Decizia Nr.64 din 21.02.2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108⁵ alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Sfîrâială în Dosarul nr. 15.963/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.384D/2012 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 15.963/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108⁵ alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Sfîrâială într-o cauză ce are ca obiect o cerere de reexaminare a unei amenzi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că singura cale de contestare a unei amenzi dată de instanţă este introducerea unei cereri de reexaminare, în termenul general al exercitării unei căi de atac, având caracterul unui control judiciar. În acelaşi timp, încheierea de soluţionare a cererii de reexaminare este irevocabilă, astfel încât dispoziţiile criticate împiedică exercitarea unui control judiciar al cererii de către o altă instanţă sau de către un alt judecător. Mai arată că faptul că o instanţă aplică o sancţiune şi tot ea judecă şi calea de atac contravine normelor constituţionale şi convenţionale invocate.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că instanţa nu soluţionează fondul litigiului, existând posibilitatea de a reveni asupra amenzii, şi că textele criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108⁵ alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. Arată în acest sens că stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului şi că instanţa nu soluţionează fondul litigiului, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. Invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată în deciziile nr. 547/2005, nr. 2/2006, nr. 109/2008, nr. 37/2008 şi nr. 741/2008.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 108⁵ alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, deoarece acestea se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza normei contestate, fără niciun fel de discriminare pe considerente arbitrare. Arată că instanţa nu soluţionează fondul litigiului, existând posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despăgubirii, precum şi că reexaminarea apare ca o cale specifică de retractare. Apreciază că dispoziţiile art. 1 din Constituţie nu au incidenţă în cauză. Invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 73/1995.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 108⁵ alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „Împotriva încheierii prevăzute la art. 108⁴ cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora. [...]Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea“.La data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, prin care au fost abrogate dispoziţiile vechiului Cod de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile art. 108⁵ alin. 1 şi 3 din vechiul Cod de procedură civilă, care constituie, conform încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate supuse analizei, se regăsesc la art. 191 alin. (1) şi (3) din noul Cod de procedură civilă, într-o formulare modificată.În acelaşi timp, potrivit prevederilor alin. (1) al art. 25 - Legea aplicabilă proceselor în curs din noul Cod de procedură civilă, „procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi“, motiv pentru care textele legale anterior referite vor constitui obiectul prezentei excepţii.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 referitor la statul român, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie.De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 20 şi 21 din Constituţie, precum şi a celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 848 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 5 septembrie 2011, statuând că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“.Cu acel prilej, s-a arătat că instanţa nu soluţionează fondul litigiului, iar cererea de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor, în temeiul art. 85 din Codul de procedură civilă, şi se soluţionează prin încheiere irevocabilă. În această situaţie, există „doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despăgubirii, în scopul de a uşura situaţia persoanei obligate la plata acesteia, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. Pe această cale nu se realizează un control judiciar propriu-zis, iar faptul că aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea judecă şi cererea de reexaminare nu este de natură să influenţeze aprecierea judecătorilor, întrucât aspectele analizate pe calea reexaminării sunt diferite de cele examinate în fond“.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru aceleaşi raţiuni, nu poate fi reţinută nici încălcarea prevederilor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, având în vedere că dispoziţiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor cetăţenilor aflaţi în ipoteza normei legale, fără privilegii şi fără discriminări.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 din Constituţia României privind statul român, Curtea constată că acestea nu au relevanţă în cauză, astfel încât pretinsa încălcare a acestora de către dispoziţiile art. 108⁵ alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă nu poate fi reţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legii:DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108⁵ alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Sfîrâială în Dosarul nr. 15.963/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Toma