât situaţia vizează domeniul gestiunii colective obligatorii (prevăzută de art. 1231 din lege), completul a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: Deşi prevederile art. 133 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, fac referire la domeniile gestionate potrivit art. 1232, respectiv la sursele de gestiune facultativă, Completul a constatat că nu există nicio restrângere cu privire la aplicarea art. 133 şi asupra domeniului de gestiune obligatorie, în situaţia în care există mai multe organisme de gestiune colectivă, care au şi solicitat, prin cererile lor, arbitraj în prezenta cauză. Mai mult decât atât, astfel cum a arătat însăşi pârâta-reclamantă în susţinerea excepţiei sale, procedura de arbitraj este o procedură facultativă, părţile consimţind sau nu să apeleze la aceasta. Dată fiind împrejurarea că atât reclamanta-pârâtă, cât şi pârâta-reclamantă au solicitat soluţionarea cauzei în arbitraj, Credidam a arătat că este de acord cu soluţionarea cererii de arbitraj formulată de reclamantele-pârâte ARAIEX şi UNART, împrejurarea că părţile au înţeles chiar să achite jumătate din cheltuielile de arbitraj (onorariile arbitrilor) şi, mai mult decât atât, împrejurarea că s-a formulat cerere reconvenţională la cererea iniţială de arbitraj, în mod evident, prezenta cerere de arbitraj, întemeiată pe dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, poate face obiectul arbitrajului. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta-reclamantă Credidam, fundamentată pe faptul că reclamantele- pârâte ARAIEX şi UNART au solicitat prin cererea de arbitraj repartizarea/partajarea între părţi a unor cote procentuale din remuneraţiile comune supuse arbitrajului şi nu stabilirea unor criterii pe baza cărora să se facă ulterior repartizarea acestor remuneraţii, completul a apreciat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente: Din cererea de arbitraj, astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamantele-pârâte ARAIEX şi UNART, precum şi din concluziile scrise depuse de acestea la data de 13 iulie 2015, completul a constatat că reclamantele-pârâte şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, acestea apreciind că „nu există nicio restrângere cu privire la aplicarea acestui articol şi asupra domeniului de gestiune colectivă obligatorie." Dată fiind aprecierea reclamantelor şi luând în considerare principiul disponibilităţii, Completul a constatat că este limitat să judece cererea de arbitraj în raport cu rigorile art. 133 alin. (2) pct. 5 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că: La expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (3), oricare dintre organismele de gestiune colectivă poate solicita Oficiului Român pentru Drepturile de Autor iniţierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri pentru stabilirea criteriilor privind repartizarea remuneraţiei între categoriile de beneficiari. Procedura de arbitraj, precum şi etapele ulterioare sunt cele prevăzute la art. 1312 alin. (3) - (9). Din coroborarea acestor dispoziţii cu art. 3 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea corpului de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, care prevede că: Atribuţiile corpului de arbitri sunt cele prevăzute de Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe", rezultă fără echivoc că prezentul complet poate stabili doar criteriile privind repartizarea remuneraţiei şi stabilirea comisionului datorat colectorului unic. În raport cu aceste considerente, completul a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de arbitraj privind repartizarea/partajarea între părţi a remuneraţiilor prin stabilirea unor cote procentuale. În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii reconvenţionale formulate de reclamantele-pârâte ARAIEX şi UNART, fundamentată pe teza că „cererea de partaj formulată de către ARAIEX şi UNART soluţionează definitiv întinderea drepturilor cuvenite părţilor din arbitraj, în timp ce cererea reconvenţională a Credidam vizează stabilirea unor criterii de repartizare, pe baza cărora ulterior să se determine întinderea drepturilor cuvenite părţilor din arbitraj," completul a respins-o ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit dispoziţiilor art. 574 NCPC: „Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului, derivând din acelaşi raport juridic, el poate face cerere reconvenţională". Tot astfel, art. 209 NCPC prevede că: „Dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională". Verificând cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă Credidam, completul a constatat că obiectul acesteia vizează stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiilor derivând din aceleaşi surse de colectare pentru care reclamantele-pârâte solicită partajarea şi acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului colector şi pentru aceleaşi perioade, derivând din acelaşi raport juridic. Ca atare, completul a apreciat că cererea reconvenţională îndeplineşte rigorile art. 209 şi 574 NCPC, astfel încât a respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată. Cu privire la excepţia lipsei de interes în formularea cererii reconvenţionale, invocată de reclamantele-pârâte ARAIEX şi UNART şi fundamentată pe faptul că „odată cu pronunţarea hotărârii de partajare a remuneraţiilor" cererea reconvenţională rămâne fără obiect, completul a respins-o ca neîntemeiată, ca o consecinţă directă a admiterii excepţiei inadmisibilităţii repartizării în cote procentuale a remuneraţiilor invocate de pârâta-reclamantă Credidam. Cu privire la excepţiile inadmisibilităţii şi a lipsei de interes a cererii formulate de pârâta-reclamantă Credidam de schimbare a titulaturii obiectului arbitrajului, invocate de reclamantele-pârâte ARAIEX şi UNART, completul a reţinut precizările pârâtei-reclamante Credidam prin completările la notele scrise depuse la 13 iulie 2015, în sensul că solicitarea de completare a titulaturii arbitrajului reprezintă o chestiune administrativă şi nu un act procedural în sensul dispoziţiilor Codului de procedură civilă şi a respins cele două excepţii ca fiind rămase fară obiect. I. Cu privire la fondul cauzei: Completul a stabilit obiectul prezentului arbitraj, în funcţie de cererile şi susţinerile părţilor formulate în cursul prezentei proceduri. Prin cererea introductivă, ARAIEX şi UNART au solicitat „iniţierea procedurii de arbitraj pentru remuneraţia compensatorie pentru copia privată, remuneraţia cuvenită artiştilor interpreţi sau executanţi pentru retransmiterea prin cablu şi remuneraţia cuvenită artiştilor interpreţi sau executanţi pentru dreptul de comunicare publică (ambiental/lucrativ), având în vedere faptul că organismele de gestiune colectivă beneficiare (ARAIEX, Credidam şi UNART) nu au putut conveni prin negociere la încheierea unui protocol de repartizare a remuneraţiilor şi de stabilire a comisionului datorat colectorului unic". Ulterior, prin completarea cererii de arbitraj, reclamantele-pârâte au solicitat „partajarea remuneraţiilor" între cele trei organisme de gestiune colectivă, astfel: a)pentru sursa „copie privată" şi pentru perioada mai 2014 - la zi, aplicarea sistemului parităţii, bazat pe principiul echităţii, deci repartizarea remuneraţiilor în părţi egale, indicând şi un procent (33,3%). În ceea ce priveşte remuneraţia ce se cuvine colectorului unic, reclamantele-pârâte au apreciat că aceasta ar trebui să fie de 2% din sumele colectate pentru această sursă;b)pentru sursa „comunicare publică" (ambiental/lucrativ) şi pentru perioada 10 iunie 2012 - la zi, aplicarea sistemului parităţii, bazat pe principiul echităţii, deci repartizarea remuneraţiilor în părţi egale, indicând acelaşi procent (33,3%). În ceea ce priveşte remuneraţia ce se cuvine colectorului unic, reclamantele-pârâte au apreciat că aceasta ar trebui să fie de 6% din sumele colectate pentru această sursă;c)pentru sursa „retransmitere prin cablu" şi pentru perioada 1 octombrie 2013 - la zi, aplicarea principiului audienţei, prin gruparea posturilor tv în costuri de repartiţie, indicându-se valori procentuale ce au făcut obiectul unei propuneri de protocol anterioară iniţierii procedurii de arbitraj (ARAIEX 20%, Credidam 60% şi UNART 20%). În ceea ce priveşte remuneraţia ce se cuvine colectorului unic, reclamantele-pârâte au apreciat că aceasta ar trebui să fie de 3% din sumele colectate pentru această sursă.Prin cererea reconvenţională formulată de Credidam s-a solicitat stabilirea criteriilor de repartizare a remuneraţiilor şi cheltuielile privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune colectivă colector pentru: a)sursa „copie privată" pentru perioada 1 mai 2014 - la zi (ultima lună pentru care remuneraţiile compensatorii pentru copia privată colectate de UPFR au fost virate în contul unic), propunând aplicarea criteriului proporţiei copierii repertoriului gestionat de fiecare din organismele de gestiune colectivă pentru operele susceptibile de a fi reproduse prin înregistrări sonore sau audiovizuale pe orice tip de suport, ce revin artiştilor interpreţi ori executanţi din remuneraţia compensatorie pentru copia privată, pentru sursele de colectare (radio, TV) şi criteriul proporţiei repertoriilor gestionate (internet, mediu privat, în magazine de specialitate şi alte surse). În ceea ce priveşte remuneraţia ce se cuvine colectorului unic, pârâta-reclamantă a apreciat că aceasta ar trebui să fie de 2% din sumele colectate pentru această sursă;b)sursa „comunicare publică" pentru perioada 12 iunie 2012 - la zi (ultima lună pentru care remuneraţiile pentru comunicarea publică au fost încasate, raportat la termenul scadent din metodologie), propunând aplicarea criteriului utilizării reale a repertoriilor celor trei organisme de gestiune colectivă, în baza playlisturilor comunicate de utilizatori. În ceea ce priveşte remuneraţia ce se cuvine colectorului unic, pârâta-reclamantă a apreciat că aceasta ar trebui să fie de 12% din sumele colectate pentru această sursă;c)sursa „retransmitere prin cablu" pentru perioada 1 octombrie 2013 - la zi (ultima lună pentru care remuneraţiile pentru comunicarea publică au fost încasate, raportat la termenul scadent din metodologie), propunând aplicarea criteriului utilizării reale a fonogramelor şi prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, repertorii radiodifuzate în cadrul programelor TV, retransmise prin cablu, pentru perioada dedusă arbitrajului. În ceea ce priveşte remuneraţia ce se cuvine colectorului unic, pârâta-reclamantă a apreciat că aceasta ar trebui să fie de 3% din sumele colectate pentru această sursă.Prin urmare, din analizarea acestor solicitări ale părţilor şi având în vedere modul de soluţionare a excepţiilor invocate, completul a constatat că este învestit cu o cerere de arbitraj ce priveşte stabilirea unor criterii de repartizare a remuneraţiilor pentru cele trei surse de colectare, iar pentru stabilirea acestor criterii părţile din prezenta procedură au propus diverse modalităţi de repartiţie, argumentându-şi susţinerile cu probele administrate în prezenta cauză. Prin urmare, indiferent de forma care au îmbrăcat-o cererile părţilor depuse în prezenta procedură, completul a constatat că acestea îndeplinesc toate condiţiile de fond pentru a se da eficienţă prezentei proceduri, întemeiată pe prevederile art. 1312 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, atât cererea introductivă de arbitraj, cât şi cererea reconvenţională cuprind aspecte ce privesc perioada pentru care se solicită aplicarea criteriilor de repartiţie a remuneraţiilor, sursele de colectare asupra cărora se vor aplica aceste criterii şi propuneri privind determinarea modului de repartiţie a remuneraţiilor între cele trei organisme de gestiune colectivă ce sunt părţi în prezenta procedură. Pe cale de consecinţă, completul a apreciat asupra stabilirii criteriilor de repartizare, pentru fiecare sursă de colectare în parte, urmând ca, pe baza acestor criterii, ulterior, organismele de gestiune colectivă implicate să determine remuneraţiile ce se cuvin fiecăruia. A. pentru sursa „copie privată" criteriile de repartizare se vor stabili pentru perioada 1 mai 2014 - la zi (ultima lună pentru care remuneraţiile compensatorii pentru copia privată colectate de UPFR au fost virate în contul unic), având în vedere şi cele ce au fost dispuse de complet cu ocazia soluţionării cererilor şi excepţiilor invocate de părţi în prezenta procedură. În ceea ce priveşte criteriile propuse de părţi pentru această sursă de colectare, completul a reţinut că reclamantele-pârâte au solicitat aplicarea sistemului parităţii, bazat pe principiul echităţii, deci repartizarea remuneraţiilor în părţi egale între organismele de gestiune colectivă, iar pârâta-reclamantă a propus aplicarea criteriului proporţiei copierii repertoriului gestionat de fiecare dintre organismele de gestiune colectivă şi a criteriului proporţiei repertoriului gestionat în domeniile în care nu se poate identifica utilizarea reală. Având în vedere probele administrate în cauză, precum şi susţinerile părţilor, completul a apreciat că pentru stabilirea unor criterii pentru renumeraţia compensatorie pentru copie privată trebuie făcute aprecieri asupra tipului de utilizare. Astfel, copia privată este reproducerea în scop de folosinţă personală sau pentru cercul unei familii, iar în aceste condiţii este imposibil de determinat o pondere a utilizării reale. Dacă pentru alte surse (comunicare publică, retransmitere prin cablu, de exemplu) există criterii obiective pentru întocmirea unor studii de piaţă care pot oferi o situaţie relevantă a utilizării reale, în cazul copiei private, datorită multitudinii de factori ce nu pot fi cuantificaţi, nu se poate fundamenta un studiu convingător în ceea ce priveşte această utilizare, rezultatele putând varia în funcţie de eşantioanele analizate. Mai mult, studiul de piaţă depus la dosar nu a fost agreat de părţile din arbitraj, motiv în plus pentru complet de a nu ţine cont de concluziile acestuia în stabilirea criteriilor. Completul a apreciat, având în vedere natura utilizării, că se impune a da preferinţă criteriului proporţiei repertoriilor gestionate de fiecare organism de gestiune. Acest criteriu dă eficienţă cel mai bine caracterului compensator al remuneraţiei aferente copiei private şi ar simplifica procedura de repartizare a remuneraţiei între organisme. Se dă în acest fel curs unei corecte distribuiri a remuneraţiei compensatorii. De asemenea, acest criteriu generează costuri de repartizare mai scăzute. În conformitate cu practica arbitrală în domeniu, completul constată că pentru această sursă de colectare - copia privată -, având în vedere natura utilizării, s-a dat eficienţă principiului proporţionalităţii repertoriilor gestionate de organismele de gestiune colectivă. Completul a dat eficienţă criteriului proporţiei repertoriului gestionat pornind de la regimul juridic al copiei private, reglementat de art. 34 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în cap. VI dedicat limitelor exercitării dreptului de autor, precum şi de la necesitatea respectării drepturilor titularilor, în speţă artiştii interpreţi sau executanţi, al căror repertoriu este susceptibil de a fi reprodus prin realizarea de copii private, reproducere generatoare de remuneraţie compensatorie. În acest sens este şi practica arbitrală invocată de pârâta-reclamantă, respectiv Hotărârea arbitrală nr. 1 din 27 mai 2015, publicată prin Decizia ORDA nr. 58/2015, care, pentru o altă categorie de titulari de drepturi (producătorii de fonograme), dar pentru aceeaşi sursă de colectare copie privată, a evidenţiat ca modalitate de repartizare criteriul proporţiei repertoriului gestionat de fiecare din organismele de gestiune colectivă. În stabilirea criteriului proporţiei repertoriului gestionat, ca singurul în măsură să evidenţieze caracterul compensatoriu al remuneraţiei în prezenta cauză, s-au avut în vedere şi criticile reclamantelor-pârâte cu privire la modul în care pârâta-reclamantă a „prezumat" o utilizare reală a repertoriilor prin studiul de piaţă efectuat (reguli proprii, neluarea în considerare a tuturor repertoriilor, repertorii incomplete etc.). Pentru aceste considerente, ARAIEX şi UNART au solicitat înlăturarea acestei probe ca fiind „pro parte, viciată şi nerelevantă", susţinând că utilizarea reală a repertoriului în domeniul copie privată nu poate fi şi nici nu a fost comensurată cu certitudine. Este evident şi faptul că nu pot fi aplicate în această cauză dispoziţiile art. 1072, invocate de reclamantele-pârâte, ca principiu de repartizare a remuneraţiilor compensatorii pentru copia privată între organismele care gestionează drepturile artiştilor interpreţi sau executanţi. În ceea ce priveşte comisionul ce se cuvine colectorului unic, completul a constatat că pentru această sursă de colectare colector unic este desemnat Uniunea Producătorilor de Fonograme din România. În acest sens, cheltuielile de repartiţie ce se cuvin acestui organism sunt deja stabilite prin Protocolul publicat prin Decizia ORDA nr. 77/2009. Mai mult decât atât, completul nu s-a pronunţat asupra unui comision ce s-ar cuveni unui terţ ce nu este parte în prezenta procedură. Având în vedere aceste aspecte, completul a respins cererea de stabilire a cheltuielilor reale de repartiţie ce se cuvin colectorului unic pentru sursa de colectare copie privată. B. pentru sursa „comunicare publică" criteriile generale de repartiţie se vor stabili pentru perioada 12 iunie 2012 - la zi (ultima lună pentru care remuneraţiile pentru comunicarea publică au fost încasate, raportat la termenul scadent din metodologie). În ceea ce priveşte criteriile propuse de părţi pentru această sursă de colectare, completul a reţinut că reclamantele-pârâte au solicitat aplicarea sistemului parităţii, bazat pe principiul echităţii, deci repartizarea remuneraţiilor în părţi egale între organismele de gestiune colectivă, iar pârâta-reclamantă a propus aplicarea criteriului utilizării reale a repertoriilor celor trei organisme de gestiune colectivă, în baza playlisturilor comunicate de utilizatori. În acest caz este evident faptul că soluţia propusă de reclamantele-pârâte în ceea ce priveşte aplicarea sistemului parităţii nu are niciun fundament legal sau de echitate. Remuneraţiile ce se colectează pentru această sursă au la bază fie playlisturile transmise de utilizatori către organismele de gestiune colectivă (posturi de radio sau posturi TV comunicate public în locaţiile destinate publicului), fie alte informaţii indicate de utilizatori. Mai mult decât atât, şi legea acordă preferinţă principiului utilizării reale, atunci când această utilizare poate fi stabilită - art. 134 alin. 2 lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Având în vedere aceste aspecte, completul a stabilit ca pentru această sursă de colectare să se aplice principiul utilizării reale a repertoriului gestionat de fiecare organism de gestiune colectivă, utilizare reală ce va fi stabilită în funcţie de playlisturile transmise de utilizatori pentru această sursă de colectare, astfel: B.1. pentru sursa de colectare radio: criteriul proporţiei utilizării reale a repertoriilor organismelor de gestiune colectivă ARAIEX, UNART şi Credidam, aşa cum utilizările sunt menţionate în playlisturile comunicate de organismele de radio, pentru posturile de radio utilizate în locaţiile lor de către utilizatorii plătitori; B.2. pentru sursa de colectare TV: criteriul proporţiei utilizării reale a repertoriilor organismelor de gestiune colectivă ARAIEX, UNART şi Credidam, aşa cum utilizările sunt menţionate în playlisturile comunicate de organismele de televiziune, pentru posturile de televiziune utilizate în locaţiile lor de către utilizatorii plătitori; B.3. pentru alte surse indicate de utilizatorii plătitori: criteriul proporţiei utilizării reale a repertoriilor organismelor de gestiune colectivă ARAIEX, UNART şi Credidam, dacă acesta este cunoscut pe bază de playlist. Completul a apreciat că, în subsidiar, dacă principiul utilizării reale pentru această sursă nu poate fi aplicat în funcţie de situaţia concretă, se impune aplicarea principiului proporţionalităţii repertoriilor gestionate de fiecare organism de gestiune colectivă. În ceea ce priveşte comisionul ce se cuvine colectorului unic, Credidam, având în vedere complexitatea activităţilor depuse pentru colectarea remuneraţiilor aferente acestei surse, completul a apreciat că un procent de 9% ar acoperi aceste cheltuieli. C. pentru sursa „retransmitere prin cablu" criteriile generale de repartiţie se vor stabili pentru perioada 1 octombrie 2013 - la zi (ultima lună pentru care remuneraţiile pentru comunicarea publică au fost încasate, raportat la termenul scadent din metodologie). În ceea ce priveşte criteriile propuse de părţi pentru această sursă de colectare, completul a reţinut că reclamantele-pârâte au solicitat aplicarea principiului audienţei, prin gruparea posturilor TV în costuri de repartiţie, iar pârâta-reclamantă a propus aplicarea criteriului utilizării reale a fonogramelor şi prestaţiilor artistice din domeniul audiovizual, repertorii radiodifuzate în cadrul programelor TV, retransmise prin cablu, pentru perioada dedusă arbitrajului. Şi cu privire la această sursă de colectare, completul a apreciat că este preferabilă aplicarea principiului utilizării reale a repertoriilor radiodifuzate în cadrul programelor TV retransmise prin cablu. În cazul utilizării prin retransmitere cablu, utilizarea reală poate fi stabilită cu un grad ridicat de certitudine, având în vedere faptul că utilizatorii sunt obligaţi să transmită organismului de gestiune colectivă playlisturi cuprinzând utilizarea operelor protejate. Criteriul propus de reclamantele-pârâte, şi anume gruparea posturilor TV în costuri de repartiţie, presupune o îngreunare a procesului de repartiţie, având în vedere fluctuaţia valorii audienţei. Astfel, pentru a realiza repartiţia conform acestui criteriu ar trebui realizate periodic sondaje privind audienţa fiecărui post de televiziune şi, implicit, modificarea componenţei costurilor de repartiţie. Mai mult decât atât, audienţa nici nu este relevantă pentru sursa de colectare ce face obiectul prezentului litigiu, având în vedere că aceasta se calculează pentru întreaga emisie a postului respectiv, şi nu pentru anumite opere radiodifuzate. Prin urmare, criteriul utilizării reale, criteriu preferat şi de legiuitor atunci când poate fi aplicat, se impune a fi luat în considerare şi în cazul acestei surse de colectare. În ceea ce priveşte comisionul ce se cuvine colectorului unic, Credidam, având în vedere natura şi specificul activităţilor depuse pentru colectarea remuneraţiilor aferente acestei surse, completul a apreciat că un procent de 3% ar acoperi cheltuielile de colectare. Împotriva hotărârii arbitrale au declarat apel principal reclamantele ARAIEX şi UNART şi apel incident pârâta-reclamantă Credidam. Apelantele reclamante consideră că hotărârea arbitrală cuprinde menţiuni contradictorii: – deşi este respinsă excepţia inadmisibilităţii cererii de arbitraj invocată de CREDIDAM pentru inaplicabilitatea art. 133 din Legea nr. 8/1996, reclamantele promovaseră cererea în baza art. 1312 alin. 3 lit. c) din lege;
– deşi este admisă excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantelor de partajare în cote procentuale a remuneraţiilor (alin. 2 al hotărârii), a admis în parte cererea la alin. 5;
– greşit au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de interes a cererii reconvenţionale formulată de CREDIDAM, deşi reclamantele pretindeau cote, iar pârâta-reclamantă cerea criterii, neexistând strânsă legătură;
– stabilind criterii de repartizare a remuneraţiilor între organismele de gestiune, completul arbitral greşit a admis în parte nu doar pe cea reconvenţională formulată de pârâtă, ci şi cererea reclamantelor, care nu avea un atare obiect.De asemenea, pe fond, s-au adus următoarele critici referitoare la cele dispuse cu privire la fiecare dintre sursele supuse arbitrajului: A. Remuneraţia compensatorie pentru copie privată Prin hotărârea atacată Completul arbitral ORDA a dispus ca repartizarea remuneraţiei compensatorii pentru copia privată colectată în perioada 1.05.2014 - la zi să se facă între părţi prin aplicarea criteriului proporţiei repertoriilor gestionate de fiecare dintre acestea. În acest caz se impune, în primul rând, a se analiza aspectul că, pentru soluţia pronunţată, Completul arbitral nu a reţinut niciunul dintre punctele de vedere ale părţilor în litigiu, ci a stabilit o terţă modalitate de repartizare, exercitându-şi în mod abuziv, „rolul activ" prin încălcarea principiul disponibilităţii părţilor. În al doilea rând, apelantele solicită a se observa că, sub pretextul că criteriul proporţiei repertoriilor gestionate de fiecare organism de gestiune dă eficienţă cel mai bine caracterului compensatoriu al remuneraţiei aferente copiei private, Completul arbitral stabileşte de fapt că din această sursă de colectare se vor atribui remuneraţii pentru toate operele interpretate vreodată de membrii unui organism de gestiune colectivă, criteriu de repartiţie ce nu ţine cont de perioada de timp pentru care remuneraţiile au fost colectate şi achitate de utilizatori. Prin stabilirea drept criteriu de repartizare a repertoriului gestionat, dar neutilizat în anul pentru care sumele sunt colectate şi urmează a fi repartizate se favorizează împărţirea remuneraţiei pentru prestaţii neutilizate. Un alt aspect priveşte felul în care se atribuie această remuneraţie compensatorie, deoarece, dacă practic se va aplica prin împărţirea întregii sume colectate la toate liniile din repertoriile gestionate de cele trei organisme de gestiune colectivă, se va ajunge automat la o împărţire neechitabilă. Aceasta, deoarece artiştii cu vârste mai înaintate, care au interpretat mult mai multe opere decât artiştii tineri sau mai nou lansaţi vor însuma remuneraţii considerabil mai mari (prin însumarea remuneraţiei acordate pentru fiecare piesă din repertoriu) în condiţiile în care unele dintre aceste piese nu s-au mai difuzat de decenii şi practic utilizatorii din domeniu (persoane care îşi copiază interpretări pe suporturi spre a le vizualiza) nici nu au acces la acestea (nu se regăsesc fizic spre a fi copiate, ele existând doar în arhive private în prezent). Nu în ultimul rând, aplicarea criteriului este practic imposibil de realizat în raport cu artiştii nemembri, respectiv cei al căror repertoriu nu este gestionat nici de ARAIEX, nici de UNART şi nici Credidam şi al căror repertoriu nu poate fi estimat/ cuantificat. Ca atare, principiul echităţii în acest domeniu nu poate privi automat toate operele interpretate vreodată de un artist membru, ci doar toţi artiştii membri. O astfel de perspectivă ar putea asigura, în principiu, plata echitabilă a acestei remuneraţii chiar şi în condiţiile în care s-ar avea în vedere numărul artiştilor (membri sau nemembri) beneficiari de remuneraţii din domeniile în care utilizarea reală nu se prezumă, ci este certă (radiodifuzare radio şi TV). B. Remuneraţia echitabilă pentru comunicare publică Prin hotărârea atacată, Completul arbitral ORDA a dispus ca repartizarea remuneraţiei echitabile pentru comunicare publică colectată în perioada 12.06.2012 - la zi să se facă între părţi prin aplicarea criteriului proporţiei utilizării reale a repertoriilor, gestionate de fiecare dintre acestea, în cazul când aceasta se poate determina şi, în subsidiar, prin aplicarea criteriului proporţiei repertoriilor gestionate de fiecare dintre părţi, atunci când utilizarea reală nu se poate determina. Pentru a dispune această soluţie, Completul arbitral a comparat încă o dată propunerile părţilor (ARAIEX şi UNART - de partajare/repartizare şi Credidam - de stabilire criterii) şi, ca şi în cazul anterior, a concluzionat chiar fară a înţelege fondul problemelor supuse arbitrajului. Fără a preciza pe ce se fundamentează această concluzie, Completul arbitral constată că, cităm: „Remuneraţiile ce se colectează pentru această sursă au la bază fie playlisturile transmise de utilizatori către organismele de gestiune colectivă (posturi de radio sau posturi TV comunicate public în locaţiile destinate publicului), fie alte informaţii indicate de utilizatori." Cea mai mare parte a utilizatorilor din acest domeniu de colectare sunt: restaurante, baruri, coaforuri, transportatori, săli de jocuri electronice etc., care, potrivit metodologiei de colectare din domeniu, plătesc o remuneraţie calculată nu raportat la o utilizare reală a prestaţiilor artistice ale titularilor de drepturi, ci în funcţie de suprafaţa locaţiei ambientale unde se comunică public prestaţia artistică în concret aflată în raport cu directa proporţionalitate cu suprafaţa locativă/număr de spectatori. În consecinţă, remuneraţia de încasat fiind stabilită în raport cu suprafaţa ambientală a utilizatorului, în cazul spaţiilor cu destinaţie ambientală sau bilete vândute pentru destinaţia lucrativ, nu se poate justifica criteriul admis de corpul arbitral, bazat pe necesitatea stabilirii unei împărţiri de remuneraţii între OGC pe baza unor playlisturi ale unor posturi radio sau TV alese aleator, în speţă neputând fi determinată în mod obiectiv utilizarea reală a repertoriilor. În acest caz, o împărţire echitabilă se poate realiza numai prin cote egale între toţi beneficiarii. Completul arbitral în mod eronat şi abuziv stabileşte ca pentru această sursă de colectare să se aplice principiul utilizării reale a repertoriului gestionat de fiecare organism de gestiune colectivă, utilizare reală ce va fi stabilită în funcţie de playlisturile transmise de utilizatori pentru această sursă de colectare (care, astfel cum s-a înfăţişat şi Completului arbitral, în mare majoritate nu transmit playlisturi) şi expune ce înţelege completul arbitral prin utilizare reală, respectiv o utilizare reală aproximată. Completul arbitral confundă categoriile de utilizări şi de utilizatori în devoluţiunea deliberării dezlegării pricinii, deoarece utilizatorii din domeniul ambiental, aşa cum au precizat mai sus, sunt restaurante, baruri etc. care nu pot fi îndatorate să comunice playlisturile posturilor TV sau radio (utilizatori ai repertoriilor prin radiodifuzare TV şi radio - alte surse de colectare), care au fost comunicate public în spaţiile lucrative ale acestora. Apelantele învederează că soluţia dispusă prin hotărârea atacată, formată pe baza greşitei prezumţii că marea majoritate a utilizatorilor din domeniu (restaurante, baruri, coaforuri, transportatori etc.) furnizează organismului de gestiune colectivă playlisturile cu repertoriul utilizat, este practic inaplicabilă. Aceasta, deoarece nu clarifică o serie de elemente determinante pentru efectiva aplicare a criteriului stabilit de Completul arbitral pentru partajarea/repartizarea efectivă a sumelor colectate cu titlul de remuneraţii, care practic constituie obiectul acestui arbitraj, respectiv: B.1. pentru sursa de colectare radio: – Nu stabileşte cine şi cum va determina proporţia utilizării reale a repertoriilor fiecărui organism de gestiune colectivă ARAIEX, UNART şi Credidam, având în vedere şi faptul că repertoriile gestionate de fiecare dintre acestea sunt proprii baze de date protejate;
– Nu stabileşte pe care playlisturi comunicate de organismele de radio/tv se va stabili proporţia utilizării reale, în condiţiile în care toate cele trei organisme de gestiune colectivă primesc de la utilizatori playlisturi;
– Nu stabileşte cine şi cum va stabili care posturi radio/tv au fost utilizate în locaţiile utilizatorilor plătitori;
– Nu stabileşte cum se va aplica criteriul proporţiei repertoriilor gestionate de fiecare dintre cele trei organisme de gestiune colectivă în condiţiile în care acestea sunt în permanentă modificare, în funcţie de (1) fluctuaţia membrilor reprezentaţi de fiecare organism de gestiune colectivă ARAIEX, Credidam şi UNART şi (2) de noi interpretări apărute pe piaţă ale artiştilor interpreţi, declarate la organismul la care aceştia sunt membri; – Cum se va proceda în cazul posturilor radio/tv care nu vor furniza playlisturi?B.2. pentru sursa de colectare tv: Nu stabileşte organismul de gestiune colectivă şi modalitatea în care aceasta va determina proporţia utilizării reale a repertoriilor fiecărui organism de gestiune colectivă ARAIEX, UNART şi Credidam, având în vedere şi faptul că repertoriile gestionate de fiecare dintre acestea sunt proprii baze de date protejate; – Nu stabileşte care playlisturi comunicate de organismele de tv se va stabili proporţia utilizării reale, în condiţiile în care toate cele trei organisme de gestiune colectivă primesc de la utilizatori tv playlisturi;
– Nu stabileşte cum se va aplica criteriul proporţiei repertoriilor gestionate de fiecare dintre cele trei organisme de gestiune colectivă în condiţiile în care acestea sunt în permanentă modificare, în funcţie de (1) fluctuaţia membrilor reprezentaţi de fiecare organism de gestiune colectivă ARAIEX, Credidam şi UNART şi (2) de noi interpretări apărute pe piaţă ale artiştilor interpreţi, declarate la organismul la care aceştia sunt membri.B.3. pentru alte surse indicate de utilizatorii plătitori: – Nu stabileşte cum se va proceda în cazul posturilor tv care nu vor furniza playlisturi.Faţă de cele expuse, apelantele învederează că modalitatea de partajare în cote procentuale egale de 33,33% propusă de ARAIEX şi UNART pentru această sursă de colectare în cazul în care utilizatorul nu furnizează playlisturi şi conform utilizării reale, în cazul în care utilizatorul furnizează playlisturi, este temeinică şi legală şi să dispuneţi modificarea hotărârii arbitrale în acest sens. Completul arbitral a făcut o interpretare şi o aplicare greşită şi eronată a probatoriilor în raport cu textele de lege incidente. Astfel, Completul confundă playlisturile furnizate pentru radiodifuzare TV, de către societăţile de televiziune, cu rapoartele pe care societăţile de retransmitere prin cablu le furnizează, rapoarte ce conţin doar posturile TV pe care le retransmit, numărul de abonaţi al societăţii şi valoarea totală a abonamentelor încasate pe parcursul unei luni de facturare. Modul de partajare propus de Credidam şi reţinut de Completul arbitral prin hotărârea atacată nu respectă principiul echităţii, singura modalitate echitabilă şi relevantă de împărţire între organismele de gestiune din domeniu a sumelor colectate de la utilizatori trebuind să se realizeze pe baza audienţei, stabilită de public, prin accesarea programelor retransmise prin cablu. Propunerea ARAIEX şi UNART de partajare/repartizare pe procente a remuneraţiei din acest domeniu a avut în vedere tocmai combaterea şi înlăturarea acestei împărţiri eronate a Credidam, dar şi valorificarea unui criteriu real bazat pe audienţe, ponderate la nivel de an, astfel încât operaţiunea de partajare/repartizare să fie cât mai lesne, obiectiv şi transparent de realizat, urmând ca ulterior sumele astfel partajate datorate fiecărui organism beneficiar să fie repartizate de fiecare dintre acestea conform propriilor criterii de repartiţie şi a prevederilor statutare ce exprimă voinţa membrilor. În apelul incident, Credidam a criticat greşita respingere a excepţiei inadmisibilităţii cererii de arbitraj a reclamantelor, reiterând argumentele formulate iniţial în susţinerea excepţiei. Apelul principal şi cel incident sunt nefondate. Cu privire la apelul principal: În primul rând, Curtea reţine că hotărârea arbitrală atacată nu conţine motive contradictorii; cu toate că apelantele susţin că şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1312 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 şi că tribunalul arbitral a reţinut ca temei pentru desfăşurarea arbitrajului art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, încălcând, astfel, principiul disponibilităţii, susţinerile nu sunt juste: completul arbitral nu a încălcat principiul disponibilităţii, întrucât a recalificat cererea de arbitrare. În condiţiile în care art. 1312 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 este aplicabil procedurii de negociere a metodologiilor între utilizatori şi organismele de gestiune colectivă ale titularilor de drepturi şi nu situaţiei din prezenta cauză, completul arbitral a aplicat art. 133 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 (care reglementează o procedură de arbitraj aplicabilă drepturilor ce fac obiectul gestiunii colective facultative) prin analogie şi în cazul gestiunii obligatorii. Tribunalul arbitral nu a încălcat principiul disponibilităţii atunci când a recalificat încadrarea juridică a motivelor concret invocate tocmai pentru a le soluţiona în acel cadru care făcea cererea admisibilă; temeiul juridic de care se prevalează apelantele principale, fiind greşit ales, nu îngăduia arbitrajul în domeniul solicitat, astfel că motivul de apel al ARAIEX şi UNART este nefondat. Apoi, nu se poate susţine că dispoziţiile completului de arbitraj sunt contradictorii atunci când, pe de o parte, a admis excepţia inadmisibilităţii cu privire la solicitarea din cererea iniţială de arbitraj prin care apelantele doreau partajarea în cote procentuale a remuneraţiilor, iar, pe de altă parte, a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă Credidam şi a stabilit criterii de repartizare a remuneraţiilor între organismele de gestiune colectivă, pentru că partajarea în concret după nişte cote prestabilite şi stabilirea unor criterii de repartizare nu sunt unul şi acelaşi lucru, pentru a se putea susţine că dispoziţiile s-ar contrazice. În măsura în care apelantele-reclamante ar fi urmărit, de asemenea, nu partajarea conform unor cote egale prestabilite a remuneraţiilor, ci, în mod similar, stabilirea unor criterii de repartizare, criteriile fiind însă, după caz, „criteriul parităţii" (împărţirea în părţi egale) - în cazul surselor „copie privată" şi „comunicare publică", respectiv „criteriul audienţei" (conform cotelor indicate) - în cazul sursei „retransmitere prin cablu", aceste pretenţii au fost luate în considerare cu prilejul soluţionării cererii reconvenţionale vizând stabilirea criteriilor de repartizare, astfel încât apelantele reclamante oricum nu au fost prejudiciate prin nejudecată; ca cerere de partaj potrivit cotelor prestabilite, însă, pretenţia nu se suprapune celei de stabilire a criteriilor, astfel că soluţiile diferite nu înseamnă că sunt şi contradictorii. Faptul că arbitrii au dispus şi admiterea în parte a cererii de arbitraj a apelantelor prealabil stabilirii criteriilor, fără a fi preluat vreuna din modalităţile de repartizare concret propuse de acestea nu reprezintă o soluţie contradictorie: ceea ce s-a admis în parte este acea parte însăşi a cererii de arbitraj constând în solicitarea de stabilire a unor criterii de repartizare, chiar dacă criteriile efectiv propuse nu au fost şi cele finalmente îmbrăţişate de arbitri. Inadmisibilitatea unui partaj conform unor cote prestabilite şi admisibilitatea cererii de stabilire a criteriilor de repartizare a remuneraţiilor reprezintă soluţia corectă în raport cu conţinutul art. 133 alin. (2) pct. 5 din Legea nr. 8/1996 cu privire la care s-a stabilit că permite, prin analogie, arbitrajul în domeniul pretenţiilor deduse analizei şi în cadrul căruia are loc soluţionarea, text care prevede că: „la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (3), oricare dintre organismele de gestiune colectivă poate solicita Oficiului Român pentru Drepturile de Autor iniţierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri pentru stabilirea criteriilor privind repartizarea remuneraţiei între categoriile de beneficiari. Procedura de arbitraj, precum şi etapele ulterioare sunt cele prevăzute la art. 1312 alin. (3)-(9)." În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita respingere a excepţiei inadmisibilităţii cererii reconvenţionale formulate de reclamantele-pârâte ARAIEX şi UNART, fundamentată pe teza că „cererea de partaj formulată de către ARAIEX şi UNART soluţionează definitiv întinderea drepturilor cuvenite părţilor din arbitraj, în timp ce cererea reconvenţională a Credidam vizează stabilirea unor criterii de repartizare, pe baza cărora ulterior să se determine întinderea drepturilor cuvenite părţilor din arbitraj", Curtea constată că în mod corect completul arbitral a respins-o ca neîntemeiată, întrucât, într-adevăr, pretenţiile pârâtei- reclamante izvorau din acelaşi raport juridic ce declanşase cererea de arbitraj formulată de reclamante, respectiv problematica repartizării între organismele colective de gestiune a remuneraţiilor colectate, ceea ce se subsumează rigorilor art. 574 şi 209 din Codul de procedură civilă. Va fi înlăturată şi critica privitoare la respingerea excepţiei lipsei de interes; împrejurarea invocată - aceea că „odată cu pronunţarea hotărârii de partajare a remuneraţiilor", conform cererii principale, cererea reconvenţională ar rămâne fară obiect - nu mai este ea însăşi de actualitate odată cu constatarea inadmisibilităţii cererii principale, la care se raporta cererea reconvenţională. În altă ordine de idei, soluţia pronunţată de completul arbitral în privinţa criteriilor de repartizare a remuneraţiilor este temeinică şi legală, criteriile stabilite fiind atât juste, cât şi conforme art. 133 alin. (1) din Legea nr. 8/1996. Varianta avansată de ARAIEX şi UNART, ca remuneraţiile colectate pentru sursele copie privată şi comunicare publică să se împartă în mod egal între cele trei organisme de gestiune colectivă - Credidam, ARAIEX şi UNART, nu poate fi acceptată, nu pentru că, aşa cum pretinde Credidam, nu ar exista vreun temei legal pentru soluţia propusă de apelante (în fond, criteriul parităţii este, la rândul său, un criteriu analizabil), ci pentru că este inechitabilă, încălcând drepturilor titularilor de drepturi - artiştii interpreţi. În condiţiile în care Credidam a indicat că, la momentul demarării arbitrajului, avea în mod direct 12.263 membri, precum şi cca 1.000.000 artişti reprezentaţi indirect în baza celor 33 de acorduri bilaterale, ARAIEX - 894 membri, iar UNART - 389 membri, ambele fără artişti reprezentaţi indirect în baza vreunui acord bilateral cu alte organisme din străinătate, iar apelantele nu au contrazis cu cifre semnificativ diferite susţinerile celei dintâi (cifrele prezentate de ARAIEX sunt apropiate), chiar în cazul unor erori, diferenţa de reprezentativitate este evidentă, împărţirea remuneraţiilor colectate în mod egal între cele trei organisme de gestiune colectivă ar genera disproporţii vădite între sumele primite de artiştii membri ai Credidam şi artiştii membri ai ARAIEX sau UNART şi s-ar prejudicia în mod nejustificat artiştii care au ales să acorde mandat organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri. Pe de altă parte, în condiţiile sus-expuse, cererea ARAIEX şi UNART este contrară prevederilor art. 133 alin. (1) coroborat cu dispoziţiile art. 134 alin (2) lit. d) din Legea nr. 8/1996, care reglementează principiul utilizării reale a repertoriului. Principiul utilizării reale a repertoriului impune ca remuneraţiile să fie colectate şi repartizate către titularii de drepturi ale căror repertorii au fost şi sunt folosite de utilizatori, fie că este vorba despre cablu, comunicare publică sau chiar copie privată (unde se pune problema proporţiei repertoriilor gestionate). Paritatea poate fi un criteriu de luat în calcul în ipoteza în care numărul de membri şi de artişti reprezentaţi de fiecare din organismele de gestiune ar fi relativ apropiate şi un criteriu care să ducă la o stabilire mai precisă a gradului utilizării reale a repertoriilor nu ar fi posibil de găsit; disproporţia vădită între numărul de membri şi de artişti interpreţi sau executanţi înlătură, însă, orice prezumţie de paritate şi, dimpotrivă, generează prezumţia utilizării diferenţiate a repertoriilor gestionate de către părţi. Ca atare, a permite ARAIEX şi UNART să obţină împărţirea remuneraţiilor în mod egal între cele trei organisme de gestiune colectivă, indiferent de numărul membrilor sau de repertoriul utilizat efectiv, ar institui un criteriu arbitrar şi ar conduce la reale prejudicii în patrimoniile titularilor ale căror drepturi sunt gestionate de către organismul cu cel mai mare număr de membri, care în loc să primească remuneraţii pentru operele utilizate, vor primi mult mai puţin, fără vreo justificare şi fără vreun temei. Curtea apreciază, de asemenea, că criteriile stabilite de completul arbitral pentru sursa „copie privată" sunt conforme dispoziţiilor legale, completul arbitral stabilind în mod judicios criteriul proporţiei repertoriilor gestionate, pentru repartizarea remuneraţiei compensatorii pentru copia privată colectate în perioada 1 mai 2014 - la zi. Soluţia tribunalului arbitral se justifică, întrucât copia privată este reproducerea în scop de folosinţă personală sau pentru cercul normal al unei familii, iar în aceste condiţii este imposibil de determinat o pondere a utilizării reale. Având în vedere natura utilizării, se impune a da preferinţă criteriului proporţiei repertoriilor gestionate de fiecare organism de gestiune. Acest criteriu dă eficienţă cel mai bine caracterului compensator al remuneraţiei aferente copiei private şi simplifică procedura de repartizare a remuneraţiei între organisme, distribuirea remuneraţiei compensatorii fiind, astfel, justă şi echitabilă. Apoi, aşa cum s-a arătat, acest criteriu generează costuri de repartizare scăzute, ceea ce înseamnă remuneraţii mai mari repartizate artiştilor. Practica şi directiva europeană invocate de apelante în sensul împărţirii în mod egal a remuneraţiei între cele trei organisme de gestiune colectivă ale artiştilor interpreţi nu se aplică în prezenta cauză întrucât priveşte modalitatea de împărţire a remuneraţiei când este vorba de titulari diferiţi de drepturi, respectiv producători, autori, artişti interpreţi şi nicidecum împărţirea remuneraţiei între titulari de acelaşi tip de drepturi, cum este cazul în prezenta speţă. Pentru sursa copie privată aplicarea principiului proporţiei reale a repertoriilor reprezintă o transpunere a principiului utilizării reale a repertoriului, cât timp nu se cunoaşte ce, cât şi cum se copiază de utilizatorul privat, în scop personal, astfel că este nevoie să se plătească o remuneraţie compensatorie. La fel, criteriile stabilite de completul arbitral pentru sursa „comunicare publică" sunt conforme dispoziţiilor legale, în mod judicios stabilind completul arbitral pentru repartizarea remuneraţiei echitabile pentru comunicare publică colectată în perioada 12 iunie 2012 - la zi următoarele criterii: – pentru sursa de colectare radio: criteriul proporţiei utilizării reale a repertoriilor organismelor de gestiune colectivă ARAIEX, UNART şi Credidam, astfel cum utilizările sunt menţionate în playlisturile comunicate de organismele de radio, pentru posturile de radio utilizate în locaţiile lor de către utilizatorii plătitori;
– pentru sursa de colectare TV: criteriul proporţiei utilizării reale a repertoriilor organismelor de gestiune colectivă ARAIEX, UNART şi Credidam, astfel cum utilizările sunt menţionate în playlisturile comunicate de organismele de televiziune, pentru posturile de televiziune utilizate în locaţiile lor de către utilizatorii plătitori;
– pentru alte surse indicate de utilizatorii plătitori: criteriul proporţiei utilizării reale a repertoriilor organismelor de gestiune colectivă ARAIEX, UNART şi Credidam, dacă acesta este cunoscut pe baza de playlisturi. Pentru situaţiile în care nu poate fi determinată proporţia utilizării repertoriilor organismelor de gestiune colectivă ARAIEX, UNART şi Credidam pe bază de playlisturi se va aplica criteriul proporţiei repertoriilor gestionate de fiecare dintre cele trei organisme de gestiune colectivă.Într-adevăr, soluţia parităţii, aşa cum reţine completul de arbitri, „nu are niciun fundament legal sau de echitate. Remuneraţiile ce se colectează pentru această sursă au la bază fie playlisturile transmise de utilizatori către organismele de gestiune colectivă (posturi de radio sau posturi TV comunicate public în locaţiile destinate publicului), fie alte informaţii indicate de utilizatori. Mai mult decât atât, şi legea acordă preferinţă principiului utilizării reale, atunci când această utilizare poate fi stabilită - art. 134 alin. 2 lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare". Faptul că pentru aceste domenii utilizatorii nu sunt obligaţi să comunice vreun playlist nu poate conduce la concluzia că principiul utilizării reale a repertoriului este imposibil de aplicat. De altfel, acest principiu a fost aplicat până în prezent, fiind impus prin chiar art. 133 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 potrivit căruia „(1) Colectarea sumelor datorate de utilizatori sau de alţi plătitori se face de organismul de gestiune colectivă al cărui repertoriu se utilizează". Din informaţiile primite de la utilizatori se poate stabili cu exactitate ce repertoriu a fost utilizat şi în ce proporţie, astfel că principiul utilizării reale se poate aplica în vederea stabilirii remuneraţiilor echitabile pentru această sursă. În fine, criteriile stabilite de completul arbitral pentru sursa „cablu" sunt de asemenea conforme dispoziţiilor legale, pentru repartizarea remuneraţiei pentru retransmiterea prin cablu colectate în perioada 1 octombrie 2013 - la zi, fiind just stabilit criteriul proporţiei utilizării reale a repertoriilor organismelor de gestiune colectivă ARAIEX, UNART şi Credidam, aşa cum utilizările sunt menţionate în playlisturile comunicate de organismele de televiziune pentru posturile de televiziune retransmise prin cablu şi un plafon maxim de 3% al comisionului cuvenit organismului de gestiune colector pentru cheltuielile privind acoperirea reală a costurilor de colectare a remuneraţiei pentru retransmiterea prin cablu. Şi cu privire la această sursă de colectare s-a apreciat corect că este preferabilă aplicarea principiului utilizării reale a repertoriilor radiodifuzate în cadrul programelor TV retransmise prin cablu. În cazul utilizării prin retransmitere cablu, utilizarea reală poate fi stabilită cu un grad ridicat de certitudine, având în vedere faptul că utilizatorii sunt obligaţi să transmită organismului de gestiune colectivă playlisturi cuprinzând utilizarea operelor protejate. Criteriul propus de reclamantele-pârâte, şi anume gruparea posturilor TV în costuri de repartiţie, presupune o îngreunare a procesului de repartiţie, având în vedere fluctuaţia valorii audienţei. Într-adevăr, pentru a realiza repartiţia conform acestui criteriu ar trebui realizate periodic sondaje privind audienţa fiecărui post de televiziune şi, implicit, modificarea componentei costurilor de repartiţie. Apoi, audienţa nu este relevantă pentru sursa de colectare ce face obiectul prezentului litigiu, având în vedere că aceasta se calculează pentru întreaga emisie a postului respectiv, şi nu pentru anumite opere radiodifuzate. Prin urmare, criteriul utilizării reale, criteriu preferat şi de legiuitor atunci când poate fi aplicat, se impune a fi luat în considerare şi în cazul acestei surse de colectare. Doar împrejurarea că, pentru aceste domenii, utilizatorii nu sunt obligaţi să comunice vreun playlist, dar comunică lista posturilor retransmise prin cablu, nu poate conduce la concluzia că principiul utilizării reale a repertoriului este imposibil de aplicat. În cazul utilizatorilor prin cablu poate fi aplicat principiul utilizării reale a repertoriului, deoarece operatorii de cablu trimit rapoarte lunar cu lista posturilor retransmise. În ceea ce priveşte plafonul maxim de 9% al comisionului cuvenit organismului de gestiune colector pentru cheltuielile privind acoperirea reală a costurilor de colectare a remuneraţiei echitabile pentru comunicarea publică şi cel de 3% al comisionului cuvenit organismului de gestiune colector pentru cheltuielile privind acoperirea reală a costurilor de colectare a remuneraţiei pentru retransmiterea prin cablu, se constată că au fost echitabil şi judicios stabilite, apelantele nedezvoltând critici argumentate concret şi punctual pe acest aspect. În ceea ce priveşte apelul incident, Curtea consideră, de asemenea, că este nefondat. Pârâta critică greşita respingere a excepţiei inadmisibilităţii cererii de arbitraj, excepţie fundamentată pe lipsa incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 8/1996, întrucât litigiul vizează domeniul gestiunii colective obligatorii (prevăzută de art. 1231 din lege), iar norma permite arbitrajul doar în materia gestiunii colective facultative (prevăzută de art. 1232 din lege). Curtea, în considerarea şi a regulii analogiei dreptului, prevăzută de art. 1 alin. 2 din Codul civil şi art. 5 alin. 3 din Codul de procedură civilă, apreciază că în mod judicios completul arbitral a apreciat admisibil arbitrajul iniţiat, deşi prevederile art. 133 din Legea nr. 8/1996 fac referire doar la domeniile gestionate potrivit art. 1232 (sursele de gestiune facultativă), întrucât nu există nicio restrângere cu privire la aplicarea art. 133 şi asupra domeniului de gestiune obligatorie, în situaţia în care există mai multe organisme de gestiune colectivă, care au şi solicitat, prin cererile lor, arbitraj şi a căror situaţie de litigiu trebuie să îşi poată găsi rezolvare. În baza art. 451 şi următoarele din Codul de procedură civilă vor fi obligate apelantele reclamante să suporte parte din onorariul de avocat avansat de apelanta pârâtă, care, deşi i s-a respins apelul incident formulat cu privire la înlăturarea unei excepţii, a făcut cheltuielile în cea mai mare pondere în scopul respingerii apelului principal. DISPUNE: Respinge ca nefondate apelul principal formulat de apelantele-reclamante Asociaţia Română pentru Artiştii Interpreţi sau Executanţi - ARAIEX, cu sediul ales în Bucureşti, Bd. Unirii, nr. 19, bl. 4B, sc. 1, et. 4, ap. 14, sectorul 4, şi Asociaţia Uniunea Naţională a Artiştilor din România - UNART, cu sediul la punctul de lucru situat în Bucureşti, Calea Dorobanţi nr. 54, sectorul 1, şi apelul incident formulat de apelantul-pârât Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi - CREDIDAM, cu sediul în Bucureşti, str. C.A. Rosetti nr. 34, sectorul 2, împotriva Deciziei arbitrale nr. 2 din 16.07.2015 şi încheierii din 3.08.2015, pronunţată în Dosarul de arbitraj nr. 1/2015 al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. Obligă apelantele principale să plătească intimatei CREDIDAM suma de 7.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 5.04.2017. Preşedinte, Liviu Eugen Făget Judecător, Maria Dalina Oancea Grefier, Florinela Jipa