DECIZIE Nr.
633 din 11 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si art. 7 alin. 1 1 din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 460 din 6 iulie 2010
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. 11 şi art.
45 alin. 22 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor
imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,
excepţie ridicată de Margot Munteanu în Dosarul nr. 2.687/299/2005 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal răspunde personal partea Ştefan
Florenţiu Frînculescu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată. Partea prezentă
solicită respingerea excepţiei, apreciind că autorul are ca scop tergiversarea
cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 7
alin. V din Legea nr. 10/2001, ca fiind neîntemeiată, întrucât acestea
nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. In
acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii. In continuare,
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 45 alin. 22 din Legea nr. 10/2001, ca fiind
inadmisibilă, deoarece textul de lege criticat nu este reglementat în cuprinsul
Legii nr. 10/2001.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 334R din 16 iunie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 3.782/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis recursul
formulat împotriva încheierii prin care Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a
civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. V şi
art. 45 alin. 22 din Legea nr. 10 din 8 februarie 2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989 şi a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea
acestei excepţii.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Margot Munteanu într-o cauză civilă ce are ca obiect evacuare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 1, 71 şi
452 din Legea nr. 10/2001, privitoare la valoarea şi efectele
contractului de vânzare-cumpărare încheiat în conformitate cu prevederile Legii
nr. 112/1995, sunt neconstituţionale în raport de art. 15 alin. (2) şi art. 21
alin. (1) din Constituţie.
In acest sens, arată că Legea nr. 10/2001, adoptată
ulterior Legii nr. 112/1995, stabileşte în cadrul textelor de lege invocate
condiţii suplimentare pentru vânzarea către chiriaşi a apartamentelor deţinute
de aceştia, condiţii care, dacă nu sunt îndeplinite, duc la nulitatea absolută
a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995.
Susţine că Legea nr. 10/2001 modifică Legea nr. 112/1995, având, astfel, efect
retroactiv. Arată că, în speţă, titlul de proprietate al autorului excepţiei,
fundamentat pe Legea nr. 112/1995, este contestat în temeiul Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi
pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând în acest sens
că dispoziţiile de lege criticate reglementează o procedură administrativă de
restituire în natură sau echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de
către stat, împotriva deciziilor sau dispoziţiilor emise în acest sens existând
calea contestaţiei ce urmează să se judece în faţa instanţei de judecată.
Precizează că normele de lege invocate nu exclud exercitarea unei acţiuni în
revendicare, formulată pe calea dreptului comun şi că prevederile art. 1, art.
71 şi art. 452 din Legea nr. 10/2001 nu încalcă
dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 21 din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din
Constituţie, întrucât dispun pentru viitor şi se aplică, de la data intrării
lor în vigoare, unor situaţii juridice în curs de derulare.
Apreciază că textele supuse controlului de
constituţionalitate nu încalcă nici art. 21 din Legea fundamentală, deoarece
acestea reglementează o procedură administrativă de restituire în natură sau
prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, împotriva
deciziilor sau dispoziţiilor emise în acest sens existând calea contestaţiei ce
urmează să se judece în faţa instanţei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 7 alin. 11 şi art.
45 alin. 22 din Legea nr. 10 din 8 februarie 2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798
din 2 septembrie 2005, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea
nr. 1 din 30 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 63 din 3 februarie 2009, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
209 din 22 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 1.194 din 30 decembrie 2005, având următorul conţinut:
- Art. 1: „(1) Imobilele preluate în mod abuziv de
stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de
stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite în natură
sau echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condiţiile
prezentei legi.
(2) In cazurile în care restituirea în natură nu
este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile
reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau
servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei
legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau
despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul
stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
(3) Măsurile reparatorii prin echivalent constând în
compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz,
dispoziţia motivată a entităţii învestite potrivit prezentei legi cu
soluţionarea notificării. Măsurile reparatorii în echivalent constând în
despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire
şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun
a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziţia motivată a entităţii
învestite potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării.
(4) Măsurile reparatorii prin echivalent pot fi
combinate.
(5) Primarii sau, după caz, conducătorii entităţilor
învestite cu soluţionarea notificărilor au obligaţia să afişeze lunar, în
termen de cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârşitul lunii
precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile
şi/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare;".
- Art. 7 alin. 11: „Nu se restituie în
natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii
nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu
destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările
ulterioare, cu respectarea condiţiilor cerute de lege".
In plus, autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine ca fiind neconstituţionale şi dispoziţiile art. 452 din
Legea nr. 10/2001. Curtea constată că atât acest text, cât şi art. 45 alin. 22,
pe care îl invocă instanţa de judecată în sesizarea adresată instanţei de
contencios constituţional, nu sunt cuprinse în conţinutul reglementării, iar
din motivarea autorului nu rezultă care ar fi, în realitate, prevederile
considerate a fi neconstituţionale, astfel încât obiect al excepţiei îl
constituie numai dispoziţiile art. 1 şi art. 7 alin.11 din
Legea nr. 10/2001.
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii
şi ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie.
Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1
din Legea nr. 10/2001, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu,
prin Decizia nr. 1.246 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009. In ceea ce priveşte critica
autorului excepţiei privind efectul retroactiv al Legii nr. 10/2001, întrucât
aceasta modifică Legea nr. 112/1995, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că
neconcordanţa dintre legile în vigoare în aceeaşi materie nu constituie o
problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare în timp a acestora. Dispoziţiile
Legii nr. 10/2001, care modifică prevederile Legii nr. 112/1995, dispun pentru
viitor şi se aplică unor situaţii juridice în curs de derulare, astfel încât nu
este înfrânt principiul neretroactivităţii legii.
Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21
alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că textele de lege criticate nu
îngrădesc accesul liber la justiţie. Impotriva deciziilor sau dispoziţiilor
emise în cadrul procedurii administrative de restituire în natură sau prin
echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat există calea
contestaţiei, ce urmează a se judeca în faţa instanţelor de judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 1 şi art. 7 alin. 11 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Margot Munteanu în Dosarul nr.
2.687/299/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 mai 2010.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Cristina Toma